21:3 Frate C., tu te-ai indepartat din nou de Dumnezeu. Vederile tale despre cerintele Lui nu au fost niciodata prea bine definite si nici prea stricte. Nu ai nici o scuza sa devii neglijent la datorie si mai putin vigilent pentru ca umblarea atat de multor pretinsi crestini este rea. Tu nu ai fost consacrat lui Dumnezeu. Nu ai fost dependent de El, ca sa te pazeasca, si de aceea ai fost biruit si adus in sclavia indoielii; robia necredintei ti-a inlantuit sufletul. Tu nu-L slavesti pe Dumnezeu in viata ta. Credinta noastra uneori ti se pare foarte indoielnica. Motivul esti tu insuti. In lume, adevarul si minciuna sunt asa de amestecate, incat nu le poti distinge intotdeauna. Dar de ce are asa de putina putere unul care marturiseste adevarul? Pentru ca el nu-si da seama de propria lui ignoranta si slabiciune. Daca el ar cunoaste aceasta, daca nu s-ar increde in sine, ar simti importanta ajutorului divin pentru a-l apara de vicleniile vrajmasului. Noi trebuie sa fim lucratori crestini activi, neegoisti in inima si viata, avand ca singur tel slavirea lui Dumnezeu. Ah, cate ruine intalnim peste tot! Cate buze tacute si vieti fara rod! "Aceasta", a spus ingerul, "este din cauza caderii in ispita. Nimic nu tulbura pacea sufletului ca necredinta pacatoasa."