52:1 Economie si lepadare de sine
52:2 Economia in cheltuirea banilor este o ramura minunata a intelepciunii crestine. Problema aceasta nu este suficient dezbatuta de catre cei care ocupa pozitii de raspundere in institutiile noastre. Banii sunt un dar minunat al lui Dumnezeu. In mainile copiilor Lui, ei sunt hrana pentru cei flamanzi, bautura pentru cei insetati si imbracaminte pentru cei goi; ei sunt o aparare pentru cei oprimati si mijloc de sanatate pentru cei bolnavi. Banii nu trebuie sa fie cheltuiti inutil sau risipiti pentru satisfacerea mandriei sau ambitiei.
52:3 Pentru a veni in intampinarea adevaratelor nevoi ale oamenilor, rigoarea principiului religios trebuie sa fie puterea dominanta. Cand crestinii se intrunesc cu cei din lume, elementul crestin nu trebuie sa fie asimilat de cel nesfintit. Contrastul dintre cei doi trebuie sa fie pastrat clar si evident. Ei sunt slujitori ai celor doi stapani. O grupa se straduieste sa se tina pe calea umila a ascultarii de cerintele lui Dumnezeu - calea simplitatii, a blandetii si a umilintei - care imita Modelul, pe Isus Hristos. Grupa cealalta este in orice privinta opusul celei dintai. Ei sunt slujitori ai lumii, dornici si ambitiosi sa urmeze dupa manierele ei in imbracaminte extravaganta si in satisfacerea apetitului. Acesta este domeniul in care Hristos le-a dat celor de la sanatoriu o lucrare de facut. Nu trebuie sa micsoram distanta dintre noi si cei din lume venind la nivelul lor, coborand de pe cararea inalta pe care rascumparatii Domnului trebuie sa mearga. Dar farmecul manifestat in viata crestinului - aplicarea principiilor in ocupatia noastra zilnica, tinerea apetitului sub controlul ratiunii, pastrarea simplitatii in imbracaminte si angajarea in conversatie sfanta - vor fi o lumina continua care va straluci pe cararea celor ale caror obiceiuri sunt gresite.
52:4 Exista oameni slabi si vanitosi care n-au o judecata profunda sau tarie a principiului si care sunt destul de nesabuiti pentru a fi influentati si abatuti de la simplitatea Evangheliei de catre adeptii modei. Daca ei vad ca cei care marturisesc a fi reformatori,
52:5 in masura in care imprejurarile le permit, isi satisfac apetitul si se imbraca dupa obiceiurile lumii, robii placerilor vor fi intariti in obiceiurile lor perverse. Ei trag concluzia ca, la urma urmei, nu sunt asa de departe de cale si ca nu au nevoie sa faca o schimbare asa de mare. Poporul lui Dumnezeu ar trebui ca, in mod categoric, sa inalte stindardul dreptatii si sa exercite o influenta care sa corecteze obiceiurile rele ale celor care se inchina pe altarul modei si sa rupa vraja pe care o are Satana asupra acestor suflete sarmane. Cei din lume ar trebui sa vada un contrast insemnat intre extravaganta lor si simplitatea reformatorilor care sunt urmasi ai lui Hristos.
52:6 Secretul succesului in viata consta intr-o grijulie si constiincioasa atentie pentru lucrurile mici. Dumnezeu acorda unei frunze simple, unei floricele, unui fir de iarba tot atat grija ca si atunci cand creeaza o lume. Structura simetrica a unui puternic caracter frumos este cladita pe faptele individuale ale datoriei. Toti trebuie sa invete sa fie credinciosi atat in cele mai mici indatoriri, cat si in cele mari. Lucrarea lor nu poate suporta cercetarea lui Dumnezeu daca nu este gasita ca incluzand o grija fidela, responsabila si atenta fata de lucrurile mici.
