48:1 Iubirea de lume
48:2 Ispita care a fost adusa pe muntele cel mare de catre Sataan inaintea Mantuitorului nostru este una din ispitele principale carora trebuie sa le faca fata neamul omenesc. Imparatiile lumii in stralucirea lor au fost oferite de Satan in dar lui Hristos, cu conditia ca Hristos sa-i dea cinstea datorata unuia mai mare. Mantuitorul nostru a simtit puterea acestei ispite; insa a infruntat-o in locul nostru si a biruit. El nu ar fi fost pus la proba in acest punct daca omul nu avea sa fie incercat cu aceeasi ispita. Prin impotrivirea Lui, El ne-a dat un exemplu legat de calea pe care ar trebui s-o urmam cand Satana va veni la fiecare dintre noi, pentru a ne face sa ne pierdem integritatea morala.
48:3 Nici un om nu poate fi un urmas al lui Hristos si totusi sa-si lege sentimentele de lucrurile lumii. Ioan, in prima lui epistola, scrie: "Nu iubiti lumea si nici lucrurile care sunt in lume. Daca vreun om iubeste lumea, iubirea Tatalui nu este in el." Rascumparatorul nostru, care a infruntat ispitele lui Satana in puterea lor deplina, cunoaste primejdia in care se afla omul, aceea de a ceda ispitei de a iubi lumea.
48:4 Hristos S-a identificat cu neamul omenesc, suportand punerea la proba in acest punct si biruind in locul omului. El a fost inarmat cu avertizari chiar in acele puncte in care Satana avea sa reuseasca cel mai bine in ispitele indreptate impotriva omului. El a stiut ca Satana
48:5 avea sa castige biruinta asupra omului, daca acesta nu era indeosebi pazit in punctele apetitului si iubirii onorurilor si bogatiilor lumesti. El spune: "Nu va strangeti comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde hotii le sapa si le fura; ci strangeti-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura; caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta." "Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Caci, sau va uri pe unul si va iubi pe celalalt, sau va tine la unul si va dispretui pe celalalt. Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona."
48:6 Aici Hristos a adus inaintea noastra doi stapani, Dumnezeu si lumea, si a prezentat in mod lamurit faptul ca ne este de-a dreptul imposibil sa-i slujim pe amandoi. Daca predomina interesul si iubirea noastra pentru aceasta lume, nu vom aprecia lucrurile care, mai presus de oricare altele, sunt vrednice de atentia noastra. Iubirea de lume va exclude dragostea de Dumnezeu si va subordona interesele noastre cele mai inalte unor considerente lumesti. Astfel, Dumnezeu nu va detine un loc atat de inalt in afectiunea si devotamentul nostru ca lucrurile lumii.
48:7 Faptele ne vor arata exact in ce masura se bucura comorile pamantesti de afectiunea noastra. Interesele lumesti au parte de straduintele, ingrijorarile si grijile cele mai mari, in timp ce considerentele vesnice sunt puse pe planul al doilea. Prin aceasta, Satana primeste de la om acea inchinare pe care a cerut-o de la Hristos, dar nu a reusit s-o obtina. Dragostea egoista de lume este ceea ce corupe credinta urmasilor declarati ai lui Hristos si ii face sa fie slabi in tarie morala. Cu cat isi iubesc mai mult bogatiile pamantesti, cu atat se indeparteaza mai mult de Dumnezeu, cu atat sunt mai putin partasi la natura Sa divina, care le-ar da o intelegere a influentelor corupatoare din lume si a primejdiilor la care sunt expusi.
48:8 Scopul pe care il urmareste Sataan prin ispitele lui este de a face lumea foarte atragatoare. Prin iubirea de bogatii si onoare lumeasca, el are o putere fermecatoare de a castiga afectiunea chiar si a lumii care marturiseste ca este crestina. O mare parte a barbatilor ce declara ca sunt crestini
48:9 vor face orice sacrificiu pentru a castiga bogatii; si cu cat au un succes mai mare in scopul pe care l-au urmarit, cu atat mai putina iubire au pentru adevarul pretios si inca mai putin interes pentru inaintarea lui. Isi pierd dragostea pentru Dumnezeu si se poarta ca niste oameni iesiti din minti. Cu cat prospera mai mult prin castigul de averi, cu atat se simt mai saraci - pentru ca nu au mai mult - si cu atat vor investi mai putin in cauza lui Dumnezeu.
