10:7 ar fi linistit mii de temeri si ar fi dat pace si siguranta in locul nelinistii si intristarii. Ai aparut ca fiindu-ti frica sa le vorbesti pacientilor. Tu n-ai patruns in simtamintele lor, ci te-ai tinut la distanta, cand ar fi trebuit sa arati mai multa familiaritate. Erai prea distant. Ei priveau la tine precum copiii la parinti si aveau dreptul sa se astepte sa primeasca atentie din partea ta pe care nu au obtinut-o. Cuvintele "pe mine si al meu" se interpun intre tine si munca pe care pozitia ta cere s-o indeplinesti. Adesea, pacientii si ajutoarele au nevoie de sfatul tau; dar ei simt o indispozitie de a merge la tine si nu se simt liberi sa-ti vorbeasca.