26:32 M-am gandit sa-l incurajez pe sotul meu; el credea ca, daca eu ma simteam in stare sa indur oboseala si munca de la adunarea de tabara, ar fi cel mai bine pentru mine sa merg; dar el nu putea sa suporte gandul de a ma insoti in starea lui de slabiciune, nefiind in stare sa lucreze cu mintea intunecata de deprimare, fiind el insusi subiect de mila pentru fratii lui. Nu se putea ridica decat putin de cand avusese atacul si se parea ca nu capata deloc putere. Am cautat mereu si mereu pe Domnul, sperand sa se faca o despicatura in nor, dar n-a venit o lumina speciala. In timp ce caruta venea sa ne ia la gara, din nou am mers inaintea Domnului in rugaciune si L-am rugat sa ne sprijine in calatoria noastra. Amandoi am hotarat sa pornim prin credinta si sa indraznim totul, intemeiati pe fagaduintele lui Dumnezeu. Deplasarea aceasta cerea din partea noastra o credinta considerabila, dar dupa ce ne-am ocupat locurile in vagon, am simtit ca suntem pe calea datoriei. In timpul calatoriei ne-am odihnit si noaptea am dormit.