41:1 Testamente si mosteniri
41:2 "Nu va strangeti comori pe pamant, unde le mananca moliile si rugina, si unde le sapa si le fura hotii; ci strangeti-va comori in cer, unde nu le mananca moliile si rugina, si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura." Egoismul este un pacat care distruge sufletul. Sub acest titlu vine lacomia, care este idolatrie. Toate lucrurile apartin lui Dumnezeu. Toata prosperitatea de care ne bucuram este rezultatul binefacerii divine. Dumnezeu este marele Datator. Daca El cere o parte din generoasa alocatie pe care ne-a dat-o,
41:3 nu o face ca sa Se imbogateasca prin darurile noastre, pentru ca El n-are nevoie de nimic din mana noastra; dar o face pentru ca noi sa avem ocazia sa exercitam lepadare de sine, iubire si simpatie pentru semenii nostri si astfel sa devenim cu mult mai buni. In fiecare dispensatiune de la Adam pana in zilele noastre, Dumnezeu a pretins proprietatea omului, spunand: Eu sunt adevaratul proprietar al Universului, de aceea consacra-Mi Mie primele tale roade, adu un tribut de credinciosie, preda-Mi Mie ce este al Meu, recunoscand astfel suveranitatea Mea, si tu vei fi liber sa retii si sa te bucuri de darurile Mele, si binecuvantarile Mele te vor insoti. "Cinsteste pe Domnul cu averile tale, si cu cele dintai roade din tot venitul tau."
41:4 In primul rand vin cerintele lui Dumnezeu. Noi nu facem voia Lui daca Ii consacram ceea ce a ramas din venitul nostru dupa ce au fost indeplinite toate lipsurile noastre imaginare. Inainte de a fi consumat vreo parte din veniturile noastre, trebuie sa luam si sa-I prezentam Lui acea parte pe care o cere El. In vechea dispensatiune, pe altar ardea continuu o jertfa de multumire, care arata astfel nesfarsita obligatie a omului fata de Dumnezeu. Daca avem prosperitate in ocupatia noastra vremelnica, se datoreaza faptului ca Dumnezeu ne binecuvanteaza. O parte din acest venit trebuie consacrat pentru saraci si o mare parte sa fie dedicata cauzei lui Dumnezeu. Cand este predat lui Dumnezeu ceea ce pretinde El, restul va fi sfintit si binecuvantat pentru folosul nostru propriu. Dar cand un om jefuieste pe Dumnezeu prin retinerea a ceea ce cere El, blestemul Lui ramane asupra intregului.
41:5 Dumnezeu i-a facut pe oameni canale prin care sa curga darurile Sale pentru a sustine lucrarea care vrea sa fie dusa inainte in lume. El le-a dat proprietati ca sa fie folosite cu intelepciune, si nu ingramadite in mod egoist sau cheltuite extravagant in lux si satisfacere egoista, nici pentru imbracaminte sau impodobirea caselor lor. El le-a incredintat mijloace cu care sa-i sprijine pe slujitorii Sai in lucrarea lor ca propovaduitori si misionari si pentru a sustine institutiile pe care El le-a randuit in mijlocul nostru. Cei care se bucura de pretioasa lumina a adevarului ar trebui sa simta o dorinta arzatoare spre a fi trimisa
41:6 peste tot. Sunt cativa purtatori de steaguri credinciosi care niciodata nu se dau inapoi de la datorie sau sa se eschiveze de la raspunderi. Inimile si pungile lor sunt totdeauna deschise la fiecare apel pentru mijloace spre inaintarea cauzei lui Dumnezeu. Intr-adevar, se pare ca unii sunt gata sa depaseasca datoria lor, ca si cand se tem ca vor pierde ocazia de a-si investi partea in banca cerului. Altii vor sa faca cat mai putin posibil. Ei isi strang comoara sau risipesc bani pentru ei insisi, dand fara placere o nimica toata pentru sustinerea cauzei lui Dumnezeu. Daca fac o promisiune sau o juruinta lui Dumnezeu, dupa aceea o regreta si vor sa evite plata ei atata timp cat pot, daca nu intru totul. Ei fac ca zecimea lor sa fie cat mai mica cu putinta, ca si cand s-ar teme ca ceea ce reda lui Dumnezeu este pierdut. Diferitele noastre institutii se pot afla in criza de bani, dar aceasta categorie actioneaza ca si cand pentru ei nu conteaza daca ele progreseaza sau nu. Si totusi, acestea sunt uneltele lui Dumnezeu cu care sa se lumineze lumea.
