15:1 MARTURII PENTRU COMUNITATE Numarul 27 Ascultare de bunavoie
15:2 Avraam era in varsta cand a primit inspaimantatoarea porunca de la Dumnezeu sa-l sacrifice pe fiul sau Isaac ca ardere de tot. Avraam era considerat un om batran chiar si in generatia lui. Ardoarea tineretii lui disparuse. Pentru el nu mai era usor sa indure greutati si sa infrunte primejdii. In vigoarea tineretii, omul poate infrunta furtuna cu o constiinta mandra a puterii si sa se ridice deasupra descurajarilor care ar putea face ca inima lui sa cedeze in viata de mai tarziu, cand pasii lui sunt sovaitori spre mormant.
15:3 Dar, in providenta Sa, Dumnezeu a rezervat ultima si cea mai puternica incercare pentru Avraam pana ce povara anilor a apasat greu asupra lui si el dorea mult dupa odihna din cauza nelinistii si a muncii. Domnul i-a vorbit, spunandu-i: "Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care il iubesti; pe Isaac si adu-l ardere de tot." Inima batranului om s-a oprit de oroare. Pierderea unui astfel de fiu prin boala ar fi fost cea mai sfasietoare pentru iubitorul tata, ea i-ar fi plecat cu durere capul lui albit; dar acum, lui i se porunceste sa verse pretiosul sange al acelui fiu cu propria lui mana. Aceasta i se parea o imposibilitate infricosatoare.
15:4 Totusi, Dumnezeu a vorbit si cuvantul Lui trebuie ascultat. Avraam era incarcat de ani, dar aceasta nu l-a scutit de datorie. El a luat toiagul credintei si, in spaima muta, l-a luat de mana pe fiul lui, frumos, in sanatatea rumena a tineretii si a plecat sa asculte de cuvantul lui Dumnezeu. Marele patriarh batran
15:5 era om; pasiunile si afectiunile lui erau ca ale noastre si el si-a iubit fiul care era mangaierea batranetii lui si caruia ii fusese data fagaduinta Domnului.
15:6 Dar Avraam nu s-a oprit sa intrebe cum va fi implinita fagaduinta lui Dumnezeu, daca Isaac avea sa fie ucis. El n-a stat sa discute cu inima lui care-l durea, ci a adus la indeplinire porunca divina la litera, pana cand, tocmai cand cutitul era sa fie infipt in trupul tremurator al copilului, a venit cuvantul: "Sa nu pui mana pe baiat, caci stiu acum ca te temi de Dumnezeu, intrucat n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pentru Mine."
15:7 Aceasta mare fapta a credintei este scrisa pe paginile istoriei sacre spre a straluci asupra lumii ca un exemplu ilustru pentru timpul sfarsitului. Avraam n-a invocat drept scuza varsta lui inaintata, ca sa fie scutit de ascultarea de Dumnezeu. El n-a spus: "Parul meu este carunt, vigoarea mea barbateasca a disparut; cine va mangaia viata mea in declin, daca Isaac nu mai este? Cum poate un tata batran sa verse sangele singurului sau fiu?" Nu; Dumnezeu a spus, si omul trebuie sa asculte fara sa intrebe, fara sa murmure sau sa sovaiasca pe cale.
15:8 Noi avem nevoie de credinta lui Avraam in comunitatile noastre de astazi, spre a risipi intunericul care se aduna in jurul lor, care impiedica lumina soarelui iubirii lui Dumnezeu si intarzie cresterea spirituala. Varsta nu ne va scuti niciodata sa ascultam de Dumnezeu. Credinta noastra sa fie bogata in fapte bune, deoarece credinta fara fapte este moarta. Fiecare datorie implinita, fiecare sacrificiu facut in Numele lui Isus aduce o extrem de mare rasplatire. Tocmai in actul datoriei, Dumnezeu vorbeste si da binecuvantarea Sa. Dar El cere de la noi o totala predare a capacitatilor. Mintea, inima, fiinta intreaga trebuie predate Lui, altfel nu vom ajunge sa devenim crestini adevarati.
15:9 Dumnezeu n-a retinut de la om nimic din ce ii poate asigura bogatiile vesnice. El a imbracat pamantul in frumusete si l-a dat in folosinta si confortul lui pentru timpul vietii lui vremelnice. El L-a dat pe Fiul Sau sa moara pentru o lume care a cazut prin pacat si nesabuinta. O iubire inegalabila, o jertfa atat de fara margini cere din partea noastra cea mai stricta ascultare,
15:10 cea mai sfanta iubire, o credinta nemarginita. Totusi, toate virtutile acestea exercitate la maximum nu pot egala niciodata jertfa cea mare care a fost adusa pentru noi.
15:11 Dumnezeu cere o prompta si indiscutabila ascultare de Legea Lui; dar oamenii sunt adormiti sau paralizati prin inselaciunile lui Satana, care sugereaza scuze si subterfugii si biruieste scrupulele lor, spunand cum i-a zis Evei in gradina: "Hotarat ca nu veti muri." Neascultarea nu numai ca impietreste inima si constiinta celui vinovat, ci tinde sa corupa credinta altora. Ceea ce la inceput li se parea foarte rau, treptat, aceasta infatisare se pierde datorita obisnuintei, pana ce, in cele din urma, ei se intreaba daca este intr-adevar pacat si, fara sa-si dea seama, cad in aceeasi greseala.
