50:1 Puterea apetitului
50:2 Una dintre cele mai mari ispite careia trebuia sa-i faca fata omul este cea legata de pofta. Intre minte si trup exista o minunata si misterioasa legatura. Ele se influenteaza reciproc. Pastrarea corpului intr-o stare sanatoasa pentru a-i dezvolta taria, asa incat fiecare parte a mecanismului viu sa poata functiona
50:3 in mod armonios, acesta ar trebui sa fie primul studiu din viata noastra. A neglija corpul inseamna a neglija mintea. Nu poate fi un lucru spre slava lui Dumnezeu ca trupurile copiilor Sai sa fie bolnave sau ca mintile lor sa fie pipernicite. Ingaduirea gustului cu pretul sanatatii este o pacatoasa vatamare a simturilor. Cei care comit vreun act oarecare de necumpatare, fie mancand, fie band, isi irosesc energiile fizice si isi slabesc puterea morala. Ei vor simti rasplata care urmeaza incalcarii legilor ce guverneaza trupul.
50:4 Rascumparatorul lumii stia ca ingaduirea apetitului avea sa aduca debilitate fizica si sa insensibilizeze in asa masura organele simturilor, incat lucrurile sfinte si vesnice nu aveau sa mai fie deosebite. Hristos stia ca lumea era robita lacomiei si ca aceasta slabiciune avea sa slabeasca puterile morale. Daca ingaduirea apetitului avea o asemenea inraurire asupra neamului omenesc incat, pentru a-i zdrobi puterea, a fost nevoie ca, in locul omului, Fiul lui Dumnezeu sa posteasca aproape sase saptamani, ce lucrare sta inaintea crestinului pentru a birui intocmai cum a biruit Hristos! Taria ispitei de ingaduire a apetitului stricat nu poate fi masurata decat prin chinurile de nespus ale lui Hristos in acel post lung in pustie.
50:5 Hristos stia ca pentru a putea duce inainte cu succes planul de mantuire, trebuia sa inceapa lucrarea de rascumparare exact acolo unde a inceput ruina. Adam a cazut prin ingaduirea apetitului. Pentru a-i intipari omului obligatiile lui de a respecta Legea lui Dumnezeu, Hristos Si-a inceput lucrarea de rascumparare reformand obiceiurile fizice ale omului. Decaderea virtutii si degenerarea rasei umane se datoreaza in principal ingaduirii apetitului pervertit.
50:6 Exista o responsabilitate solemna asupra tuturor, mai cu seama asupra predicatorilor care propovaduiesc adevarul, de a birui in privinta apetitului. Folosul pe care l-ar putea aduce ar fi mult mai mare daca acestia ar avea stapanire asupra poftelor si pasiunilor lor; iar puterile lor mintale si morale ar fi mai mari daca ar combina munca fizica cu efortul intelectual. Prin obiceiuri de cumpatare stricta si prin munca intelectuala combinata cu cea fizica, ei ar putea presta mult mai multa munca si pastra o minte limpede.
50:7 Daca ar urma o astfel de cale, gandurile si cuvintele lor ar curge cu mai multa libertate, exercitiul lor religios ar avea mai multa energie, iar impresiile pe care le-ar face asupra ascultatorilor lor ar fi mai insemnate.
50:8 Necumpatarea in mancare, chiar si in ce priveste alimentele de o calitate corespunzatoare, va avea o influenta istovitoare asupra organismului si va toci simtamintele mai adanci si mai sfinte. Cumpatarea stricta in mancare si consumul de lichide este esentiala pentru pastrarea sanatoasa si exercitarea cu vigoare a tuturor functiilor corpului. Obiceiurile de stricta cumpatare, combinate cu exercitiul musculaturii si al mintii deopotriva, vor pastra atat vigoarea intelectuala, cat si cea fizica si vor da puterea de a rezista celor angajati in slujire, editorilor si tuturor celorlalti ale caror obiceiuri sunt sedentare. Ca popor, cu toata marturisirea noastra ca pazim reforma sanatatii, mancam prea mult. Ingaduirea apetitului este cauza cea mai mare a debilitatii fizice si intelectuale si sta la temelia slabiciunii care este evidenta pretutindeni.
