28:1 Umilinta lui Ilie
28:2 In acest punct, Ilie a actionat dupa credinta sa. Nu a asteptat sa vada. "Peste cateva clipe, cerul s-a innegrit de nori, a inceput vantul si a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit in car si a plecat la Izreel. Si mana Domnului era peste Ilie, care si-a incins mijlocul si a alergat inaintea lui Ahab, pana la intrarea in Izreel."
28:3 Ilie trecuse in ziua aceea printr-o surescitare si o munca grea; insa Duhul Domnului a venit asupra lui pentru ca fusese ascultator si implinise voia Sa, executandu-i pe preotii idolatri. Unii se vor grabi sa spuna: Ce om dur si crud trebuie sa fi fost Ilie! Oricine apara onoarea lui Dumnezeu cu orice risc isi va aduce critica si condamnarea asupra lui din partea multora.
28:4 Ploaia incepu sa cada. Era noapte si ploaia orbitoare il impiedica pe Ahab sa vada pe unde merge. Ilie, intarit de Duhul si puterea lui Dumnezeu, si-a strans vesmantul aspru in jurul corpului si a alergat inaintea carului lui Ahab, calauzindu-l pana la intrarea in cetate. Profetul lui Dumnezeu il umilise pe Ahab, inaintea poporului sau. Ii injunghiase preotii idolatri, iar acum dorea sa-i arate lui Israel ca il recunoaste pe Ahab ca imparat al sau. Ca act de cinste deosebita, el i-a calauzit carul, alergand inaintea acestuia pana la poarta cetatii.
28:5 Aici este o lectie pentru tinerii care marturisesc ca sunt servi ai lui Dumnezeu, ca duc solia Sa, dar care, dupa parerea lor, se cred inaltati. Ei nu pot gasi in experienta lor nimic vrednic de remarcat, asa cum putea gasi Ilie, si se simt, cu toate acestea, deasupra implinirii indatoririlor care par pentru ei injositoare. Ei nu se pot cobori de la demnitatea lor pastorala pentru o slujire folositoare, temandu-se ca vor face lucrarea unui rob. Toti acestia ar trebui sa invete din exemplul lui Ilie. Cuvantul sau a zavorat comorile cerului, roua si ploaia, pamantul fiind lipsit de ele timp de trei ani. Numai cuvantul lui era cheia care putea descuia cerul si aduce caderile
28:6 de ploaie. El a fost onorat de Dumnezeu cand si-a inaltat rugaciunea simpla in prezenta imparatului si a miilor lui Israel, raspunzand la aceasta prin flacarile care au strafulgerat din cer si au aprins focul de pe altarul de jertfa. Mana sa a implinit judecata lui Dumnezeu, injunghiind opt sute cincizeci de preoti ai lui Baal; si totusi, dupa munca istovitoare si triumful rasunator al zilei, el, care putea aduce norii si cobori ploaia si focul din cer, era dispus sa implineasca slujba unui simplu serv si sa alerge inaintea carului lui Ahab, in intuneric, pe ploaie si vant, pentru a-i sluji suveranului pe care nu se temuse sa-l mustre in fata pentru pacatele si crimele lui. Imparatul trecu de porti. Ilie se infasura in mantia sa si se aseza pe pamantul gol.
28:7 Ilie cuprins de disperare
28:8 Dupa ce Ilie aratase un curaj nestirbit intr-o controversa pe viata si pe moarte, dupa ce triumfase impotriva imparatului, preotilor si poporului, am fi inclinati in mod firesc sa presupunem ca nu s-ar fi lasat nicicand prada deznadejdii sau intimidarii.
28:9 Dupa prima lui infatisare inaintea lui Ahab, cand i-a proorocit despre judecatile lui Dumnezeu din pricina apostaziei sale si a lui Israel, Dumnezeu i-a purtat pasii departe de puterea Izabelei, intr-un loc sigur, in munti, langa paraul Cherit. Acolo, El l-a onorat pe Ilie, trimitandu-i hrana dimineata si seara printr-un inger din cer. Apoi, cand paraul a secat, l-a trimis la vaduva din Sarepta si a facut cate o minune in fiecare zi, pentru ca familia vaduvei si Ilie sa aiba ce manca. Dupa ce fusese binecuvantat cu dovezile unei asemenea iubiri si griji din partea lui Dumnezeu, am fi inclinati sa presupunem ca Ilie nu avea sa mai arate vreodata lipsa de incredere in El. Insa apostolul ne spune ca el era un om cu pasiuni ca ale noastre si supus ispitei ca si noi.
