26:40 Luni seara, impreuna cu pastorul Canright si alti cativa, am luat trenul pentru Danvers. Sotul meu n-a fost in stare sa ma insoteasca. Atunci cand am fost eliberata de apasarea imediata a adunarii de tabara, mi-am dat seama ca eram bolnava si slabita; dar trenul ne ducea repede spre intalnirea din Danvers. Aici trebuia sa stau in fata unor oameni cu totul straini, ale caror minti fusesera vatamate de rapoarte false si calomnii. M-am gandit ca, daca as avea putere in plamani, claritate in glas si liberare de durerea de inima, I-as fi foarte recunoscatoare lui Dumnezeu. Aceste ganduri si simtaminte le-am pastrat pentru mine si, in mare intristare, dar in tacere, am strigat catre Dumnezeu, caci eram prea obosita sa-mi adun gandurile in cuvinte legate; simteam insa ca trebuie sa am ajutor si l-am cerut din toata inima mea. Daca trebuia sa vorbesc in seara asta, aveam nevoie de putere fizica si mintala. In rugaciunea mea tainica spuneam mereu: "Sufletul meu neajutorat se tine de Tine. Ah, Dumnezeule, Eliberatorul meu, nu ma parasi in acest ceas al nevoii mele."