29:8 Aaron a suportat crancena nenorocire cu rabdare si cu umila supunere. Intristarea si agonia sfasietoare i-au frant sufletul. Era convins de faptul ca isi neglijase datoria. Era preot al Dumnezeului Prea Inalt, avand insarcinarea de a face ispasire pentru pacatele poporului. Era preot al familiei sale; cu toate acestea, fusese inclinat sa treaca cu vederea nesabuinta copiilor sai. Isi neglijase datoria de a-i invata si a-i educa intru supunere, tagaduire de sine si respect fata de autoritatea parinteasca. Prin sentimente de ingaduinta deplasata, el nu a reusit sa le modeleze caracterele pentru un inalt respect fata de lucrurile vesnice. Aaron nu a vazut, tot asa cum nu vad multi parinti crestini astazi, ca iubirea sa rau inteleasa si faptul ca le-a ingaduit copiilor sai sa pacatuiasca ii pregateau pe acestia pentru intampinarea sigura a neplacerii lui Dumnezeu si pentru mania care avea sa se reverse asupra-le, nimicindu-i. In timp ce Aaron a neglijat sa-si exercite autoritatea, dreptatea lui Dumnezeu s-a abatut asupra lor. Aaron a trebuit sa invete ca dojana sa blanda, neinsotita de exercitarea hotarata a restrictiilor parintesti, si iubirea nesocotita fata de fiii sai insemnau de fapt cea mai mare cruzime. Dumnezeu a luat lucrarea de infaptuire a dreptatii in propriile Sale maini si i-a nimicit pe fiii lui Aaron.