40:11 A doua zi a calatoriei lui se apropia de sfarsit. El este obosit, flamand, fara adapost si simte ca este parasit de Dumnezeu. Stie ca propria-i purtare a adus acest necaz asupra lui. Se ingramadesc nori intunecosi de disperare si simte ca este un exilat. Inima lui este plina de o groaza de nedescris si cu greu indrazneste sa se roage. Dar este atat de singuratic, incat simte, ca niciodata mai inainte, ca are nevoie de ocrotirea lui Dumnezeu. Plange si-si marturiseste pacatele inaintea lui Dumnezeu, implorand staruitor o dovada ca El nu l-a parasit de tot. Dar inima lui impovarata nu gaseste usurare. Si-a pierdut increderea in sine si se teme ca Dumnezeul parintilor lui l-a lepadat. Dar lui Dumnezeu, Dumnezeului celui indurator, Ii este mila de omul parasit, lovit de durere, care aduna pietre ca perna si are numai bolta cerului ca invelitoare.