50:9 Necumpatarea incepe la mesele noastre, prin folosirea alimentelor nesanatoase. Dupa o vreme, prin continua satisfacere a slabiciunilor, organele digestive slabesc si hrana consumata de obicei nu mai satisface apetitul. Sunt induse stari nesanatoase si apare o pofta pentru hrana mai stimulatoare. Ceaiul, cafeaua si alimentele din carne produc un efect imediat. Sub influenta acestor otravuri, sistemul nervos este excitat si, in anumite cazuri, pentru moment, intelectul pare revigorat si imaginatia mai vie. Pentru ca aceste stimulente aduc pentru acel moment rezultate atat de agreabile, multi trag concluzia ca au intr-adevar nevoie de ele si continua sa le foloseasca. Exista insa intotdeauna o reactie. Sistemul nervos, fiind excitat asa cum n-ar fi trebuit, a imprumutat putere, care sa fie folosita imediat, din resursele ce urmau sa fie folosite in viitor. Toata aceasta inviorare temporara a organismului este urmata de depresie. Slabirea puterii organelor excitate, dupa ce stimulentul si-a pierdut forta, va fi direct proportionala cu masura in care aceste stimulente au inviorat temporar sistemul. Apetitul este educat sa ravneasca ceva mai tare, care sa aiba calitatea
50:10 de a mentine si spori starea agreabila de excitare, pana cand ingaduirea slabiciunii devine obicei - si exista o dorinta continua pentru stimulente mai puternice, cum ar fi tutunul, vinul si tariile. Cu cat este rasfatat mai mult apetitul, cu atat vor fi mai frecvente cererile lui si mai greu de controlat. Cu cat este mai slabit organismul si cu cat este mai incapabil de a renunta la stimulentele artificiale, cu atat creste mai mult pasiunea pentru aceste lucruri., pana cand vointa este coplesita si pare ca nu mai are nici o putere prin care sa tagaduiasca pofta nefireasca pentru slabiciunile respective.
50:11 Singura cale sigura este de a nu lua, de a nu gusta, de a nu atinge ceaiurile cafeaua, vinurile, tutunul, opiumul si bauturile alcoolice. Necesitatea ca oamenii acestei generatii sa cheme in ajutorul lor puterea vointei, intarita de harul lui Dumnezeu, pentru a se impotrivi si celei mai mici ingaduinte a poftei stricate este de doua ori mai mare decat a fost cu mai multe generatii in urma. Insa cei din generatia prezenta au mai putina putere de stapanire de sine decat au avut cei care au trait atunci. Cei ce si-au ingaduit apetitul pentru aceste stimulente si-au transmis poftele si pasiunile stricate copiilor lor si este nevoie de o mai mare putere morala pentru a rezista necumpatarii, in toate formele ei. Singura cale absolut sigura pe care s-o urmam este de a sta fermi de partea cumpatarii si de a nu ne aventura pe cararea primejdiei.
50:12 Maretul tel pentru care Hristos a suportat acel post lung in pustie a fost de a ne invata necesitatea tagaduirii de sine si cumpatarii. Aceasta lucrare ar trebui sa inceapa la mesele noastre si sa fie implinita cu strictete in toate sectoarele vietii. Rascumparatorul lumii a coborat din Cer pentru a-l ajuta pe om in slabiciunea sa, pentru ca, in puterea pe care a venit sa i-o aduca Isus, sa poata deveni puternic, sa biruie pofta si pasiunea si sa fie invingator in orice privinta.
50:13 Multi parinti educa gusturile copiilor lor si le formeaza poftele. Ei le permit sa manance alimente din carne si sa bea ceai si cafea. Carnurile foarte condimentate, ceaiul si cafeaua, pe care unele mame ii incurajeaza pe copiii lor sa le consume, pregatesc pentru acestia calea de a ravni stimulente mai tari, cum ar fi tutunul. Folosirea tutunului incurajeaza
50:14 apetitul pentru bauturile alcoolice; iar folosirea tutunului si alcoolului slabesc, in mod invariabil, puterea nervilor.
