42:11 Petru L-a tagaduit pe Omul durerii, cand acesta S-a intalnit cu suferinta, in ceasul umilirii Sale. Dupa aceasta insa, s-a pocait si s-a reconvertit. El a avut o cainta sincera si s-a daruit iarasi Mantuitorului sau. Cu ochii orbiti de lacrimi, isi indreapta pasii catre singuratatea oferita de gradina Ghetsemani si se prabuseste in locul in care a vazut silueta prosternata a Mantuitorului, cand transpiratia insangerata I-a tasnit prin pori din pricina agoniei. Cuprins de remuscari, Petru isi aminteste ca dormea cand Isus Se ruga in acele ceasuri infricosatoare. Inima lui mandra se sfasie si lacrimi de pocainta uda firele de iarba patate doar de curand de picaturile de sudoare insangerata a scumpului Fiu al lui Dumnezeu. El a parasit acea gradina ca om convertit. In acel moment, era pregatit sa arate mila fata de cei ispititi. El fusese smerit si putea arata compasiune fata de cei slabi si gresiti. Putea sa-i atentioneze si sa-i avertizeze pe cei ingamfati si era apt sa-i intareasca pe fratii sai.