52:7 Toti cei care au legatura cu institutiile noastre trebuie sa aiba o mare grija ca nimic sa nu se piarda, chiar daca chestiunea nu apartine domeniului lor de activitate. Fiecare poate face ceva in privinta economisirii. Toti trebuie sa-si indeplineasca lucrarea nu pentru a castiga lauda oamenilor, ci sa poata suporta cercetarea amanuntita a lui Dumnezeu.
52:8 Odata, Hristos le-a dat ucenicilor Sai o invatatura despre economie, careia merita sa i se dea atentie. El a facut o minune spre a satura miile de oameni flamanzi care au venit sa asculte invataturile Lui; dar dupa ce au mancat toti si au fost saturati, El n-a ingaduit ca firimiturile sa se piarda. El care, avand in vedere nevoia lor, a putut hrani gloata cea mare prin puterea Lui divina, le-a poruncit ucenicilor Sai sa adune firimiturile, pentru ca nimic sa nu se piarda. Invatatura aceasta a fost data atat pentru folosul nostru, cat si pentru al celor care au trait pe timpul lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu are grija de
52:9 nevoile vietii vremelnice. El n-a neglijat firimiturile ramase, desi, daca ar fi dorit, ar fi putut sa faca oricand un astfel de praznic. Ar fi bine ca lucratorii din institutiile noastre sa ia seama la aceasta invatatura: "Strangeti firimiturile, care au ramas, ca sa nu se piarda nimic". Aceasta este datoria tuturor; si cei care ocupa pozitii de conducere trebuie sa dea exemplu.
52:10 Cei care sunt gata sa raspunda apelurilor dupa mijloace pentru sustinerea cauzei lui Dumnezeu si pentru usurarea celor suferinzi si nevoiasi nu sunt cei gasiti neglijenti, risipitori si intarzietori in administrarea afacerii lor. Ei sunt totdeauna atenti sa pastreze cheltuielile in cadrul venitului. Sunt economi din principiu, simt ca este datoria lor sa faca economie, ca sa aiba ce sa dea.
52:11 Unii dintre lucratori, asemenea copiilor lui Israel, ingaduie apetitului pervertit si vechilor obiceiuri de satisfacere a placerilor sa clameze pentru victorie. Ei doresc, cum a dorit vechiul Israel, dupa prazul si ceapa din Egipt. Toti cei care au legatura cu aceste institutii trebuie sa adere cu strictete la legile vietii si sanatatii si astfel sa nu incurajeze, prin exemplul lor, obiceiurile rele ale altora.
52:12 Pacatuirea in lucrurile mici este ceea ce atrage dupa sine prima indepartare a sufletului de Dumnezeu. Adam si Eva au deschis portile potopului de nenorociri asupra lumii prin singurul lor pacat de a manca din fructul oprit. Unii pot considera ca acea incalcare a fost un lucru foarte mic, dar noi vedem ca urmarile ei numai mici n-au fost. Ingerii din ceruri au o mult mai larga si mai inalta sfera de actiune decat noi, dar dreptatea inseamna acelasi lucru atat pentru ei cat si pentru noi.
52:13 Nu este un spirit inferior cel care ii face pe anumiti functionari sa mustre relele existente si sa ceara de la toti lucratorii corectitudine, economie si lepadare de sine. A pazi interesele institutiilor noastre in aceasta privinta nu inseamna a cobori demnitatea cuvenita. Cei care sunt ei insisi credinciosi, in mod natural, cauta credinciosia in altii. Indeletnicirile administratorilor trebuie sa fie stapanite de integritate, care sa fie ceruta tuturor celor care lucreaza sub indrumarea lor.
52:14 Oamenii de principiu n-au nevoie de restrictia regulilor si regulamentelor;
52:15 ei nu trebuie sa fie supravegheati si paziti. Ei vor lucra cu sinceritate si onorabil tot timpul, neacordandu-si atentie lor insisi nici cand sunt singuri, nici cand sunt in public. Ei nu-si vor pata cu nimic sufletele pentru nici un castig sau avantaj egoist. Ei dispretuiesc o fapta nedemna. Cu toate ca nimeni nu ar cunoaste-o, ei insisi o cunosc si stiu ca aceasta va nimici simtul respectului lor de sine. Cei care nu sunt constiinciosi si credinciosi in lucrurile mici nu vor fi schimbati chiar daca ar exista legi, restrictii si pedepse in aceasta privinta.
