7:8 exercitarea acestei virtuti. El spune: "Este mai ferice sa dai decat sa primesti." El a ilustrat spiritul de binefacere voioasa care trebuie exercitat fata de prieteni, vecini si straini prin parabola omului care calatorea de la Ierusalim la Ierihon si a cazut intre talhari, "care l-au dezbracat, l-au jefuit de tot, l-au batut zdravan, au plecat si l-au lasat aproape mort." Cu toata inalta marturisire de evlavie facuta de preot si levit, inimile lor n-au fost miscate de afectiune miloasa fata de cel suferind. Un samaritean care n-a facut o astfel de declaratie de neprihanire a trecut pe acel drum si, cand a vazut nevoia acelui strain, nu l-a privit numai din simpla curiozitate pasiva, ci a vazut in el o fiinta umana aflata in nenorocire, si mila lui a fost trezita. Imediat "s-a apropiat de i-a legat ranile, si a turnat peste ele untdelemn si vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han si a ingrijit de el." Si a doua zi l-a lasat in grija hangiului, cu asigurarea ca la intoarcere va plati toata datoria. Hristos intreaba: "Care dintr-acesti trei ti se pare ca a dat dovada ca este aproapele celui care a cazut intre talhari? Cel ce si-a facut mila de el, a raspuns invatatorul legii. Du-te de fa si tu la fel, i-a zis Isus."