41:7 Aceste institutii n-au primit donatii sau mosteniri, ca alte institutii de acelasi fel. Si totusi Dumnezeu le-a facut sa progreseze, le-a binecuvantat si le-a facut mijloace pentru binele multora. Printre noi se afla oameni in varsta, care se apropie de incheierea timpului de proba; dar, din lipsa de barbati prudenti care sa procure pentru cauza lui Dumnezeu mijloacele din posesia lor, acestea trec in mainile celor care ii slujesc lui Satana. Aceste mijloace nu le-au fost date decat cu imprumut, spre a le returna Lui; dar, in noua cazuri din zece, fratii acestia, cand coboara de pe scena de actiune, destineaza proprietatea lui Dumnezeu in asa fel, incat nu poate fi spre slava Lui, pentru ca din ea nici un dolar nu va ajunge vreodata in vistieria Domnului. In unele cazuri, acesti frati aparent buni au avut sfetnici neconsacrati, care au sfatuit din punctul lor de vedere si nu dupa gandul lui Dumnezeu. Adesea, averea este lasata prin testament copiilor si nepotilor numai spre paguba lor. Ei nu-L iubesc pe Dumnezeu si nici adevarul si de aceea aceste mijloace, care sunt toate ale Domnului, trec in randurile lui Satana, spre a fi controlate de el. Satana este mult mai vigilent, mai ager si mai dibaci in a nascoci sa-si asigure mijloace decat sunt fratii nostri
41:8 pregatiti sa asigure ce este al Domnului pentru lucrarea Sa. Unele testamente sunt facute atat de confuz, incat ele nu pot corespunde exigentelor legii si in felul acesta au fost pierduti mii de dolari pentru cauza. Fratii nostri ar trebui sa simta ca asupra lor apasa responsabilitatea, ca slujbasi credinciosi in cauza lui Dumnezeu, sa exerseze intelectul lor fata de aceasta problema si sa asigure Domnului ceea ce este al Lui.
41:9 Multi manifesta o sensibilitate inutila in aceasta privinta. Ei socotesc ca pasesc pe teren interzis cand prezinta subiectul averii celor in varsta sau invalizilor pentru a afla ce dispozitie testamentara intentioneaza sa faca cu privire la ea. Dar aceasta indatorire este tot atat de sacra ca si datoria de a propovadui Cuvantul spre a salva suflete. Iata un om cu banii lui Dumnezeu sau averea Lui in mainile sale. El este pe punctul de a preda ispravnicia lui. Va pune el mijloacele pe care i le-a imprumutat Dumnezeu, spre a fi folosite in cauza Lui, in mainile oamenilor pacatosi numai pentru ca ii sunt rude? Sa nu se simta barbatii crestini interesati si doritori pentru binele viitor al acelui om, cat si pentru interesul cauzei lui Dumnezeu, astfel ca el sa faca o dispozitie testamentara corecta privind banii Domnului sau, talanti care i-au fost imprumutati pentru o imbunatatire inteleapta? Vor sta fratii lui sa-l vada pierzandu-si stapanirea asupra acestei vieti si in acelasi timp jefuind vistieria lui Dumnezeu? Aceasta ar fi o pierdere teribila pentru el si pentru cauza; pentru ca, prin punerea talantului banilor in mainile celor care n-au nici o consideratie pentru adevarul lui Dumnezeu, el l-ar infasura in mod practic intr-un prosop si l-ar ascunde in pamant.
