34:1 Numarul 24 MARTURIE PENTRU COMUNITATE Marea razvratire
34:2 Core, Datan si Abiram s-au razvratit impotriva lui Moise si Aaron si, facand aceasta, impotriva Domnului. Domnul pusese responsabilitati deosebite asupra lui Moise si Aaron, alegandu-i pentru preotie si conferindu-le demnitatea si autoritatea de a conduce adunarea lui Israel. Moise era indurerat de razvratirea continua a evreilor. Fiind conducatorul vizibil, randuit de Dumnezeu, el fusese legat de israeliti prin momentele de primejdie prin care trecusera; si le suportase nemultumirea, invidia si cartirea fara sa se razbune si fara sa caute sa fie eliberat din pozitia sa dificila.
34:3 Cand erau adusi in imprejurari periculoase sau cand poftei lor i se puneau limite, in loc sa se increada in Dumnezeu, care facuse lucruri extraordinare pentru ei, israelitii murmurau impotriva lui Moise. Fiul lui Dumnezeu, desi nevazut pentru popor, era conducatorul lor. El era prezent, mergand inaintea lor si calauzindu-i in toate calatoriile lor, in timp ce Moise era conducatorul lor vizibil, primind indrumarile de la Inger, care era Hristos.
34:4 Idolatrie josnica
34:5 In absenta lui Moise, adunarea i-a cerut lui Aaron sa le faca dumnezei care sa mearga inaintea lor si sa-i conduca inapoi in Egipt. Aceasta era o insulta la adresa marelui lor Conducator, Fiul Dumnezeului celui Vesnic. Cu numai cateva saptamani in urma, statusera inaintea muntelui, tremurand, terorizati si cuprinsi de un adanc respect, ascultand
34:6 cuvintele Domnului: "Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine." Slava care a sfintit muntele cand s-a auzit glasul care l-a zguduit din temelii inca plutea deasupra lui sub privirile adunarii, insa evreii si-au intors ochii si au cerut alti dumnezei. Moise, conducatorul lor vizibil, vorbea cu Dumnezeu pe munte. Ei au uitat fagaduinta si avertizarea lui Dumnezeu: "Iata, Eu trimit un Inger inaintea ta, ca sa te ocroteasca pe drum si sa te duca in locul pe care l-am pregatit. Fii cu ochii in patru inaintea Lui si asculta glasul Lui; sa nu te impotrivesti Lui, pentru ca nu va va ierta pacatele, caci Numele Meu este in El".
34:7 Evreii au fost cumplit de necredinciosi si josnic de nerecunoscatori prin cererea lor nerusinata: "Fa-ne dumnezei care sa mearga inaintea noastra". Moise era absent, dar prezenta Domnului ramanea; ei nu au fost parasiti. Mana a continuat sa cada; iar ei erau hraniti dimineata si seara de o mana divina. Stalpul de nor ziua si stalpul de foc noaptea semnificau prezenta lui Dumnezeu, aceasta fiind o vie aducere aminte inaintea lor. Prezenta divina nu depindea de prezenta lui Moise. Dar chiar in vremea in care el se ruga pe munte Domnului pentru ei, se grabeau sa faca greseli rusinoase, sa incalce Legea data intr-un mod grandios cu atat de putin timp in urma.
34:8 Aici vedem slabiciunea lui Aaron. Daca ar fi aratat curaj moral si i-ar fi mustrat cu indrazneala pe conducatorii care facusera aceasta cerere rusinoasa, cuvintele sale rostite la timp i-ar fi salvat de la acea teribila apostazie. Insa dorinta lui de a-si pastra popularitatea in adunare si teama de a nu le starni neplacerea l-au facut sa sacrifice cu lasitate loialitatea evreilor in acel moment decisiv. El a ridicat un altar, a facut un chip cioplit si a vestit o zi in care sa consacre acel chip ca obiect de inchinare si sa anunte inaintea intregului Israel: "Acestia sunt dumnezeii care te-au condus afara din Egipt". In timp ce varful muntelui este inca luminat de slava lui Dumnezeu, Aaron priveste calm veselia si dansul in cinstea acestui chip fara viata; iar Dumnezeu il trimite pe Moise de pe munte ca sa certe poporul. Insa Moise n-a vrut
34:9 sa paraseasca muntele pana cand n-au fost ascultate rugamintile lui fierbinti in favoarea lui Israel, pana cand cererea lui de iertare n-a fost acceptata.
34:10 Tablele Legii, sparte
34:11 Moise a coborat de pe munte tinand in maini pretiosul document: legamantul lui Dumnezeu cu omul, conditionat de supunere. Moise era cel mai bland om de pe pamant; cand a vazut insa apostazia lui Israel, s-a maniat si a devenit gelos pentru slava lui Dumnezeu. In indignarea lui, a aruncat la pamant pretiosul legamant al lui Dumnezeu, care ii era mai scump decat viata. El a vazut Legea incalcata de catre evrei si, in zelul lui pentru Dumnezeu, pentru a strica idolul caruia i se inchinau, a sacrificat tablele de piatra. Aaron statea alaturi, calm, suportand cu rabdare mustrarea severa a lui Moise. Toate acestea ar fi putut fi oprite printr-un cuvant din partea lui Aaron, rostit la momentul potrivit. Intr-adevar, hotararea nobila de a trece de partea dreptatii in ceasul primejdiei in care se afla Israel ar fi intors mintea lor in directia corecta.