15:12 Prin Samuel, Dumnezeu i-a poruncit lui Saul sa mearga sa-i bata pe amaleciti si sa nimiceasca cu desavarsire toate posesiunile lor. Dar Saul a ascultat de porunca numai partial; el a nimicit vitele cele slabe, dar a pastrat pe cele mai bune si a crutat pe regele cel pacatos. In ziua urmatoare, el l-a intalnit pe profetul Samuel cu o magulitoare felicitare de sine: "Fii binecuvantat de Domnul! Am pazit cuvantul Domnului." Dar profetul a raspuns imediat: "Ce inseamna behaitul acesta de oi care ajunge la urechile mele, si mugetul acesta de boi pe care-l aud?"
15:13 Saul a fost incurcat si a cautat sa scape de raspundere, spunand: "Le-au adus de la Amaleciti, pentru ca poporul a crutat oile cele mai bune si boii cei mai buni, ca sa-i jertfeasca Domnului, Dumnezeului tau, iar pe celelalte, le-am nimicit cu desavarsire." Atunci, Samuel l-a mustrat pe rege, amintindu-i de porunca lamurita a lui Dumnezeu, care-l trimitea sa nimiceasca tot ce ii apartinea lui Amalec. El i-a aratat abaterea lui si a declarat ca n-a ascultat de Domnul. Dar Saul a refuzat sa recunoasca faptul ca a facut rau; din nou si-a scuzat pacatul, invocand ca a pastrat animalele cele mai bune spre a le aduce ca jertfa Domnului.
15:14 Samuel a fost mahnit in inima de persistenta cu care regele a refuzat sa vada si sa marturiseasca pacatul. El a intrebat cu durere: "Ii plac Domnului mai mult arderile de tot
15:15 si jertfele decat ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decat jertfele, si pazirea cuvantului Sau face mai mult decat grasimea berbecilor. Caci neascultarea este tot atat de vinovata ca ghicirea, si impotrivirea nu este mai putin vinovata decat inchinarea la idoli si terafimi. Fiindca ai lepadat cuvantul Domnului, te leapada si El ca imparat."
15:16 Noi nu trebuie sa privim indelung la datorie si sa amanam satisfacerea cerintelor ei. O astfel de amanare da timp pentru indoieli; necredinta se furiseaza, judecata este pervertita, priceperea intunecata. In cele din urma, mustrarile Duhului lui Dumnezeu nu ajung la inima persoanei inselate, care a ajuns atat de orbita, incat sa creada ca nu este posibil ca ele sa-i fie destinate lui sau sa se aplice in cazul lui.
15:17 Timpul pretios de punere la proba trece si putini inteleg ca el le este dat cu scopul de a se pregati pentru vesnicie. Ceasurile de aur sunt risipite in scopuri lumesti, in placeri, in pacat in toata regula. Legea lui Dumnezeu este dispretuita si uitata, totusi fiecare porunca a ei mai este inca obligatorie. Fiecare calcare a ei va aduce pedeapsa cuvenita. Iubirea de castig lumesc duce la profanarea Sabatului, cu toate ca cerintele acestei zile sfinte nu sunt abrogate sau micsorate. Porunca lui Dumnezeu asupra acestui subiect este clara si indiscutabila; El ne-a interzis categoric sa lucram in ziua a saptea. A pus-o deoparte ca zi sfintita pentru El Insusi.
15:18 Multe sunt piedicile puse in calea celor care vor sa umble in ascultare de poruncile lui Dumnezeu. Exista influente puternice si subtile care ii leaga de caile lumii, dar puterea Domnului poate rupe aceste lanturi. El va indeparta orice obstacol din fata picioarelor celor credinciosi ai Lui sau le va da putere si curaj sa invinga orice dificultate, daca ei implora serios ajutorul Lui. Toate piedicile vor disparea in fata unei dorinte sincere si a unui efort staruitor de a face voia lui Dumnezeu cu orice pret, chiar daca este sacrificata viata insasi. Lumina din cer va lumina intunericul celor care, prin necaz si incurcatura merg inainte privind la Isus ca Autor si Desavarsitor al credintei lor.
15:19 In timpurile din vechime, Dumnezeu le-a vorbit oamenilor prin gura
15:20 profetilor sau a apostolilor. In zilele acestea, El le vorbeste prin marturiile Duhului Sau. N-a fost niciodata un timp cand Dumnezeu sa fi invatat pe poporul Sau mai serios decat ii invata acum cu privire la vointa Sa si calea pe care ar dori ca ei sa mearga. Dar vor profita ei de invataturile Lui? Vor primi ei mustrarile Lui si vor lua aminte la avertizarile Lui? Dumnezeu nu va accepta o ascultare partiala; El nu va aproba nici un compromis cu eul.