41:10 Domnul doreste ca urmasii Sai sa se lipseasca de mijloacele lor in timp ce pot s-o faca ei insisi. Unii pot sa intrebe: "Trebuie sa ne deposedam intr-adevar de tot ce se cheama a fi al nostru?" Noua poate sa nu ni se ceara sa facem aceasta acum, dar trebuie sa fim dispusi sa facem asa de dragul lui Hristos. Trebuie sa recunoastem ca posesiunile noastre sunt in mod absolut ale Lui, folosindu-le cu generozitate oricand sunt necesari bani pentru avansarea cauzei Sale. Unii isi inchid urechile fata de apelurile facute pentru bani spre a fi folositi la trimiterea misionarilor in tari straine si pentru publicarea adevarului si raspandirea lui ca frunzele toamna, peste tot in lume. Astfel ei isi scuza lacomia, spunand ca
41:11 au facut aranjamente pentru a fi generosi la moarte. Ei au tinut seama de cauza lui Dumnezeu in testamentele lor. De aceea traiesc o viata de zgarcenie, jefuind pe Dumnezeu de zecimi si daruri, iar in testamente, Ii redau lui Dumnezeu numai o mica parte din ce le-a imprumutat El, in timp ce o foarte mare parte este luata in stapanire de rude care n-au nici un interes pentru adevar. Acesta este cel mai rau fel de jaf. Ei Il jefuiesc pe Dumnezeu de ceea ce I se cuvine de drept, nu numai pe tot parcursul vietii lor, ci si la moarte.
41:12 Este o nebunie curata sa se amane pregatirile pentru viata viitoare pana aproape de ultimul ceas al vietii prezente. De asemenea, este o mare greseala a amana sa se raspunda cerintelor lui Dumnezeu de generozitate pentru cauza Sa pana ce vine timpul ca sa transferati ispravnicia voastra asupra altora. Cei carora le incredintati talantii vostri sub forma de bani pot sa nu-i intrebuinteze atat de bine cum i-ati intrebuinta voi. Cum indraznesc oamenii bogati sa se expuna unui risc atat de mare? Cei care asteapta pana la moarte ca sa faca o dispozitie testamentara a averii lor o predau mai degraba mortii decat lui Dumnezeu. Facand astfel, multi actioneaza direct impotriva planului lui Dumnezeu, lamurit aratat in Cuvantul Sau. Daca vor sa faca bine, ei trebuie sa prinda momentele actuale de aur si sa lucreze cu toata puterea lor, ca si cum s-ar teme ca pot pierde ocazia favorita.
41:13 Cei care isi neglijeaza datoria pe care o cunosc, neraspunzand cerintelor lui Dumnezeu in aceasta viata, si care isi linistesc constiinta contand pe intocmirea testamentului nu vor primi cuvinte de lauda de la Stapanul lor si nu vor primi nici rasplata. Ei n-au practicat lepadarea de sine, ci au retinut in mod egoist mijloacele lor atata timp cat au putut, renuntand la ele numai cand i-a pretins moartea. Ceea ce multi isi propun sa amane pana ce sunt gata sa moara, daca ar fi intr-adevar crestini, ar face in timpul vietii, atunci cand sunt sanatosi. Ei s-ar consacra pe sine si averea lor lui Dumnezeu si, lucrand ca ispravnici ai Lui, ar avea multumirea ca isi fac datoria. Devenind propriii lor executori, pot veni ei insisi in intampinarea cerintelor lui Dumnezeu, in loc sa transfere raspunderea asupra altora. Noi trebuie sa ne socotim ispravnici ai proprietatii Domnului si pe Dumnezeu ca pe proprietarul suprem,
41:14 caruia trebuie sa-I restituim ceea ce este al Lui, cand o va cere El. Cand va veni sa primeasca cu dobanda ceea ce este al Lui, cei lacomi vor vedea ca, in loc de inmultirea talantilor incredintati lor, ei si-au atras asupra lor condamnarea pronuntata asupra slujitorului netrebnic.