34:12 Il invinuieste Dumnezeu pe Moise? Nu, nu; marea bunatate a lui Dumnezeu iarta graba si zelul lui Moise, pentru ca toate acestea se datorau loialitatii, dezamagirii si durerii lui cand privirea sa a descoperit apostazia lui Israel. Omul care i-ar fi putut salva pe evrei in ceasul de primejdie este calm. El nu arata indignare din cauza pacatelor poporului, nu-si reproseaza nimic si nici nu da dovada de remuscari, avand simtamantul raului pe care l-a facut; in schimb, el incearca sa-si justifice faptele care au avut ca urmare un pacat ingrozitor. El face poporul raspunzator pentru slabiciunea lui cand a cedat in fata presiunii protestelor lor zgomotoase si dorintelor lor irationale, asa cum facuse Moise. El s-a lasat cuprins de spiritul si simtamintele poporului fara sa protesteze, iar apoi a cautat sa-i faca pe ei raspunzatori.
34:13 Adunarea lui Israel l-a considerat pe Aaron un conducator mult mai placut decat Moise. El nu era atat de neinduplecat. Ei credeau ca Moise arata un spirit rau; iar
34:14 simpatia lor se indrepta catre Aaron, pe care Moise il mustrase asa de sever. Insa Dumnezeu a iertat aprinderea zelului sincer al lui Moise, in vreme ce pe Aaron l-a considerat raspunzator pentru slabiciunea lui pacatoasa si lipsa integritatii morale sub presiunea imprejurarilor. Pentru a se salva pe sine insusi, Aaron a sacrificat mii de israeliti. Evreii au simtit pedeapsa lui Dumnezeu pentru acest act de apostazie; dupa putin timp insa, s-au umplut iarasi de nemultumire si razvratire.
34:15 Poporul murmura
34:16 Cand ostile lui Israel triumfau, luau toata slava pentru ei insisi; cand erau insa pusi la proba si incercati prin foamete sau razboi, il acuzau pe Moise de toate greutatile lor. Puterea lui Dumnezeu, manifestata intr-un mod iesit din comun la eliberarea lor din Egipt si vazuta din timp in timp in toate peregrinarile lor, ar fi trebuit sa le inspire credinta si sa le inchida pentru totdeauna gura, spre a nu mai rosti nici macar o expresie de nerecunostinta. Insa cel mai mic semn de lipsa, cel mai mic fior de teama in fata primejdiei generate de vreun motiv oarecare ajungea sa cantareasca pentru ei mai mult decat binele de care avusesera parte si ii facea sa uite de binecuvantarile primite in momentele cele mai primejdioase. Experienta prin care trecusera cand se inchinasera inaintea vitelului de aur ar fi trebuit sa faca o impresie atat de adanca asupra mintii lor, incat sa nu se stearga niciodata. Insa, cu toate ca semnele neplacerii lui Dumnezeu erau inca proaspete inaintea lor prin randurile rarite de lipsa multora din cauza repetatelor jigniri impotriva Ingerului care ii calauzea, ei nu si-au insusit aceste lectii si nu si-au rascumparat esecul din trecut printr-o supunere plina de credinciosie, fiind din nou biruiti de ispitele lui Satana.
34:17 Cele mai mari eforturi ale celui mai bland om de pe pamant n-au putut stinge nesupunerea lor. Interesul altruist al lui Moise a fost rasplatit cu invidie, suspiciune si calomnie. Viata umila de pastor fusese mult mai pasnica si fericita decat pozitia sa de acum, ca pastor al acelei uriase adunari de spirite turbulente. Invidiile lor nebunesti erau mai greu de stapanit decat lupii feroce din pustie.
34:18 Insa Moise nu indraznea sa aleaga sa-si urmeze propriul drum si sa faca dupa bunul sau plac. Lasase toiagul de pastor la porunca lui Dumnezeu si primise in locul acestuia un toiag al puterii. Nu indraznea sa-si puna jos sceptrul si sa renunte la pozitia sa, pana cand nu avea sa-l elibereze Dumnezeu.
34:19 Este lucrarea lui Satana aceea de a ispiti mintea. El isi va introduce sugestiile viclene si va starni indoiala, intrebari, neincredere, necredinta in cuvintele si faptele celui apasat de responsabilitati, care cauta sa implineasca gandul lui Dumnezeu in lucrarile lui. Este scopul deosebit al lui Satana acela de a turna asupra si in jurul servilor alesi de Dumnezeu necazuri, incurcaturi si impotrivire, pentru ca acestia sa fie impiedicati si banuielile nefondate sa anuleze intr-o mare masura eforturile cele mai sustinute de care sunt in stare servii lui Dumnezeu randuiti pentru o lucrare speciala.