50:15 Daca simtamintele morale ale crestinilor ar fi trezite asupra subiectului cumpatarii in toate lucrurile, ei ar putea, prin exemplul lor, incepand la propriile lor mese, sa-i ajute pe cei care sunt slabi in privinta stapanirii de sine, care sunt aproape neputinciosi sa reziste indemnurilor poftei. Daca am putea sa realizam ca obiceiurile pe care ni le formam in aceasta viata ne vor afecta interesele vesnice, ca soarta noastra vesnica depinde de obiceiuri de stricta cumpatare, am lucra pana in punctul cumpatarii stricte in mancare si bautura. Prin exemplul si efortul nostru personal, am putea fi mijloacele de salvare a multe suflete de la degradarea necumpatarii, crima si moarte. Surorile noastre pot face mult in marea lucrare de salvare a altora, asternand mesele lor numai cu alimente sanatoase, hranitoare. Ele isi pot intrebuinta timpul pretios educand gusturile si poftele copiilor lor, formandu-le obiceiuri de cumpatare in toate lucrurile si incurajand tagaduirea de sine si bunavointa pentru binele altora.
50:16 In ciuda exemplului pe care ni l-a dat Hristos in pustia ispitei, prin tagaduirea apetitului si biruirea puterii lui, exista multe mame crestine care, prin exemplul si educatia pe care o dau copiilor lor, ii pregatesc pe acestia sa devina mancai si betivani. Copiilor li se permite adesea sa manance tot ce poftesc si cand poftesc, fara a tine seama de sanatate. Exista multi copii care sunt educati ca gurmanzi inca din pruncie. Prin ingaduirea apetitului, ei sunt transformati in dispeptici de la o varsta frageda. Ingaduinta de sine si necumpatarea in mancare cresc pe masura ce cresc si ei si se intaresc pe masura ce se intaresc ei. Vigoarea mentala si fizica sunt sacrificate prin ingaduinta parintilor. Se formeaza un gust pentru anumite articole alimentare de la care nu pot primi nimic bun, ci numai vatamare; si, in timp ce organismul este impovarat, constitutia lor este debilitata.
50:17 Pastorii, invatatorii si studentii nu ajung sa-si dea seama asa cum ar trebui de necesitatea exercitiului fizic in aer liber. Ei neglijeaza aceasta datorie care este
50:18 esentiala pentru pastrarea sanatatii. Isi solicita mult mintile cu carti si mananca portia unui om care munceste fizic. Prin asemenea obiceiuri, unii devin corpolenti, pentru ca organismul le este incarcat. Altii devin uscativi, fragili si slabi, pentru ca puterile lor vitale sunt epuizate prin degajarea excesului de alimente; ficatul este impovarat si neinstare sa elimine impuritatile din sange, iar rezultatul este boala. Daca exercitiul fizic ar fi combinat cu efortul intelectual, sangele ar fi inviorat in circulatia sa, activitatea inimii ar fi mai buna, impuritatile ar fi eliminate si o noua viata si vigoare ar fi simtite de fiecare parte a corpului.
50:19 Cand mintile pastorilor, invatatorilor si studentilor sunt continuu excitate prin studiu si corpul este lasat inactiv, nervii afectivi sunt suprasolicitati, cata vreme nervii de miscare sunt inactivi. Stresul fiind in intregime asupra organelor mentale, ele ajung epuizate de prea multa munca si slabite, in timp ce muschii isi pierd vigoarea din lipsa de intrebuintare. Nu exista nici un chef de activare a muschilor prin angajare in munca fizica, pentru ca oboseala pare a fi nesuferita.