41:15 Domnul socoteste ca moartea slujitorilor Lui sa fie privita ca o pierdere din cauza influentei spre bine pe care au exercitat-o si multelor daruri de bunavoie pe care le-au dat spre a intretine vistieria lui Dumnezeu. Testamentele muribunzilor sunt un inlocuitor nenorocit pentru darnicia din timpul vietii. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie sa-si faca testamentele in fiecare zi prin fapte bune si daruri generoase pentru Dumnezeu. Ei nu trebuie sa ingaduie ca suma data lui Dumnezeu sa fie disproportionat de mica in comparatie cu ce si-au insusit pentru folosul lor. Facandu-si zilnic testamentul, isi vor aduce aminte de acele obiective si de acei prieteni de care sunt legati afectiv. Cel mai bun prieten al lor este Isus. El nu Si-a crutat propria Lui viata, ci de dragul lor a devenit sarac, pentru ca prin saracia Lui ei sa se poata imbogati. El merita inima intreaga, averea, tot ceea ce sunt si au. Dar multi care marturisesc a fi crestini amana cerintele lui Isus cat traiesc si-L insulta, dandu-I o nimica toata la moarte. Acesti oameni sa-si aduca aminte ca aceasta jefuire a lui Dumnezeu nu este o actiune impulsiva, ci un plan premeditat, pe care ei il prefateaza cu expresia: "Fiind cu mintea intreaga". Dupa ce au pagubit cauza lui Dumnezeu pe parcursul vietii, ei continua s-o fraudeze si dupa moarte. Si aceasta are loc cu consimtamantul tuturor puterilor mintii. Multi se multumesc sa intocmeasca un astfel de testament pe patul mortii. Testamentul este o parte a pregatirii lor pentru moarte si este in asa fel pregatit, ca averea sa nu le tulbure ultimele ceasuri din viata. Pot acestea sa stea cu placere alaturi de solicitarea care li se va face de a da socoteala de ispravnicia lor?
41:16 Noi toti trebuie sa fim bogati in fapte bune in aceasta viata, daca dorim sa ne asiguram viitorul, viata vesnica. Cand se va tine judecata si cartile vor fi deschise, fiecare va fi rasplatit dupa faptele lui. Multe nume sunt inregistrate in
41:17 registrul comunitatii in dreptul carora, in Registrul cerului, s-a inregistrat jefuire. Si daca acestia nu se pocaiesc si nu lucreaza pentru Domnul cu bunavointa dezinteresata, cu siguranta ca vor avea parte de condamnarea ispravnicului necredincios.
41:18 Adesea se intampla ca un om de afaceri activ sa fie doborat fara nici o avertizare prealabila si la cercetarea afacerii lui se afla a fi in cea mai incurcata situatie. In efortul de a-si pune in ordine averea, onorariile avocatilor consuma din avere o mare parte, daca nu totul, in timp ce sotia, copiii si cauza lui Hristos sunt jefuiti. Cei care sunt ispravnici credinciosi ai mijloacelor Domnului vor sti exact care este starea afacerii lor si, ca oameni intelepti, vor fi pregatiti pentru orice caz de urgenta. Daca timpul lor de proba se va incheia brusc, ei nu vor lasa o incurcatura asa de mare asupra celor care sunt chemati sa le aranjeze averea.
41:19 Multi nu sunt instruiti sa-si faca testamentele atata timp cat sunt sanatosi. Dar aceasta precautie trebuie s-o aiba fratii nostri. Ei trebuie sa cunoasca starea lor financiara si sa nu ingaduie ca afacerea lor sa ajunga incurcata. Ei trebuie sa-si aranjeze averea in asa fel, incat s-o poata parasi oricand.
