27:20 In timp ce priveam la acele talazuri albe la varf care urlau, mi-am adus aminte de acea scena din viata lui Hristos, cand ucenicii, in ascultare de porunca Invatatorului lor, au mers cu corabia de partea cealalta a marii. Asupra lor s-a abatut o furtuna teribila. Corabia nu voia sa asculte de ei si au fost dusi incoace si incolo pana ce, in disperare, au renuntat la vasle. Ei se asteptau sa piara acolo; dar, in timp ce furtuna si talazurile prevesteau moartea, Hristos, pe care ei Il lasasera de cealalta parte, li S-a aratat, mergand linistit pe agitatele valuri spumegande. Ei erau dezorientati datorita eforturilor zadarnice si, in situatia lor aparent deznadajduita, au renuntat la tot, considerandu-se pierduti. Cand L-au vazut in fata lor pe Isus mergand pe apa, s-au ingrozit si mai mult. Ei au interpretat lucrul acesta ca o prevestire a mortii lor imediate. Au tipat de teama. Dar, in loc ca aparitia Sa sa vesteasca prezenta mortii, El a venit ca un mesager al vietii. Glasul Lui a fost auzit mai presus de urletul elementelor naturii: "Eu sunt, nu va temeti!" Cat de repede s-a schimbat acum scena, din groaza disperarii, in bucuria credintei si a sperantei in prezenta iubitului Invatator! Ucenicii n-au mai simtit neliniste si nici teama de moarte, pentru ca Hristos era cu ei.