41:9 Multi manifesta o sensibilitate inutila in aceasta privinta. Ei socotesc ca pasesc pe teren interzis cand prezinta subiectul averii celor in varsta sau invalizilor pentru a afla ce dispozitie testamentara intentioneaza sa faca cu privire la ea. Dar aceasta indatorire este tot atat de sacra ca si datoria de a propovadui Cuvantul spre a salva suflete. Iata un om cu banii lui Dumnezeu sau averea Lui in mainile sale. El este pe punctul de a preda ispravnicia lui. Va pune el mijloacele pe care i le-a imprumutat Dumnezeu, spre a fi folosite in cauza Lui, in mainile oamenilor pacatosi numai pentru ca ii sunt rude? Sa nu se simta barbatii crestini interesati si doritori pentru binele viitor al acelui om, cat si pentru interesul cauzei lui Dumnezeu, astfel ca el sa faca o dispozitie testamentara corecta privind banii Domnului sau, talanti care i-au fost imprumutati pentru o imbunatatire inteleapta? Vor sta fratii lui sa-l vada pierzandu-si stapanirea asupra acestei vieti si in acelasi timp jefuind vistieria lui Dumnezeu? Aceasta ar fi o pierdere teribila pentru el si pentru cauza; pentru ca, prin punerea talantului banilor in mainile celor care n-au nici o consideratie pentru adevarul lui Dumnezeu, el l-ar infasura in mod practic intr-un prosop si l-ar ascunde in pamant.