41:20 Testamentele sa fie facute in asa fel, incat sa corespunda prevederilor legale. Dupa ce au fost redactate, ele pot ramane ani de zile fara sa aduca nici o vatamare, daca donatiile continua sa fie facute din timp in timp, dupa cum are nevoie cauza. Moartea nu va veni cu o zi mai devreme, fratilor, pentru ca v-ati facut testamentul. Lasandu-va averea prin testament rudelor voastre, asigurati-va ca nu ati uitat cauza lui Dumnezeu. Voi sunteti agentii Sai, care detineti averea Lui, si de cerintele Lui trebuie sa tineti seama in primul rand. Desigur ca sotia si copiii vostri nu trebuie lasati sa fie saraci; pentru ei trebuie facute prevederi, daca sunt nevoiasi. Dar sa nu puneti in testamentul vostru o lunga lista de rude care nu sunt nevoiase, numai pentru simplul fapt ca asa este obiceiul.
41:21 Pastrati mereu in minte faptul ca actualul sistem egoist de a dispune de avere nu este planul lui Dumnezeu, ci nascocirea omului. Crestinii trebuie sa fie reformatori si sa desfiinteze sistemul prezent,
41:22 dand alcatuirii testamentelor un aspect cu totul nou. Fie ca ideea castverea pe care o administram este a Domnului sa fie mereu prezenta. Vointa lui Dumnezeu in aceasta privinta este lege. Daca un om te-a facut executor testamentar al averii lui, nu vei studia indeaproape vointa testamentului, pentru ca cea mai mica suma sa nu fie deturnata? Tatal vostru ceresc v-a incredintat avere si v-a dat testamentul Lui pentru a sti cum sa fie folosita. Daca acest testament este studiat cu inima altruista, ceea ce apartine lui Dumnezeu nu va fi deturnat. Cauza Domnului a fost rusinos neglijata, in timp ce El i-a aprovizionat pe oameni cu mijloace suficiente pentru a face fata oricarei urgente, numai daca ei ar fi recunoscatori si cu inimi ascultatoare.
41:23 Cei care isi fac testamentul nu trebuie sa presupuna ca, daca acesta este facut, ei nu mai au nici o indatorire, ci trebuie sa fie continuu la lucru, folosind talentele incredintate lor pentru inaltarea cauzei Domnului. Dumnezeu a lasat prin testament planuri ca fiecare sa poata lucra constient la distribuirea banilor lor. El nu-Si propune sa sustina lucrarea Sa prin minuni. El are cativa ispravnici credinciosi, care isi economisesc si folosesc banii pentru inaintarea cauzei Sale. In loc ca lepadarea de sine si binefacerea lor sa fie o exceptie, ele trebuie sa fie regula. Nevoile crescande ale cauzei lui Dumnezeu cer mijloace. In mod continuu vin apeluri atat din partea oamenilor din tara noastra, cat si din tari straine, ca mesagerii sa vina la ei cu lumina adevarului. Aceasta va necesita mai multi lucratori si mai multi bani pentru a-i intretine.
41:24 In vistieria Domnului intra numai o mica suma de bani spre a fi destinata pentru salvarea de suflete, si chiar si aceasta se obtine cu munca grea. Daca ar putea fi deschisi ochii tuturor, pentru a vedea cum a impiedicat lacomia care predomina inaintarea lucrarii lui Dumnezeu si cat de mult s-ar fi putut face daca toti ar fi actionat dupa planul lui Dumnezeu in aducerea de zecimi si daruri, ar fi avut loc o reforma hotarata din partea multora; pentru ca ei n-ar mai indrazni sa impiedice lucrarea de inaintare a cauzei lui Dumnezeu asa cum au facut. Biserica este adormita in privinta lucrarii pe care o putea face daca ar fi renuntat la totul pentru
41:25 Hristos. Un adevarat spirit de sacrificiu de sine ar fi un argument pentru realitatea si puterea Evangheliei pe care lumea nu le-ar putea intelege gresit sau contrazice, si asupra bisericii ar fi revarsate binecuvantari imbelsugate.