28:10 Ahab i-a relatat sotiei sale evenimentele minunate ale zilei si descoperirile extraordinare ale puterii lui Dumnezeu, aratand ca Iehova, Creatorul cerului si al pamantului, era Dumnezeu; si de asemenea ca Ilie ii injunghiase pe profetii lui Baal. La aceasta,
28:11 Izabela, care era impietrita in pacat, s-a infuriat. Cutezatoare, sfidatoare si hotarata in idolatria ei, i-a declarat lui Ahab ca Ilie nu trebuie sa traiasca.
28:12 In noaptea aceea, un sol l-a trezit pe profetul obosit si i-a transmis cuvantul Izabelei, dat in numele zeilor ei pagani, ca, in prezenta Israelului, ii va face lui Ilie ce le facuse el preotilor lui Baal. Ilie ar fi trebuit sa infrunte aceasta amenintare si acest juramant al Izabelei, facand un apel pentru protectie la Dumnezeul cerului, care il insarcinase sa implineasca lucrarea pe care o savarsise. Ar fi trebuit sa-i spuna solului ca Dumnezeul in care se increzuse va fi protectorul sau impotriva urii si amenintarilor Izabelei. Insa credinta si curajul lui Ilie par sa-l paraseasca. Se trezeste din somn uluit. Ploaia cade din ceruri si intunericul il inconjoara din toate partile. Il pierde din vedere pe Dumnezeu si fuge sa-si scape viata, ca si cum razbunatoarea sangelui varsat ar fi chiar in spatele lui. Il lasa pe slujitorul sau in urma, pe drum, iar in zori se afla singur, departe de locuintele oamenilor, intr-un pustiu dezolant.
28:13 "Cand a vazut lucrul acesta, s-a sculat si a plecat, ca sa-si scape viata. A ajuns la Beer-Seba, care tine de Iuda, si si-a lasat slujitorul acolo. El insusi s-a dus in pustie, unde, dupa un drum de o zi, a sezut sub un ienupar si dorea sa moara, zicand: 'Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, caci nu sunt mai bun decat parintii mei. 'S-a culcat si a adormit sub acel ienupar. Si iata, un inger l-a atins si i-a zis: 'Scoala-te, si mananca'. El s-a uitat, si la capataiul lui era o turta coapta pe niste pietre incalzite si un ulcior cu apa. A mancat si a baut, apoi s-a culcat din nou. Ingerul Domnului a venit a doua oara, l-a atins si i-a zis: 'Scoala-te, si mananca; fiindca drumul pe care-l ai de facut este prea lung pentru tine'. El s-a sculat, a mancat si a baut: si, cu puterea pe care i-a dat-o mancarea aceasta, a mers patruzeci de zile si patruzeci de nopti, pana la muntele lui Dumnezeu, Horeb. Si acolo, Ilie a intrat intr-o pestera si a ramas in ea peste noapte. Si iata, cuvantul Domnului a venit si i-a zis: 'Ce faci tu aici, Ilie?'"
28:14 Ilie ar fi trebuit sa se increada in Dumnezeu, care il avertizase cand sa fuga si unde sa gaseasca adapost impotriva urii Izabelei, in siguranta fata de Ahab, care il cauta neobosit. Domnul nu-l avertizase de data aceasta sa fuga. Nu asteptase ca Domnul sa-i vorbeasca. A actionat pripit. Daca ar fi asteptat cu credinta si rabdare, Dumnezeu Si-ar fi protejat slujitorul si i-ar fi dat o alta biruinta rasunatoare in Israel, abatand judecatile Sale asupra Izabelei.
