46:9 Dumnezeu a dat bisericii Sale oameni cu experienta, care au postit, au plans si s-au rugat chiar noaptea intreaga ca Dumnezeu sa deschida Scripturile pentru mintea lor. In umilinta, acesti oameni au oferit lumii castigul provenit din experienta lor matura. Este aceasta lumina Cerului sau a oamenilor? Are vreo valoare sau nu face nici doua parale? Fratele B. desfasoara o lucrare de raspandire a parerilor gresite despre adevarul biblic, pe care intr-o zi va dori sa le retracteze; va fi insa in zadar. Se poate pocai, poate fi chiar salvat ca din foc; dar, ah, cat de mult timp pretios va fi fost pierdut, timp care nu va mai putea fi rascumparat niciodata! Cat de multa samanta a aruncat, samanta care n-a adus decat maracini si spini! Cat de multe suflete au fost pierdute, suflete care ar fi putut fi salvate daca ar fi incercat sa raspandeasca lumina cea adevarata cu aceeasi pasiune cu care si-a raspandit intunericul! Dar ce n-ar fi facut, daca ar fi fost consacrat, sfintit prin adevar! Fratele B. se simte prea independent, prea bogat si neducand lipsa de nimic pentru a vedea ca are nevoie de ceva. Martorul Credincios a aratat catre el si a spus: "Daca nu veti deveni asemenea unui copilas, nu veti putea vedea Imparatia Cerurilor." El nu respecta lumina adevarului, adusa cu atata grija in carti si publicatii, dar isi inalta propria-i judecata mai presus de cea mai scumpa lumina, iar aceasta lumina va straluci la judecata pentru a-l condamna.