41:26 Fac apel la fratii nostri sa inceteze cu jefuirea lui Dumnezeu. Unii trebuie sa-si faca testamente. Dar, facand acest lucru, trebuie avut in vedere sa nu fie dati fiilor si fiicelor banii care trebuia sa fie varsati in vistieria lui Dumnezeu. Adesea, testamentele acestea devin subiect de cearta si dezbinare. Spre lauda vechiului popor al lui Dumnezeu, este raportat ca Lui nu I-a fost rusine sa fie numit Dumnezeul lor; si motivul atribuit este ca, in loc sa fie egoisti, cautand si lacomind dupa avere pamanteasca sau cautandu-si fericirea in placeri lumesti, ei s-au predat pe ei insisi si tot ce aveau in mainile lui Dumnezeu. Ei au trait numai spre slava Lui, declarand lamurit ca ei cautau o tara mai buna, chiar una cereasca. De un astfel de popor, lui Dumnezeu nu I-a fost rusine. Ei nu L-au facut de ocara in ochii lumii. Maiestatea cerului nu S-a rusinat sa-i numeasca frati.
41:27 Sunt multi care sustin ca nu pot face mai mult pentru cauza lui Dumnezeu decat fac acum, dar ei nu dau dupa posibilitatile lor. Uneori Domnul deschide ochii orbiti de egoism prin simpla reducere a venitului lor la suma pe care ei sunt dispusi sa o dea. Caii sunt gasiti morti pe camp sau in grajd, case sau soproane sunt distruse de foc sau recoltele lipsesc. In multe cazuri, Dumnezeu il incearca pe om prin binecuvantari, si daca se manifesta necredinciosie in a-I preda Lui zecimile si darurile, binecuvantarea Lui este retrasa. "Cine seamana putin, putin va secera." Prin indurarile lui Hristos si bogatiile bunatatii Lui si spre cinstirea adevarului si a religiei, va imploram pe voi, care sunteti urmasi ai lui Hristos, sa consacrati din nou lui Dumnezeu fiinta si averea voastra. Avand in vedere iubirea si mila lui Hristos, care L-au adus din curtile imparatesti sa sufere lepadare de sine, umilinta si moarte, fiecare sa se intrebe pe sine: "Cat de mult Ii datorez eu Domnului meu?" Si apoi faceti ca darurile voastre de recunostinta sa fie pe masura aprecierii marelui dar al cerului in persoana scumpului Fiu al lui Dumnezeu.
41:28 Hotarand proportia care urmeaza sa fie data pentru cauza lui Dumnezeu, asigurati-va ca mai degraba sa fie mai mult decat mai putin, din ceea ce cere datoria. Ganditi-va pentru cine sunt facute darurile. Amintirea aceasta va pune lacomia pe fuga. Ganditi-va numai la iubirea cea mare cu care ne-a iubit Hristos si bogatele noastre daruri vor parea nevrednice de acceptarea Lui. Cand Hristos este obiectul afectiunilor noastre, cei care au primit iubirea Lui iertatoare nu se vor opri sa calculeze valoarea vasului de alabastru cu mirul cel scump. Aceasta o putea face Iuda cel lacom, dar primitorul darului mantuirii va regreta numai pentru ca darul n-are un parfum mai bogat si o valoare mai mare. Crestinii trebuie sa priveasca la ei insisi numai ca la niste canale prin care indurarile si binecuvantarile curg din Izvorul a toata bunatatea catre semenii lor, prin convertirea carora ei pot trimite spre cer valuri de slava, lauda si darurile din partea celor care devin astfel partasi, impreuna cu ei, la darul ceresc.