28:12 In noaptea aceea, un sol l-a trezit pe profetul obosit si i-a transmis cuvantul Izabelei, dat in numele zeilor ei pagani, ca, in prezenta Israelului, ii va face lui Ilie ce le facuse el preotilor lui Baal. Ilie ar fi trebuit sa infrunte aceasta amenintare si acest juramant al Izabelei, facand un apel pentru protectie la Dumnezeul cerului, care il insarcinase sa implineasca lucrarea pe care o savarsise. Ar fi trebuit sa-i spuna solului ca Dumnezeul in care se increzuse va fi protectorul sau impotriva urii si amenintarilor Izabelei. Insa credinta si curajul lui Ilie par sa-l paraseasca. Se trezeste din somn uluit. Ploaia cade din ceruri si intunericul il inconjoara din toate partile. Il pierde din vedere pe Dumnezeu si fuge sa-si scape viata, ca si cum razbunatoarea sangelui varsat ar fi chiar in spatele lui. Il lasa pe slujitorul sau in urma, pe drum, iar in zori se afla singur, departe de locuintele oamenilor, intr-un pustiu dezolant.