42:1 Relatiile dintre membrii comunitatii
42:2 Fiecare om care se straduieste sa invinga va avea slabiciunile lui cu care sa se lupte; dar este cu mult mai usor ca el sa vada greselile fratilor lui decat sa le vada pe ale sale, astfel ca ar trebui sa fie mult mai grijuliu si critic cu privire la el insusi decat cu privire la altii.
42:3 Toti membrii bisericii, daca sunt fii si fiice ale lui Dumnezeu, va trebui sa se supuna unui proces de disciplina, inainte ca ei sa poata fi lumini in lume. Dumnezeu nu-i va face pe barbati si femei canale de lumina in timp ce sunt in intuneric si sunt multumiti sa ramana asa, nefacand eforturi speciale spre a face legatura cu Izvorul de lumina. Cei care-si simt propria lor nevoie si se trezesc la cea mai profunda cugetare si cea mai serioasa si staruitoare rugaciune si actiune vor primi ajutor divin. Pentru fiecare sunt multe de dezvatat cu privire la sine insusi, precum si multe de invatat. Vechi obiceiuri si datini trebuie sa fie inlaturate si aceste
42:4 erori se corecteaza numai prin lupte serioase si printr-o totala primire a adevarului in implinirea principiilor lui, victoria putand fi castigata numai prin harul lui Dumnezeu.
42:5 As dori sa rostesc cuvinte care sa ne impresioneze pe toti ca singura noastra speranta, ca indivizi, este sa fim in legatura cu Dumnezeu. Trebuie obtinuta curatia sufletului; trebuie facuta multa cercetare de inima si invinsa multa indaratnicie si iubire de sine, care vor cere rugaciune constanta si serioasa.
42:6 Oamenii aspri si severi adesea se scuza sau incearca sa justifice lipsa lor de politete crestina prin faptul ca unii reformatori au lucrat cu un astfel de spirit, si ei pretind ca lucrarea pentru acest timp cere acelasi spirit; dar aceasta nu este asa. Un spirit calm si sub control perfect este mai bun in orice loc, chiar si in cea mai grosolana societate. Un zel furios nu face bine nimanui. Dumnezeu nu i-a ales pe reformatori pentru ca erau oameni autoritari si furiosi. El i-a acceptat asa cum erau, cu toate aceste trasaturi de caracter, dar El ar fi pus raspunderi de zece ori mai mari asupra lor, daca ar fi fost smeriti cu inima, avand spiritul sub controlul ratiunii. In timp ce slujitorii lui Hristos trebuie sa denunte pacatul si impietatea, necuratia si minciuna, in timp ce uneori sunt chemati sa mustre nelegiuirea printre cei de sus, cat si printre cei de jos, aratandu-le ca asupra calcatorilor Legii va cadea indignarea lui Dumnezeu, totusi ei nu trebuie sa fie autoritari sau tiranici; trebuie sa arate amabilitate si iubire, un spirit de a salva mai degraba decat de a nimici.
42:7 Indelunga rabdare a lui Iehova ii invata pe pastori si pe membrii bisericii care aspira sa fie conlucratori cu Hristos lectii clare de rabdare si iubire. Hristos a unit cu Sine pe Iuda si pe impulsivul Petru, nu pentru ca Iuda a fost lacom si Petru infocat, ci ca sa poata invata de la El, marele lor Invatator, si sa devina ca El, neegoist, bland si smerit cu inima. El a vazut in amandoi un material bun. Iuda era priceput in problemele financiare si ar fi fost valoros pentru biserica, daca ar fi luat la inima lectiile pe care le dadea Hristos prin mustrarea egoismului, a fraudei si zgarceniei, chiar in micile probleme ale vietii.
42:8 Lectiile acestea au fost repetate des: "Cine este credincios in cele mai mici lucruri, este credincios si in cele mari; si cine este nedrept in cele mai mici lucruri, este nedrept si in cele mari".
42:9 Mantuitorul nostru a cautat sa imprime asupra ascultatorilor Lui faptul ca un om care se avantajeaza pe sine prin inselarea semenului sau in cele mai mici lucruri, daca ocazia ar fi favorabila, l-ar insela si in lucrurile mai mari. Cea mai mica abatere de la corectitudinea stricta doboara barierele si pregateste inima pentru a face o nedreptate mai mare. Prin porunca si exemplu, Hristos a invatat ca integritatea cea mai stricta trebuie sa guverneze actiunile noastre fata de semeni. "Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel." Hristos a aratat continuu viata defectuoasa a fariseilor si i-a mustrat. Ei marturiseau ca sunt pazitori ai Legii lui Dumnezeu, dar prin faptele lor zilnice practicau nedreptatea. Multe vaduve si multi orfani erau jefuiti de tot putinul lor spre a satisface o dorinta avara de castig.