28:15 Obosit si zdrobit, Ilie se intinde pe jos, pentru a se odihni. Este descurajat si inclinat sa murmure. El spune: "Acum, Doamne, ia-mi sufletul caci nu sunt mai bun decat parintii mei." El simte ca viata nu mai este vrednica de dorit. El se astepta ca, dupa nemaivazuta descoperire a puterii lui Dumnezeu in prezenta israelitilor, acestia sa-I fie credinciosi si supusi lui Dumnezeu. El se astepta ca Izabela sa nu mai aiba influenta asupra mintii lui Ahab, si in intreaga imparatie a Israelului sa fie o revolutie generala. Iar cand i-a fost adus mesajul amenintator din partea Izabelei, a uitat ca Dumnezeu era acelasi Dumnezeu atotputernic si milostiv ca atunci cand I s-a rugat pentru foc din cer, care a venit, si pentru ploaie, care de asemenea a venit. Dumnezeu ascultase fiecare cerere; cu toate acestea, Ilie este un fugar, departe de locuintele oamenilor, si isi doreste sa nu mai dea ochi cu oamenii vreodata.
28:16 Cum a privit Dumnezeu asupra slujitorului Sau indurerat? L-a parasit din pricina descurajarii si disperarii care il cuprinsesera? O, nu! Ilie era zdrobit din pricina descurajarii. Se trudise toata ziua fara hrana. Cand a calauzit carul lui Ahab, alergand inaintea lui pana la poarta cetatii, era plin de curaj. Avea mari sperante ca israelitii, ca natiune, se vor reintoarce la supunerea lor fata de Dumnezeu si vor intra din nou in favoarea Sa. Insa reactia care urmeaza adesea inaltarii credintei si succesului glorios, rasunator, apasa asupra lui Ilie. El a fost inaltat pe varful muntelui Pisga, pentru a fi smerit pana in cea mai adanca vale a credintei si simtirii. Insa ochiul lui Dumnezeu era inca asupra slujitorului Sau. El nu-l iubea mai putin acum, cand se simtea cu inima sfasiata si parasit de Dumnezeu si de oameni, ca atunci cand, ca raspuns la rugaciunea sa, focul strafulgerase din cer, luminand Carmelul.
28:17 Cei care nu au purtat responsabilitati grele sau care nu au fost obisnuiti sa aiba simtaminte profunde nu pot intelege sentimentele lui Ilie si nu sunt pregatiti sa-i acorde compasiunea plina de gingasie pe care o merita. Dumnezeu cunoaste si poate citi suferinta adanca a inimii aflate sub ispita si conflict sfasietor.
28:18 In timp ce Ilie doarme sub ienupar, o atingere delicata si o voce placuta il trezeste. El tresare numaidecat cu groaza, gata sa o ia la fuga, ca si cum vrajmasul care il urmarea ca sa-i ia viata il gasise intr-adevar. Insa, in chipul plin de iubire care este aplecat asupra sa, el nu intrezareste fata unui vrajmas, ci a unui prieten. Un inger a fost trimis cu hrana din cer pentru a-l sustine pe credinciosul slujitor al lui Dumnezeu. Glasul acestuia i se adreseaza lui Ilie: "Scoala-te si mananca." Dupa ce Ilie a luat din alimentele intaritoare ce au fost pregatite pentru el, a adormit din nou. Ingerul lui Dumnezeu slujeste a doua oara nevoilor lui Ilie. El il atinge pe barbatul cel obosit pana la epuizare si, cu o duiosie plina de mila, ii spune: "Scoala-te si mananca; fiindca drumul pe care-l ai de facut este prea lung pentru tine." Ilie a fost intarit si si-a continuat calatoria catre Horeb. Se afla intr-un tinut pustiu. Noaptea se instala intr-o pestera, pentru a se feri de animalele salbatice.
