17:1 Luarea Ierihonului
17:2 Dupa moartea lui Moise, Iosua a fost numit conducatorul lui Israel spre a-i conduce in Tara Fagaduita. El era bine pregatit pentru aceasta slujba importanta. A fost prim ministru al lui Moise in cea mai mare parte din timpul peregrinajului lor prin pustie. A vazut lucrarile minunate ale lui Dumnezeu facute prin Moise si a inteles bine temperamentul poporului. A fost unul din cele douasprezece iscoade care au fost trimise sa cerceteze Tara Fagaduintei si unul dintre cei doi care au dat un raport fidel despre bogatia ei si care au incurajat poporul sa se suie si s-o ia in stapanire, prin puterea lui Dumnezeu.
17:3 Domnul i-a fagaduit lui Iosua ca avea sa fie cu el, asa cum fusese cu Moise, si va face ca pentru el cucerirea Canaanului sa fie
17:4 usoara, cu conditia sa fie credincios si sa pazeasca toate poruncile Lui.
17:5 Iosua a fost nelinistit cu privire la executarea mandatului de a conduce poporul in tara Canaanului, dar aceasta asigurare i-a indepartat temerile. El le-a poruncit copiilor lui Israel sa fie gata pentru o calatorie de trei zile si toti barbatii de razboi sa se pregateasca de lupta. "Ei au raspuns lui Iosua si au zis: 'Vom face tot ce ne-ai poruncit si ne vom duce oriunde ne vei trimite. Te vom asculta in totul, cum am ascultat pe Moise. Numai Domnul Dumnezeul tau sa fie cu tine, cum a fost cu Moise! Orice om care se va razvrati impotriva poruncii tale si care nu va asculta de tot ce-i vei porunci, sa fie pedepsit cu moartea! Intareste-te numai si imbarbateaza-te.'"
17:6 Dumnezeu a dorit ca trecerea israelitilor peste Iordan sa fie miraculoasa. Iosua a poruncit poporului sa se sfinteasca, pentru ca a doua zi Domnul urma sa faca lucruri minunate in mijlocul lor. La timpul hotarat, el a dat dispozitii preotilor sa ia chivotul, care continea Legea lui Dumnezeu si sa-l poarte inaintea poporului. "Domnul a zis lui Iosua: 'Astazi voi incepe sa te inalt inaintea intregului Israel, ca sa stie ca voi fi cu tine, cum am fost cu Moise'."
17:7 Preotii au ascultat de poruncile conducatorului lor si au mers inaintea poporului, purtand chivotul legamantului. Ostile evreilor s-au asezat in coloana de mars si au urmat simbolul prezentei divine. Intinsa coloana a coborat spre malul Iordanului si, cand picioarele preotilor s-au muiat in marginea apelor Iordanului, apa de deasupra a fost oprita, iar volumul de apa de jos s-a scurs in continuare, lasand uscata albia raului. Preotii au trecut, ducand chivotul lui Dumnezeu, si Israel a urmat dupa ei. La jumatatea drumului peste Iordan, preotilor li s-a poruncit sa se opreasca in albia raului pana ce toata ostirea evreilor era trecuta dincolo. Aceasta a fost spre a imprima in mintea lor si mai pregnant faptul ca puterea care a oprit apele Iordanului era aceeasi ca cea care i-a facut in stare pe parintii lor sa treaca prin Marea Rosie cu patruzeci de ani in urma.
17:8 Multi dintre cei care au trecut prin Marea Rosie cand au fost copii, acum, printr-o minune asemanatoare, au trecut Iordanul ca barbati de razboi echipati pentru lupta. Iosua le-a poruncit preotilor sa iasa din Iordan. Cand ei, care purtau chivotul legamantului, s-au aflat in siguranta pe malul celalalt, Dumnezeu a indepartat bratul Sau cel puternic si apele acumulate au navalit la vale, ca o cascada puternica, in albia naturala a raului. Iordanul a continuat sa se rostogoleasca asemenea unui potop irezistibil, revarsandu-se peste toate malurile lui.