34:20 Planul lui Satana este de a-i inlatura din postul datoriei, lucrand prin agentii sai. Pe toti aceia in care poate starni neincrederea si suspiciunea ii va folosi ca unelte ale lui. Pozitia lui Moise, de a duce poverile pentru Israelul lui Dumnezeu, nu era respectata. Este in firea omului, cand nu se afla sub influenta directa a Duhului lui Dumnezeu, sa aiba o predispozitie pentru invidie, gelozie si neincredere plina de cruzime, care, daca nu sunt reprimate, vor duce la dorinta de a-i submina si prabusi pe altii, in timp ce spiritele egoiste vor cauta sa se zideasca pe ele insele deasupra ruinelor lor.
34:21 Core, Datan si Abiram
34:22 Prin hotararea lui Dumnezeu, acestor barbati li se acordasera onoruri deosebite. Ei fusesera din numarul celor saptezeci de batrani care au urcat pe munte impreuna cu Moise si au privit slava lui Dumnezeu. Ei au vazut lumina stralucitoare care acoperea forma divina a lui Hristos. Partea de jos a acestui nor arata ca "un fel de culoare de safir straveziu, intocmai ca cerul in curatia lui". Acesti barbati s-au aflat in prezenta slavei Domnului si au mancat si au baut fara sa fie nimiciti de curatia si
34:23 slava de neegalat care se rasfrangeau asupra lor. Dar o schimbare se produsese. O ispita, usoara la inceput, fusese primita; si, pentru ca a fost incurajata, s-a intarit pana cand imaginatia a trecut sub stapanirea puterii lui Satana. Sub masca celei mai usuratice prefacatorii, acesti barbati s-au aventurat in lucrarea lor de nemultumire. La inceput, ei au lansat aluzii in treacat si au exprimat indoieli care si-au gasit atat de usor loc in mintea multora, incat s-au aventurat si mai departe. Si, primind din ce in ce mai mult confirmarea suspiciunilor lor prin cate un cuvant venit ba de la unul, ba de la altul, fiecare dintre acestia spunand ce credea despre anumite lucruri pe care le observase, aceste suflete amagite au ajuns sa creada cu adevarat ca sunt plini de zel pentru Domnul in aceasta chestiune si ca nu vor avea nici o scuza daca nu-si implineau pana la capat scopul de a-l face pe Moise sa vada si sa simta ce pozitie dezastruoasa ocupa el fata de Israel. Putin aluat de neincredere, de disensiune, invidie si gelozie dospea tabara lui Israel.
34:24 Core, Datan si Abiram si-au inceput lucrarea plina de cruzime asupra barbatilor carora Dumnezeu le incredintase raspunderi sacre. Ei au reusit sa instraineze doua sute cincizeci de capetenii, barbati cu renume, vestiti in adunare. Cu acesti barbati puternici si influenti de partea lor, ei au fost siguri ca vor reusi sa aduca o schimbare radicala in starea de lucruri existenta. Credeau ca pot transforma modul de conducere a lui Israel si ca il pot imbunatati mult fata de actuala guvernare.
34:25 Core nu era satisfacut de pozitia sa. Era legat de serviciul de la cortul intalnirii; cu toate acestea, dorea sa fie inaltat la rangul de preot. Dumnezeu stabilise ca Moise sa fie guvernator principal, iar preotia le fusese data lui Aaron si fiilor lui. Core hotari sa-l sileasca pe Moise sa schimbe ordinea lucrurilor, pentru ca el sa poata fi inaltat la demnitatea preotiei. Ca sa fie mai sigur de implinirea scopului sau, ii atrase in aceasta razvratire pe Datan si Abiram, descendenti ai lui Ruben. Rationamentul lor era ca, fiind descendenti ai celui mai mare fiu al lui Iacov, autoritatea de conducator, pe care o uzurpase Moise, le apartinea; si, alaturi de Core, erau hotarati sa obtina slujba preotiei. Acestia trei au devenit foarte
34:26 zelosi intr-o lucrare a raului si au influentat doua sute cincizeci de barbati cu renume, care erau de asemenea barbati hotarati sa li se alature pentru a participa si ei la preotie si la guvernare.
34:27 Dumnezeu ii onorase pe leviti prin aceea ca ii numise sa slujeasca in cort, pentru ca nu luasera parte la confectionarea si inchinarea la vitelul de aur si pentru credinciosia lor aratata prin executarea poruncii lui Dumnezeu asupra celor idolatri. Levitilor li se incredintase si slujba de ridicare a cortului si a taberei lor in jurul acestuia, in timp ce triburile lui Israel isi inaltau corturile la o anumita distanta de el, iar cand calatoreau, levitii desfaceau cortul si il purtau, impreuna cu chivotul si cu toate piesele sacre de mobilier. Pentru ca Dumnezeu ii onorase astfel pe leviti, ei devenisera ambitiosi, cautand o slujba si mai inalta, pentru a putea obtine o mai mare influenta asupra adunarii. "Ei s-au adunat impotriva lui Moise si impotriva lui Aaron si le-au zis: 'Destul! Caci toata adunarea, toti sunt sfinti si Domnul este in mijlocul lor. Pentru ce va ridicati voi mai presus de adunarea Domnului?"