16:5 Darurile de buna voie si zecimea constituie venitul Evangheliei. Cu referire la mijloacele incredintate oamenilor, Dumnezeu cere o anumita parte- o zecime; dar El lasa la alegerea lor sa spuna cat de mare este zecimea si daca sa dea sau nu mai mult decat atat. Ei trebuie sa dea cat au hotarat in inima lor. Dar cand inima este miscata de influenta Duhului lui Dumnezeu si este facuta o juruinta de a da o anumita suma, cel care a facut aceasta juruinta nu mai are dreptul asupra partii ce a fost consacrata lui Dumnezeu. El si-a dat cuvantul inaintea oamenilor si ei sunt martori ai acestei tranzactii. In acelasi timp, el si-a asumat obligatia sacra de a coopera cu Domnul la zidirea Imparatiei Sale pe pamant. Fagaduinte de acest fel facute oamenilor ar fi considerate ca fiind obligatorii. Nu sunt ele oare mult mai sacre si mai obligatorii atunci cand sunt facute lui Dumnezeu? Sunt oare fagaduintele facute inauntrul constiintei mai putin obligatorii decat angajamentele scrise dintre oameni?