42:10 Iuda ar fi putut beneficia de toate invataturile acestea daca ar fi vrut sa fie drept cu inima, dar dorinta lui de acaparare l-a biruit si iubirea de bani a devenit o putere stapanitoare. El tinea punga cu banii care trebuia sa fie folositi pentru ducerea mai departe a lucrarii lui Hristos, si din cand in cand, sume mici erau folosite pentru propriul lui profit. Inima lui egoista s-a opus darului vasului de alabastru cu mir facut de Maria si a mustrat-o pentru nesocotinta ei. Asadar, in loc sa fie un invatacel, el voia sa fie invatator si sa-L invete pe Domnul cu privire la corectitudinea faptei ei.
42:11 Acesti doi barbati au avut aceleasi ocazii si privilegii continue ale invataturilor si exemplului lui Hristos pentru a-si corecta pacatoasele lor trasaturi de caracter. In timp ce ascultau fulgeratoarele Lui mustrari si denuntari impotriva ipocriziei si a coruptiei, ei au vazut ca cei denuntati atat de teribil erau tintele activitatii neobosite si pline de solicitudine pentru reformarea lor. Mantuitorul a plans din cauza erorii si intunecimii lor. El i-a compatimit cu nemarginita compasiune si iubire, spunand Ierusalimului: "De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai
42:12 cum strange gaina puii sub aripi, si n-ati vrut".
42:13 Petru era prompt si zelos in actiune, indraznet si necompromitator, si Hristos a vazut in el calitati care aveau sa fie de mare valoare pentru biserica. De aceea, El a unit pe Petru cu Sine ca tot ce era bun si de valoare sa poata fi pastrat si ca, prin invataturile si exemplul Lui, sa se poata muia tot ce era aspru in temperamentul sau si netezi tot ce era gloduros in comportamentul lui. Daca inima era schimbata intr-adevar prin harul divin, avea sa se vada o schimbare exterioara in adevarata amabilitate, simpatie si politete. Isus n-a fost niciodata rece si de neapropiat. Cei suferinzi adesea dadeau buzna in locul Lui de retragere cand avea nevoie de reimprospatare si odihna, dar El avea o privire amabila si un cuvant de incurajare pentru toti. El era Modelul adevaratei amabilitati. Petru s-a lepadat de Domnul Sau, dar dupa aceea s-a pocait si a fost profund umilit din cauza marelui sau pacat, iar Hristos a aratat ca l-a iertat pe ucenicul sau gresit, binevoind sa-l aminteasca pe nume dupa invierea Sa.
42:14 Iuda a cedat ispitirilor lui Satana si L-a tradat pe prietenul lui cel mai bun. Petru a invatat si a profitat de invataturile lui Hristos si a dus mai departe lucrarea de reforma care a fost lasata ucenicilor cand Domnul lor S-a inaltat la cer. Acesti doi barbati reprezinta cele doua clase pe care Hristos le uneste cu Sine, dandu-le avantajele invataturilor Lui si exemplul vietii Lui neegoiste si compatimitoare, ca ei sa poata invata de la El.
42:15 Cu cat priveste un om mai mult la Mantuitorul lui si ajunge sa fie familiarizat cu El, cu atat mai mult va deveni asemenea chipului Lui si va face lucrarile lui Hristos. Epoca in care traim cheama la actiune reformatoare. Lumina adevarului care straluceste asupra noastra ii cheama pe oameni la actiune hotarata si valoare morala veritabila spre a lucra sarguincios si staruitor pentru a salva sufletele tuturor celor care vor sa auda invitatia Duhului lui Dumnezeu.
42:16 Iubirea care trebuie sa existe intre membrii bisericii adesea da loc la critica si invinuire; si acestea apar chiar in serviciile religioase, in blamari si grave
42:17 atacuri personale. Lucrurile acestea nu trebuie sa fie sprijinite de pastori, prezbiteri sau popor. Slujbele bisericii trebuie sa se desfasoare avand in vedere numai slava lui Dumnezeu. Cand oamenii, cu particularitatile lor individuale, se aduna in locasul bisericii, daca adevarul lui Dumnezeu nu domoleste si nu supune partile ascutite din caracter, biserica va fi afectata, iar pacea si armonia ei sacrificate pentru a ingadui aceste trasaturi egoiste si nesfintite. Multi, fiind atenti sa descopere greselile fratilor lor, neglijeaza cercetarea propriilor inimi si curatirea propriei vieti. Aceasta atrage neplacerea lui Dumnezeu. Membrii individuali ai bisericii trebuie sa fie gelosi pentru propriul lor suflet, supraveghind critic faptele lor, ca sa nu fie manati de motive egoiste si sa fie cauza de poticnire pentru fratii lor cei slabi.
42:18 Dumnezeu ia pe oameni asa cum sunt, cu elementul uman in caracterul lor, si apoi ii pregateste pentru serviciul Lui, daca ei vor sa fie instruiti si invatati de El. Radacina amaraciunii, invidiei, neincrederii, geloziei si chiar a urii, care exista in inima unor membri ai bisericii, este lucrarea lui Satana. Astfel de elemente au o influenta otravitoare asupra bisericii. "Putin aluat dospeste toata plamadeala." Zelul religios care se manifesta printr-un atac asupra fratilor nu este un zel conform cu cunostinta. Hristos n-are nimic de-a face cu o astfel de marturie.