50:20 Predicatorii lui Hristos, care marturisesc ca sunt reprezentantii Sai, ar trebui sa urmeze exemplul Sau si, mai presus de orice, sa-si faca obiceiurile celei mai stricte cumpatari. Ei ar trebui sa tina viata si exemplul lui Hristos inaintea poporului prin propriile lor vieti de tagaduire si jertfire de sine si generozitate activa. Hristos a biruit pofta in locul omului; iar ei, in locul Sau, au datoria sa dea altora un exemplu vrednic de a fi imitat. Cei care nu simt necesitatea angajarii in lucrarea de castigare a biruintei in punctul apetitului, nu vor reusi sa-si asigure victorii pretioase, pe care le-ar fi putut dobandi, si vor deveni robi ai poftei si patimii care umplu cupa nelegiuirii celor ce locuiesc pe pamant.
50:21 Oamenii care sunt angajati in proclamarea ultimei solii de avertizare a lumii, o solie care urmeaza sa hotarasca destinul sufletelor, ar trebui sa aplice in vietile lor adevarurile pe care le propovaduiesc altora. Ar trebui sa fie un exemplu pentru popor prin felul in care mananca si beau si in
50:22 conversatia si comportamentul lor curat. Lacomia in mancare, ingaduirea pasiunilor josnice si pacate grozave sunt ascunse sub vesmantul sfinteniei de catre multi reprezentanti declarati ai lui Hristos, pretutindeni in lumea noastra. Exista oameni de o destoinicie naturala excelenta ale caror straduinte nu ajung nici la jumatatea a ceea ce ar putea realiza daca ar fi cumpatati in toate lucrurile. Ingaduirea apetitului si pasiunii intuneca mintea, micsoreaza puterea fizica si slabeste taria morala. Gandurile nu le sunt limpezi. Cuvintele lor nu sunt rostite cu putere, nu sunt vitalizate de Duhul lui Dumnezeu, astfel incat sa atinga inimile ascultatorilor.
50:23 Intrucat primii nostri parinti au pierdut Edenul prin ingaduirea apetitului, singura noastra speranta de a recastiga Edenul este prin reprimarea hotarata a poftei si pasiunii. Abtinerea in alimentatie si stapanirea tuturor pasiunilor vor pazi intelectul si vor aduce vigoare mentala si morala, facandu-i pe oameni in stare sa-si puna toate inclinatiile sub controlul puterilor superioare si sa discearna raul si binele, sacrul si profanul. Toti cei ce au o intelegere adevarata a sacrificiului pe care l-a facut Hristos parasindu-Si caminul din Cer pentru a veni in aceasta lume ca sa-i poata arata omului, prin propria Sa viata, cum sa reziste ispitei, isi vor tagadui cu voiosie eul si vor alege sa fie partasi cu Hristos la suferintele Sale.
50:24 Frica de Domnul este inceputul intelepciunii. Cei ce vor birui asa cum a biruit Hristos vor avea nevoie sa se pazeasca neincetat de ispitele Satanei. Pofta si pasiunile ar trebui infranate si aduse sub controlul unei constiinte luminate, pentru ca intelectul sa nu aiba de suferit, priceperea sa fie limpede, astfel incat lucraturile Satanei si capcanele lui sa nu fie vazute ca providenta a lui Dumnezeu. Multi isi doresc rasplata finala si biruinta ce urmeaza sa fie date invingatorilor, dar nu sunt dispusi sa suporte truda, privatiunile si tagaduirea de sine, asa cum a facut-o Rascumparatorul nostru. Numai prin supunere si efort continuu vom birui asa cum a biruit Hristos.
50:25 Puterea stapanitoare a apetitului va sta la baza ruinei a mii de persoane, cand, daca ar fi biruit in acest punct,
50:26 ar fi avut puterea morala pentru a castiga victoria asupra oricarei alte ispite de-a Satanei. Dar cei ce sunt robi ai poftei, nu vor reusi sa-si desavarseasca un caracter crestin. Continua pacatuire a omului, timp de sase mii de ani, a adus ca roade boala, durere si moarte. Si pe masura ce ne apropiem de sfarsitul timpului, ispitele Satanei de a ne ingadui pofta vor fi mai puternice si mai greu de biruit.