52:9 dragostea suprema fata de Dumnezeu si dragoste altruista fata de aproapele nostru. Primele patru porunci cat si ultimele sase depind de sau descind din aceste doua principii. Hristos a explicat invatatorului Legii cine era aproapele lui prin ilustratia omului care calatorea de la Ierusalim la Ierihon si care a nimerit intre talhari, a fost jefuit, batut si lasat pe jumatate mort. Preotul si levitul l-au vazut pe acest om suferind, dar inimile lor nu au raspuns la nevoile lui. L-au evitat trecand pe partea cealalta. A trecut si samariteanul pe acolo, si cand a vazut nevoia de ajutor a strainului, el nu a intrebat daca-i era ruda, daca era din tara lui sau de aceeasi credinta cu el; ci a trecut la treaba, sa-l ajute pe cel suferind, intrucat era o lucrare ce trebuia facuta. L-a ingrijit cum a putut mai bine, l-a pus in spatele propriului sau animal, l-a dus la un han si a asigurat nevoile acestuia pe cheltuiala sa. Acest samaritean, a spus Hristos, era aproapele celor care cazuse intre talhari. Levitul si preotul reprezinta in biserica o categorie care manifesta indiferenta tocmai fata de aceia care au nevoie de compasiunea si ajutorul lor. Cei din aceasta clasa, in ciuda pozitiei lor, sunt calcatori ai poruncilor. Samariteanul reprezinta categoria acelora care sunt cu adevarat ajutoare ale lui Hristos si care imita exemplul Sau in facerea de bine.