17:9 Dar mai inainte ca preotii sa iasa din rau, pentru ca aceasta minune extraordinara sa nu poata fi uitata niciodata, Domnul i-a poruncit lui Iosua sa aleaga barbati de frunte din fiecare semintie, sa ia pietre din albia raului, din locul unde au stat preotii si sa le aduca pe umeri pana la Ghilgal, iar acolo sa ridice un monument in amintirea faptului ca Dumnezeu a facut ca Israel sa treaca Iordanul ca pe uscat. Acesta avea sa le aminteasca permanent minunea pe care a facut-o Dumnezeu pentru ei. Pe masura ce anii treceau, copiii lor aveau sa intrebe despre acest monument, si ei aveau sa le povesteasca iar si iar aceasta istorie minunata, pana ce va fi intiparita in mintea lor pana la ultima generatie.
17:10 Cand toti regii amoritilor si regii canaanitilor au auzit ca Domnul a oprit apele Iordanului inaintea copiilor lui Israel, inima li s-a topit de frica. Israelitii au ucis pe doi dintre regii lui Moab, si trecerea lor miraculoasa peste Iordanul umflat si navalnic a umplut poporul de groaza. Apoi Iosua a circumcis toti copiii care s-au nascut in pustie. Dupa acest ceremonial, ei au pazit Pastele in campia Ierihonului. "Domnul a zis lui Iosua: 'Astazi am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastra."
17:11 Natiunile pagane I-au reprosat Domnului si poporului Sau pentru ca evreii n-au reusit sa ia in stapanire tara Canaanului, pe care ei asteptau s-o mosteneasca destul de curand dupa iesirea din Egipt. Vrajmasii lor au triumfat pentru ca Israel a peregrinat atata prin pustie si s-au ridicat ingamfati
17:12 impotriva lui Dumnezeu, declarand ca El nu era in stare sa-i conduca in tara Canaanului. Acum, El Si-a manifestat in mod remarcabil puterea si favoarea, conducandu-Si poporul peste Iordan pe teren uscat, vrajmasii lor nemaiputandu-L defaima. Mana care a continuat pana in acest timp a incetat acum, deoarece israelitii se pregateau sa ia in stapanire Canaanul; si pentru ca mancau din roadele bune ale acelei tari, nu mai era nevoie de mana.
17:13 Cand Iosua s-a retras de la ostirile lui Israel sa mediteze si sa se roage ca prezenta speciala a lui Dumnezeu sa-l insoteasca, el a vazut un Om de statura inalta, imbracat in haine ca pentru razboi, cu sabia scoasa din teaca in mana. Iosua nu L-a recunoscut ca fiind unul din luptatorii lui Israel, totusi El nu avea infatisarea unui inamic. In zelul lui, I s-a adresat, spunand: "Esti dintre ai nostri sau dintre vrajmasii nostri? El a raspuns: 'Nu, ci Eu sunt Capetenia ostirii Domnului, si acum am venit.' Iosua s-a aruncat cu fata la pamant, s-a inchinat si I-a zis: 'Ce spune Domnul meu robului Sau?' Si Capetenia ostirii Domnului a zis lui Iosua: 'Scoate-ti incaltamintele din picioare, caci locul pe care stai este sfant.' Si Iosua a facut asa."
17:14 Slava lui Dumnezeu a sfintit sanctuarul si de aceea preotii nu intrau niciodata incaltati in locul sfintit de prezenta lui Dumnezeu. De incaltaminte se puteau lipi fire de praf, care aveau sa pangareasca locul sfant; de aceea preotilor li se cerea sa-si lase incaltamintea in curte, inainte de a intra in sanctuar. In curte, langa usa cortului intalnirii, se afla un lighean de arama in care preotii isi spalau mainile si picioarele inainte de intrarea in cortul intalnirii, ca toate impuritatile sa poata fi indepartate. Tuturor celor care slujeau la altar Dumnezeu le cerea sa faca o pregatire speciala inainte de a intra in locul unde se descoperea slava Sa.