48:10 Faptele acelor barbati care au o dragoste nesanatoasa de averi arata ca nu le este cu putinta sa slujeasca la doi stapani, lui Dumnezeu si lui Mamona. Dumnezeul lor este banul. Ei se inchina puterii lui. Slujesc lumii, in toate scopurile si intentiile lor. Cinstea, care este darul primit prin nastere, este sacrificata pentru castig lumesc. Aceasta putere stapanitoare le controleaza mintea si vor incalca Legea lui Dumnezeu pentru a-si sluji propriilor interese, pentru a-si spori comoara pamanteasca.
48:11 Pot marturisi religia lui Hristos multi care nu iubesc si nu iau in seama nici litera, nici principiile invataturilor lui Hristos. Ei isi folosesc cea mai buna parte a puterilor pentru atingerea scopurilor lumesti si se pleaca inaintea lui Mamona. Este un fapt alarmant ca atat de multi sunt amagiti de Satana si ca imaginatia lor este activata de stralucite perspective de castig lumesc. Ei ajung sa fie orbiti de orizontul unei fericiri desavarsite, daca ar putea sa-si castige dezideratul dobandind cinste si bogatie in lume. Satan ii ispiteste cu mita imbietoare: "Toate aceste lucruri ti le voi da tie", toata puterea aceasta, toata bogatia aceasta cu care ai putea face foarte mult bine. Cand insa obiectivul pentru care au trudit este cucerit, ei nu mai au acea legatura cu Rascumparatorul cel plin de daruire de sine, care ar vrea sa-i faca partasi la natura divina. Ei isi strang la piept comorile pamantesti si dispretuiesc tagaduirea si jertfirea de sine cerute de Hristos. N-au nici un chef sa se desparta de iubitele lor comori pamantesti, unde se afla (si) inimile lor. Si-au schimbat stapanii; l-au acceptat pe Mamona in locul lui Hristos. Mamona este dumnezeul lor si lui ii slujesc.
48:12 Satana s-a asigurat de inchinarea acestor suflete amagite prin iubirea lor de averi. Schimbarea a avut loc
48:13 intr-un mod atat de greu de sesizat si puterea lui Satana este atat de inselatoare, atat de josnica, incat ei sunt adusi la unison cu lumea si nu percep ca s-au despartit de Hristos si ca nu mai sunt slujitorii Sai decat cu numele.
48:14 Satana se ocupa de oameni, deghizandu-se mai mult decat a facut-o cu Hristos in pustia ispitei, caci este umilit pentru pierderea luptei de acolo. Este un dusman invins. El nu vine la om direct, pretinzandu-i cinstire prin inchinare exterioara. Le cere pur si simplu oamenilor sa-si lege afectiunea de lucrurile bune ale acestei lumi. Daca reuseste sa le antreneze mintea si afectul, atractiile ceresti sunt eclipsate. Tot ce vrea de la om este ca acesta sa cada in puterea amagitoare a ispitelor sale, sa iubeasca lumea, sa iubeasca rangul si pozitia, sa iubeasca banii si sa-si lipeasca afectiunea de comorile pamantesti.
48:15 Exemplul lui Hristos ne arata ca singura speranta de victorie pe care o avem este de a ne impotrivi continuu atacurilor lui Satana. El, care a triumfat inaintea vrajmasului sufletelor in lupta cu ispita, intelege puterea pe care o are Satana asupra rasei umane si l-a biruit in locul nostru. Ca invingator, El ne-a oferit avantajul biruintei Sale, pentru ca in eforturile noastre de a rezista ispitelor lui Satana, sa putem uni slabiciunea noastra cu taria Sa, nevrednicia noastra cu meritele Sale. Si, aflandu-ne in mari ispite, sprijiniti de puterea Lui nesecata, putem rezista in atotputernicul Sau Nume si birui dupa cum a biruit El.
