23:2 Despre oamenii sfinti din vechime ne este raportat ca Dumnezeu nu se rusina sa fie numit Dumnezeul lor. Motivul determinant este acela ca, in loc sa umble dupa averi pamantesti sau sa caute fericirea in realizarea unor planuri sau aspiratii pamantesti, ei au pus tot ceea ce aveau pe altarul lui Dumnezeu si au folosit pentru zidirea Imparatiei Sale. Ei au trait numai pentru slava lui Dumnezeu si au declarat in mod clar ca erau straini si calatori pe pamant, cautand o tara mai buna, adica cereasca. Comportarea lor vorbea despre credinta lor. Dumnezeu a putut sa le incredinteze adevarul Sau si a putut sa lase ca lumea sa primeasca de la ei o cunoastere a voii Sale.