41:15 Domnul socoteste ca moartea slujitorilor Lui sa fie privita ca o pierdere din cauza influentei spre bine pe care au exercitat-o si multelor daruri de bunavoie pe care le-au dat spre a intretine vistieria lui Dumnezeu. Testamentele muribunzilor sunt un inlocuitor nenorocit pentru darnicia din timpul vietii. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie sa-si faca testamentele in fiecare zi prin fapte bune si daruri generoase pentru Dumnezeu. Ei nu trebuie sa ingaduie ca suma data lui Dumnezeu sa fie disproportionat de mica in comparatie cu ce si-au insusit pentru folosul lor. Facandu-si zilnic testamentul, isi vor aduce aminte de acele obiective si de acei prieteni de care sunt legati afectiv. Cel mai bun prieten al lor este Isus. El nu Si-a crutat propria Lui viata, ci de dragul lor a devenit sarac, pentru ca prin saracia Lui ei sa se poata imbogati. El merita inima intreaga, averea, tot ceea ce sunt si au. Dar multi care marturisesc a fi crestini amana cerintele lui Isus cat traiesc si-L insulta, dandu-I o nimica toata la moarte. Acesti oameni sa-si aduca aminte ca aceasta jefuire a lui Dumnezeu nu este o actiune impulsiva, ci un plan premeditat, pe care ei il prefateaza cu expresia: "Fiind cu mintea intreaga". Dupa ce au pagubit cauza lui Dumnezeu pe parcursul vietii, ei continua s-o fraudeze si dupa moarte. Si aceasta are loc cu consimtamantul tuturor puterilor mintii. Multi se multumesc sa intocmeasca un astfel de testament pe patul mortii. Testamentul este o parte a pregatirii lor pentru moarte si este in asa fel pregatit, ca averea sa nu le tulbure ultimele ceasuri din viata. Pot acestea sa stea cu placere alaturi de solicitarea care li se va face de a da socoteala de ispravnicia lor?