52:16 Putini au taria morala de a rezista ispitei, mai ales celei a apetitului, si sa practice lepadarea de sine. Pentru unii, ispita este prea puternica sa-i reziste, daca vad pe altii ca mananca a treia masa; si ei isi inchipuie ca sunt flamanzi, in timp ce senzatia nu este o solicitare pentru hrana a stomacului, ci o dorinta a mintii care n-a fost intarita cu fermitatea principiului si disciplina pentru lepadarea de sine. Zidurile stapanirii de sine si ale cumpatarii nu trebuie slabite si daramate nici intr-un singur caz. Pavel, apostolul neamurilor, spune: "Ci ma port aspru cu trupul meu, si-l tin in stapanire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora, eu insumi sa fiu lepadat".
52:17 Cei care nu biruie in lucrurile mici nu vor avea puterea morala sa reziste ispitelor mai mari. Toti cei care cauta sa faca din cinste principiul conducator in ocupatiile zilnice ale vietii va trebui sa se pazeasca sa nu ravneasca "la argintul, nici la arul, nici la hainele cuiva". Atata timp cat sunt multumiti cu hrana si imbracamintea de care dispun, va fi o problema usoara sa-si pastreze inima si mainile neatinse de pangarirea lacomiei si a necinstei.
52:18 Obiceiurile formate in copilarie si tinerete au mai multa influenta de a face, din punct de vedere intelectual, mari oameni sau niste pigmei si schilozi decat oricare inzestrare naturala; pentru ca talentele cele mai bune pot ajunge deformate si slabite, prin obiceiuri rele. Intr-o mare masura, caracterul este decis in anii de inceput. Obiceiuri corecte si virtuoase formate in tinerete, in general, vor marca drumul individului in viata. In multe cazuri, cei care au o adorare pioasa fata de Dumnezeu si respecta dreptatea vor
52:19 fi gasiti ca au invatat aceasta lectie inainte ca lumea sa-si fi putut pune pecetea pacatului asupra sufletului. Barbatii si femeile de varsta matura sunt, in general, tot atat de insensibili la impresii noi precum este stanca cea tare; dar tinerii sunt impresionabili si un caracter corect poate fi format atunci cu usurinta.
52:20 Cei care sunt angajati in institutiile noastre au, in multe privinte, cele mai bune avantaje pentru formarea de obiceiuri corecte. Nimeni nu se afla in afara pericolului de a fi ispitit, pentru ca in fiecare caracter exista puncte slabe care sunt in primejdie, cand sunt atacate. Cei care marturisesc Numele lui Hristos nu trebuie sa se afle printre cei care au mare placere sa enumere faptele lor bune, ca fariseul cel increzut in sine, ci toti trebuie sa simta nevoia de a pastra natura morala sprijinita prin veghere constanta. Ca santinele credincioase, ei trebuie sa pazeasca fortareata sufletului, neadmitand vreodata ca isi pot slabi vigilenta pentru o clipa. Singura lor siguranta este in rugaciune serioasa si credinta vie.
52:21 Cei care incep sa fie neglijenti cu privire la pasii lor vor afla ca, inainte de a-si da seama, picioarele le vor fi incurcate intr-o tesatura din care este imposibil sa iasa singuri. Ar trebui sa fie un principiu bine stabilit, ca toti sa fie credinciosi si cinstiti. Fie ca sunt bogati sau saraci, fie ca au prieteni sau sunt lasati singuri, orice ar veni, ei trebuie sa se hotarasca in puterea lui Dumnezeu ca nici o influenta sa nu-i faca sa comita nici cea mai mica fapta rea. Fiecare in parte si toti impreuna trebuie sa inteleaga ca de ei depinde, in mod individual, in mare masura, prosperitatea institutiilor pe care le-a infiintat Dumnezeu in mijlocul nostru.