28:19 Aici, Dumnezeu, printr-unul dintre ingerii Sai, il intampina pe Ilie si il intreba: "Ce faci tu aici, Ilie? Te-am trimis la paraul Cherit, te-am trimis la vaduva din Sarepta, te-am trimis in Samaria cu o solie pentru Ahab, insa cine te-a trimis in aceasta calatorie lunga in pustie? Si ce mesaj ai de adus aici?" Ilie isi varsa amaraciunea sufletului sau inaintea Domnului: "El a raspuns: 'Am fost plin de ravna pentru Domnul, Dumnezeul ostirilor; caci copiii lui Israel au parasit legamantul Tau, au sfaramat altarele Tale si au ucis cu sabia pe proorocii Tai; am ramas numai eu singur, si cauta sa-mi ia viata!' Domnul a zis: 'Iesi si stai pe munte inaintea Domnului!' Si iata ca Domnul a trecut pe langa pestera. Si inaintea Domnului a trecut un vant tare si puternic, care despica muntii si sfarama stancile. Domnul nu era in vantul acela. Si dupa vant, a venit un cutremur de pamant. Domnul nu era in cutremurul de pamant. Si dupa cutremurul de pamant, a venit un foc: Domnul nu era in focul acela. Si, dupa
28:20 foc, a venit un susur bland si subtire. Cand l-a auzit, Ilie si-a acoperit fata cu mantaua, a iesit si a stat la gura pesterii: Si un glas i-a vorbit, zicand: 'Ce faci tu aici, Ilie?' El a raspuns: 'Am fost plin de ravna pentru Domnul, Dumnezeul ostirilor caci copiii lui Israel au parasit legamantul Tau, au sfaramat altarele Tale si au ucis cu sabia pe proorocii Tai; am ramas numai eu singur, si cauta sa-mi ia viata'."
28:21 Apoi Domnul i Se adreseaza lui Ilie, aratandu-i ca increderea linistita si ferma in Dumnezeu ii va asigura intotdeauna un ajutor oportun in timp de nevoie.
28:22 Mi s-a aratat ca sotul meu a gresit, lasandu-se cuprins de deznadejde si lipsa de incredere in Dumnezeu. Iarasi si iarasi i S-a descoperit Dumnezeu prin dovezi minunate ale grijii, iubirii si puterii Sale. Insa, cand a vazut ca gelozia si interesul sau pentru Dumnezeu si cauza Sa nu au fost nici intelese, nici apreciate, el s-a lasat uneori prada descurajarii si disperarii. Dumnezeu ne-a dat insa, sotului meu si mie, o lucrare deosebita si importanta de implinit in cauza Sa, aceea de a-i mustra si de a-i sfatui pe cei din poporul Sau. Cand vedem ca reprosurile noastre sunt dispretuite si rasplatite cu rau in loc de simpatie, scapam adesea din stransoare credinta si increderea noastra in Dumnezeul lui Israel; si, asemenea lui Ilie, am cedat in fata disperarii. Aici a fost marea eroare in viata sotului meu - faptul ca s-a descurajat din cauza ca fratii sai au adus incercari asupra lui in loc sa-l ajute. Iar cand fratii sai vad in tristetea si disperarea sotului meu efectul necredintei si lipsei lor de intelegere, exista unii care sunt gata sa triumfe in privinta lui, sa profite de starea sa de descurajare si sa simta ca, pana la urma, Dumnezeu nu poate fi cu fratele White, caci altfel el nu ar da dovada de slabiciune in aceasta directie. Ii indemn pe acestia sa priveasca spre lucrarea lui Ilie, catre descurajarile si disperarea sa. Ilie, desi profet al lui Dumnezeu, a fost un om supus acelorasi pasiuni carora suntem noi insine supusi. Avem de luptat cu slabiciunile sentimentelor celor muritori. Insa, daca avem incredere in Dumnezeu,
28:23 El niciodata nu ne va lasa, nici nu ne va parasi. In orice imprejurari ne-am afla, putem avea o incredere nestramutata in Dumnezeu ca nu ne va parasi si nici nu ne va uita vreodata, atata vreme cat ne pastram integritatea.
28:24 Sotul meu poate capata curaj in suferintele sale prin aceea ca are un Tata ceresc milostiv care citeste motivatiile si intelege intentiile sufletului. Cei care stau in prima linie de lupta si sunt condusi de Spiritul lui Dumnezeu sa implineasca o lucrare deosebita pentru El vor simti adesea un soc cand presiunea este indepartata, iar disperarea ii poate uneori apasa greu, putand zdruncina credinta cea mai curajoasa si slabi cele mai statornice minti. Dumnezeu intelege toate slabiciunile noastre. El poate avea mila si iubi cand inimile oamenilor pot fi asemenea cremenei. Sa astepte cu rabdare si incredere in Dumnezeu atunci cand totul pare intunecos, aceasta este lectia pe care sotul meu trebuie sa o invete pe deplin. Dumnezeu nu-l va abandona datorita integritatii sale.