17:15 Cel care statea ca un luptator inarmat inaintea conducatorului lui Israel era Fiul lui Dumnezeu. Era Acela care i-a condus pe evrei prin pustie, invelit in stalpul de nor ziua si in stalpul de foc noaptea. Ca sa i se intipareasca in minte lui Iosua faptul ca nu era altul decat Hristos,
17:16 Cel preaslavit, El a spus: "Scoate-ti incaltamintele din picioare." Apoi l-a instruit pe Iosua ce cale sa urmeze pentru a lua Ierihonul. Tuturor oamenilor de razboi trebuia sa li se porunceasca sa inconjoare cetatea o data in fiecare zi, timp de sase zile, si in a saptea zi, ei trebuia sa marsaluiasca in jurul Ierihonului de sapte ori.
17:17 In consecinta, Iosua le-a dat ordine preotilor si poporului dupa cum ii instruise Domnul. El a aranjat ostile lui Israel in ordine perfecta. In frunte era o grupa de barbati inarmati, imbracati ca de razboi; acum nu pentru a exercita iscusinta lor in manuirea armelor, ci numai pentru a crede si asculta de instructiunile date lor. Dupa aceea urmau sapte preoti cu trompete. Apoi venea chivotul lui Dumnezeu, cu stralucirea aurului, un nimb de slava plutind deasupra lui, purtat de preoti in vesminte speciale, bogate, care scoteau in evidenta slujba lor sacra. Imensa ostire a lui Israel urma in ordine perfecta, fiecare semintie sub steagul respectiv. In felul acesta au inconjurat cetatea cu chivotul lui Dumnezeu. Nu se auzea nici un sunet, numai zgomotul pasilor acelei puternice ostiri si solemnul glas al trambitelor, care rasuna printre dealuri si se repeta prin strazile Ierihonului.
17:18 Strajerii cetatii condamnate observau cu uimire si panica fiecare miscare si raportau celor cu autoritate. Ei nu-si puteau imagina ce insemna toata prezentarea aceasta. Ierihonul a sfidat ostile lui Israel si pe Dumnezeul din cer; dar, cand locuitorii lui au privit puternica ostire marsaluind in jurul cetatii lor, o data in fiecare zi, cu toata pompa si maretia de razboi, grandoarea acelui chivot sacru si participarea preotilor, misterul impresionant al scenei a umplut de groaza inima printilor si a poporului. Apoi, ei aveau sa-si verifice din nou sistemul de aparare, simtindu-se siguri ca vor putea rezista cu succes celui mai puternic atac. Multi au ridiculizat ideea ca ar putea sa fie vatamati de aceste neobisnuite demonstratii ale vrajmasilor lor; dar altii erau ingroziti cand vedeau maretia si splendoarea procesiunii care se invartea grandioasa in fiecare zi, in jurul cetatii. Si-au adus aminte ca inainte cu patruzeci de ani Marea Rosie a fost despicata inaintea acestui popor si ca, de curand, a fost deschisa o trecere pentru ei prin raul Iordan. Ei nu stiau ce
17:19 minuni mai putea face Dumnezeu pentru ei; dar au tinut portile bine inchise si pazite de razboinici puternici.
17:20 Timp de sase zile, ostirea lui Israel a inconjurat cetatea. A sosit ziua a saptea, si o data cu lumina zorilor, Iosua a aranjat ostirea Domnului. Acum au fost indrumati sa marsaluiasca de sapte ori in jurul Ierihonului, si la puternicul sunet al trambitelor, sa strige cu glas tare, pentru ca atunci Dumnezeu le dadea cetatea. Ostirea impunatoare marsaluia solemn in jurul zidurilor condamnate. Chivotul stralucitor al lui Dumnezeu luminand amurgul timpuriu al diminetii, preotii cu pieptarele lor stralucitoare si impodobitele lor insigne si razboinicii cu armura lor sclipitoare prezentau o procesiune magnifica. Toti erau tacuti ca mortii si nu se auzeau decat tropotul multor picioare si ocazionalele sunete de trompeta, care spintecau linistea totala a diminetii timpurii. Zidurile masive de piatra solida se incruntau amenintatoare, sfidand asediul oamenilor.
