25:1 Privind la Isus
25:2 Multi fac o greseala serioasa in viata lor religioasa, avand atentia indreptata asupra sentimentelor lor si judecand dupa acest criteriu inaintarea, progresul sau declinul lor. Sentimentele nu sunt un criteriu sigur. Noi nu trebuie sa privim inauntrul nostru ca sa avem dovada ca Dumnezeu ne-a primit. Nu vom gasi acolo decat descurajare. Singura noastra speranta este de a ‘‘privi la Isus,
25:3 Autorul si desavarsitorul credintei noastre”. In El exista tot ce inspira speranta, credinta si curaj. El este neprihanirea noastra, mangaierea si bucuria noastra.
25:4 Aceia care vor privi inauntrul lor pentru sprijin vor fi dezgustati si dezamagiti. Un simtamant al slabiciunii si nevredniciei noastre ne va conduce cu o inima smerita sa facem apel la jertfa ispasitoare a Domnului Hristos. Sprijinindu-ne pe meritele Lui, vom gasi odihna, pace si bucurie. El ii mantuieste in chip desavarsit pe toti cei care vin la Dumnezeu prin El.
25:5 Trebuie sa ne incredem zilnic si in fiecare clipa in Domnul Isus. El a fagaduit ca taria noastra va fi cat zilele noastre. Prin harul Sau, noi putem purta toate poverile prezente si ne putem indeplini toate indatoririle. Dar multi sunt doborati de anticiparea necazurilor viitoare. Ei cauta mereu sa aduca in prezent poverile de maine. In felul acesta, o mare parte din necazurile lor sunt imaginare. Pentru astfel de necazuri Dumnezeu n-a facut nici o rezerva, El fagaduieste har numai pentru astazi. El ne cere sa nu ne impovaram singuri cu grijile si necazurile zilei de maine; caci ‘‘ajunge zilei necazul ei” .
25:6 Obiceiul de a te gandi la relele ce vor veni este neintelept si necrestinesc. Facand astfel, nu ne vom bucura de binecuvantarile oferite si nu vom folosi ocaziile prezente. Domnul ne cere sa ne indeplinim indatoririle zilei de astazi si sa suportam incercarile ei. Noi trebuie sa veghem astazi ca nu cumva sa gresim in cuvant sau fapta. Noi trebuie sa laudam astazi si sa onoram pe Dumnezeu. Prin exercitarea unei credinte vii astazi, noi vom putea sa biruim pe vrajmas. Noi trebuie sa cautam pe Dumnezeu astazi si sa fim hotarati sa nu ne oprim satisfacuti, fara prezenta Lui. Noi trebuie sa veghem si sa ne rugam ca si cand aceasta ar fi ultima zi ce ne mai este data. Cat de intensa si plina de zel ar fi viata noastra! Cat de strans am urma noi atunci pe Isus in tot ceea ce spunem si facem!
25:7 Sunt putini aceia care apreciaza cum se cuvine si folosesc pretiosul privilegiu al rugaciunii. Noi trebuie sa mergem la Domnul Isus si sa-I spunem toate nevoile noastre. Noi trebuie sa-I prezentam micile noastre griji si nedumeriri,
25:8 ca si marile noastre necazuri. Orice probleme s-ar ivi, care ne-ar tulbura sau ne-ar intrista, sa venim cu ele la Domnul, in rugaciune. Cand simtim ca avem nevoie de prezenta Domnului Hristos la fiecare pas, atunci Satana va avea putine ocazii sa vina cu ispitele lui. Efortul sau studiat este acela de a ne tine departe de cel mai bun si cel mai intelegator prieten al nostru. N-ar trebui sa avem alt confident, decat pe Domnul Isus. Noi putem sa impartasim cu El tot ce avem in inimile noastre.
25:9 Frati si surori, cand va adunati pentru a va inchina, sa credeti ca Isus Se intalneste cu voi; sa credeti ca El este binevoitor sa va binecuvanteze. Intoarceti-va ochii de la voi; priviti la Isus, vorbiti despre dragostea Lui inegalabila. Privind la El, va veti schimba, facandu-va asemenea Lui. Cand va rugati, fiti scurti si la subiect. Nu tineti o predica Domnului in rugaciunea voastra lunga. Cereti painea vietii asa cum un copil flamand cere paine de la tatal sau pamantesc. Dumnezeu va revarsa asupra noastra orice binecuvantare de care avem nevoie, daca cerem de la El in simplitate si credinta.
25:10 Rugaciunile inaltate de pastori inainte de predica lor sunt in mod frecvent lungi si nepotrivite. Ei cuprind o multime de subiecte ce nu au nici o legatura cu nevoile ocaziei respective sau cu nevoile oamenilor. Astfel de rugaciuni sunt potrivite a fi inaltate in camaruta, dar nu in public. Ascultatorii obosesc si doresc ca pastorul sa incheie. Fratilor, purtati pe oameni cu voi in rugaciune. Mergeti la Mantuitorul vostru in credinta, spuneti-I cu ocazia aceea tot ce aveti nevoie. Lasati ca fiinta sa se inalte spre Dumnezeu cu o dorinta puternica pentru binecuvantarea necesara pentru acel timp.
25:11 Rugaciunea este exercitiul cel mai sfant pentru suflet. Ea trebuie sa fie sincera, smerita, calduroasa - dorinta unei inimi renascute, rostite in prezenta unui Dumnezeu Sfant. Cand cel care se roaga simte ca se afla in prezenta Divinitatii, eul va fi iertat. El nu va avea dorinta sa etaleze talentul omenesc; el nu va cauta sa placa urechii omenesti, ci sa obtina binecuvantarea dupa care tanjeste sufletul.
25:12 Daca am crede pe Domnul pe cuvant, ce binecuvantari am avea. O, daca ar fi rugaciuni mai fierbinti, mai eficiente! Domnul Hristos va fi ajutorul tuturor acelora care-l cauta cu credinta.