48:20 Oamenii muncesc platind un pret mare pentru a-si asigura comorile acestei vieti. Ei accepta sa trudeasca si indura greutati si privatiuni pentru a castiga vreun avantaj lumesc. De ce ar fi pacatosul mai putin dispus sa rabde, sa sufere si sa sacrifice pentru a-si asigura o comoara ce nu piere, o viata care merge in paralel cu viata lui Dumnezeu, o cununa de slava nemuritoare, care nu se ofileste? Inepuizabilele comori ale Cerului, mostenirea care intrece in valoare orice inchipuire, care este o masura vesnica de slava, trebuie sa fie obtinute de noi cu orice pret. Nu ar trebui sa cartim cand este vorba de tagaduire de sine; caci Domnul vietii si al slavei a acceptat-o inaintea noastra. Nu ar trebui sa evitam suferinta si lipsurile; caci Maiestatea Cerului le-a primit in locul celor pacatosi. Sacrificarea comoditatii si lipsei de bataie de cap nu ar trebui sa nasca nici macar un gand de nemultumire, pentru ca Rascumparatorul lumii le-a acceptat pe toate acestea in numele nostru. Daca facem o evaluare cat se poate de generoasa a tuturor dovezilor de tagaduire de sine, a privatiunilor