17:21 Deodata, imensa ostire se opreste. Trambitele izbucnesc intr-un sunet care zguduie pana si pamantul. Glasurile unite ale intregului Israel sfasie aerul cu un strigat puternic. Zidurile din piatra solida, cu turnurile lor masive si parapete, se clatina si se ridica din temelii si, cu o prabusire ca a o mie de tunete, cad ruinate la pamant. Locuitorii si ostirea inamica, paralizati de groaza si uimire, nu opun rezistenta, iar Israel marsaluieste inauntru si ia captiva puternica cetate a Ierihonului.
17:22 Cat de usor au daramat ostirile cerului zidurile care li se pareau atat de formidabile iscoadelor care au adus raportul cel fals! Singura arma folosita a fost cuvantul lui Dumnezeu. Cel Atotputernic al lui Israel a spus: "Iata, dau in mainile tale Ierihonul." Daca numai un singur luptator s-ar fi sprijinit cu puterea lui de ziduri, slava lui Dumnezeu ar fi fost micsorata si vointa Sa zadarnicita. Dar lucrarea a fost lasata in seama Celui Atotputernic; si chiar daca temeliile parapetelor ar fi fost puse in centrul pamantului si varfurile lor ar fi ajuns pana la bolta cerului, rezultatul ar fi fost acelasi, cand
17:23 Capetenia ostirii Domnului a condus la atac legiunile Sale de ingeri.
17:24 De mult a planuit Dumnezeu sa dea cetatea Ierihonului poporului Sau favorit si sa preamareasca Numele Sau printre natiunile pamantului. Cu patruzeci de ani mai inainte, cand l-a scos pe Israel din robie, El a avut de gand sa le dea Tara Canaanului. Dar, prin murmurarile si indoielile lor, ei I-au provocat mania si El i-a facut sa rataceasca ani de oboseala prin pustie, pana cand toti cei care L-au insultat prin necredinta lor nu mai existau. Prin luarea Ierihonului, Dumnezeu le-a aratat evreilor ca parintii lor ar fi putut sa stapaneasca cetatea cu patruzeci de ani mai inainte, daca s-ar fi increzut in El cum s-au increzut copiii lor.
17:25 Istoria vechiului Israel a fost scrisa pentru folosul nostru. Pavel spune: "Totusi, cei mai multi dintre ei n-au fost placuti lui Dumnezeu, caci au pierit in pustie. Si aceste lucruri s-au intamplat ca sa ne slujeasca noua drept pilde, pentru ca sa nu poftim dupa lucruri rele, cum au poftit ei." "Aceste lucruri li s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde, si au fost scrise pentru invatatura noastra, peste care au venit sfarsiturile veacurilor. Astfel dar, cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada."
17:26 Intocmai ca si vechiul Israel, multi dintre cei care marturisesc a pazi poruncile lui Dumnezeu au inimi necredincioase, in timp ce in aparenta pazesc oranduirile lui Dumnezeu. Cu toate ca sunt favorizati cu lumina mare si privilegii pretioase, ei vor pierde, totusi, Canaanul ceresc, intocmai cum israelitii razvratiti n-au reusit sa intre in Canaanul pamantesc pe care li l-a oferit Dumnezeu ca rasplata pentru ascultarea lor.