48:16 Mantuitorul nostru ne-a pus la indemana rascumpararea, trecand prin suferinte de nespus. In aceasta lume, El a fost neonorat si necunoscut, pentru ca, prin minunata Sa bunavointa si umilinta, sa-l poata inalta pe om pentru a primi onoruri ceresti si bucurii nepieritoare in curtile Sale imparatesti. Sa carteasca omul cazut pentru ca Cerul nu poate fi obtinut decat prin lupta, injosire de sine si truda?
48:17 Intrebarea pusa de multe inimi mandre este: De ce trebuie sa umblu in umilinta si pocainta inainte de a putea avea asigurarea acceptarii lui Dumnezeu si de a obtine rasplata nemuririi? De ce nu este calea catre Cer mai putin dificila, mai placuta si atragatoare? Pe toti acestia care se indoiesc si murmura ii indreptam
48:18 catre marele nostru Exemplu, pe cand suferea sub povara vinei omului sau indura cele mai crancene dureri din pricina foamei. El era fara pacat si, mai mult decat atat, era Printul Cerului; in locul omului insa, El a devenit pacat pentru neamul omenesc. "El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti."
48:19 Hristos a jertfit totul pentru o,m pentru a-i deschide acestuia posibilitatea de a castiga Cerul. Acum este randul omului sa arate ce este dispus sa jertfeasca de bunavoie de dragul lui Hristos pentru a putea castiga slava nemuritoare. Cei care inteleg corect maretia mantuirii si a pretului ei nu vor murmura niciodata ca trebuie sa semene cu lacrimi si ca lupta si tagaduirea de sine sunt partea crestinului in aceasta viata. Conditiile mantuirii pentru om sunt randuite de Dumnezeu. Umilinta si purtarea crucii sunt prevederile hotarate prin care pacatosul pocait urmeaza sa gaseasca mangaiere si pace. Gandul ca Isus a acceptat o umilinta si un sacrificiu pe care omul nu va fi chemat niciodata sa le indure ar trebui sa reduca la tacere orice voce cartitoare. Cea mai dulce bucurie il cuprinde pe om prin pocainta lui sincera fata de Dumnezeu, din cauza incalcarii Legii Sale, si prin credinta in Hristos ca rascumparator si aparator al celui pacatos.
48:20 Oamenii muncesc platind un pret mare pentru a-si asigura comorile acestei vieti. Ei accepta sa trudeasca si indura greutati si privatiuni pentru a castiga vreun avantaj lumesc. De ce ar fi pacatosul mai putin dispus sa rabde, sa sufere si sa sacrifice pentru a-si asigura o comoara ce nu piere, o viata care merge in paralel cu viata lui Dumnezeu, o cununa de slava nemuritoare, care nu se ofileste? Inepuizabilele comori ale Cerului, mostenirea care intrece in valoare orice inchipuire, care este o masura vesnica de slava, trebuie sa fie obtinute de noi cu orice pret. Nu ar trebui sa cartim cand este vorba de tagaduire de sine; caci Domnul vietii si al slavei a acceptat-o inaintea noastra. Nu ar trebui sa evitam suferinta si lipsurile; caci Maiestatea Cerului le-a primit in locul celor pacatosi. Sacrificarea comoditatii si lipsei de bataie de cap nu ar trebui sa nasca nici macar un gand de nemultumire, pentru ca Rascumparatorul lumii le-a acceptat pe toate acestea in numele nostru. Daca facem o evaluare cat se poate de generoasa a tuturor dovezilor de tagaduire de sine, a privatiunilor
48:21 si sacrificiilor noastre, vom realiza ca ne costa cu mult mai putin in toate privintele decat l-a costat pe Printul vietii. Orice sacrificiu pe care l-am putea face devine cu totul nesemnificativ cand este comparat cu ceea ce a facut Hristos pentru noi.