29:23 Am citit despre un om care calatorea intr-o zi de iarna prin zapada troienita si a amortit de frig, fapt care, aproape pe nesimtite, i-a luat puterea de viata. Si cand a fost aproape sa moara de frig, in gerul atotputernic, si aproape sa renunte la lupta pentru viata, el a auzit gemetele unui tovaras de drum care pierea de frig, dupa cum era gata sa piara si el. Omenia lui a fost trezita sa-l salveze. I-a frecat membrele acoperite cu gheata ale nefericitului om si, dupa un efort considerabil, l-a ridicat in picioare. Deoarece nu putea sa stea in picioare, l-a purtat in bratele lui compatimitoare tocmai prin troienele pe care el nu crezuse ca le va putea trece singur. Si dupa ce l-a dus pe tovarasul lui de calatorie la un loc sigur, si-a dat seama ca, salvandu-l pe semenul sau, se salvase pe sine. Eforturile lui serioase de a salva pe altul a inviorat sangele care-i ingheta in vene si a dat nastere la o caldura sanatoasa la extremitatile corpului.