17:27 Ca popor, noua ne lipseste credinta. In aceste zile, putini vor sa urmeze directivele date prin slujitorul ales al lui Dumnezeu asa de ascultatori cum au fost ostirile lui Israel la luarea Ierihonului. Capetenia ostirii Domnului nu S-a descoperit pe Sine adunarii intregi. El a comunicat numai cu Iosua, care le-a transmis apoi evreilor toate instructiunile. A fost lasat pe seama lor sa creada sau sa se indoiasca de cuvintele lui Iosua, sa urmeze poruncile date de el in Numele
17:28 Capeteniei ostirii Domnului sau sa se revolte impotriva directivelor si sa refuze autoritatea lui. Ei n-au putut vedea ostirea ingerilor, pusa in ordine de Fiul lui Dumnezeu, care conducea avangarda lor; ei ar fi putut gandi astfel: "Ce miscari fara sens sunt acestea si cat de ridicol este spectacolul de mars zilnic in jurul zidurilor cetatii, sufland intre timp din cornurile de berbece!"
17:29 Dar tocmai planul de a continua aceasta ceremonie intr-o perioada de timp atat de lunga, inainte de daramarea finala a zidurilor, a dat ocazie la cresterea credintei printre israeliti. Lor trebuia sa li se imprime cu desavarsire ideea ca puterea lor nu statea in intelepciunea omului, nici in taria lui, ci numai in Dumnezeul salvarii lor. In felul acesta, ei trebuia sa se obisnuiasca sa nu se mai bazeze pe propriile lor forte, ci sa se increada pe deplin in Conducatorul lor divin.
17:30 Cei care astazi marturisesc a fi poporul lui Dumnezeu s-ar comporta oare astfel in imprejurari similare? Fara indoiala ca multi ar dori sa actioneze dupa propriile lor planuri si ar sugera alte cai si mijloace spre aducerea la indeplinire a scopului dorit. Ei ar fi putin inclinati sa se supuna unui aranjament atat de simplu, care nu reflecta nici o aureola asupra lor insisi, afara de meritul ascultarii. Ei ar pune la indoiala si posibilitatea ca o cetate atat de puternica sa fie cucerita in felul acesta. Dar legea datoriei este suprema. Ea trebuie sa stapaneasca peste ratiunea umana. Credinta este puterea vie care trece peste orice bariera, depaseste toate obstacolele si infige steagul in inima teritoriului inamic.
17:31 Dumnezeu vrea sa faca lucruri miraculoase pentru cei care se incred in El. Din cauza ca pretinsul Sau popor se increde atat de mult in propria lor intelepciune, si nu Ii da Domnului ocazia sa-Si arate puterea in favoarea lor, ei nu mai au putere. El vrea sa-Si ajute copiii credinciosi in fiecare caz de urgenta, daca vor sa-si puna toata increderea in El si, implicit, sa asculte de El.
17:32 In Cuvantul lui Dumnezeu exista taine adanci; in providentele Sale exista taine inexplicabile;
17:33 in planul de mantuire exista taine pe care omul nu le poate patrunde. Dar mintea marginita, puternica in dorinta ei de a-si satisface curiozitatea si de a rezolva problemele infinitului, neglijeaza sa urmeze calea simpla aratata de vointa descoperita a lui Dumnezeu si se amesteca in tainele ascunse de la intemeierea lumii. Omul isi construieste teoriile, pierde simplitatea credintei adevarate, devine prea ingamfat spre a crede declaratiile Domnului si se imprejmuieste pe sine cu propriile lui inchipuiri.
17:34 Multi dintre cei care marturisesc credinta noastra se afla in aceasta situatie. Ei sunt slabi si fara putere pentru ca se incred in propria lor putere. Dumnezeu lucreaza cu putere pentru un popor credincios care asculta de Cuvantul Sau fara sa intrebe sau sa se indoiasca. Maiestatea cerului, cu ostirea ingerilor Lui, a nivelat zidurile Ierihonului fara ajutor uman. Luptatorii inarmati ai lui Israel n-aveau nici un motiv sa se mandreasca cu realizarile lor. Totul a fost facut prin puterea lui Dumnezeu. Fie ca oamenii sa renunte la eu si la dorinta de a lucra dupa propriile lor planuri, fie ca ei sa se supuna umiliti fata de vointa divina, si Dumnezeu va reinviora puterea lor si va aduce copiilor Sai eliberare si biruinta.