27:1 Jertfa de pe muntele Carmel
27:2 Ilie cere ca tot Israelul sa fie strans la Carmel si, de asemenea, toti profetii lui Baal. Solemnitatea impunatoare a infatisarii profetului ii da acestuia tinuta unuia care sta in prezenta Domnului Dumnezeului lui Israel. Starea de apostazie in care se afla Israel cere un comportament ferm, o vorbire severa si o autoritate poruncitoare. Dumnezeu pregateste solia potrivita pentru timpul si situatia potrivita. Uneori, El Isi pune Duhul asupra trimisilor Sai pentru ca acestia sa sune alarma zi si noapte, asa cum a facut solul sau Ioan: "Pregatiti calea Domnului". Apoi, iarasi, este nevoie de barbati activi, care nu se vor lasa intorsi de la datoria lor, ci a caror energie sa electrizeze si sa intrebe: "Cine este de partea Domnului? Sa vina cu noi!" Dumnezeu va avea un mesaj potrivit care sa vina in intampinarea poporului Sau, pentru diferitele stari in care s-ar putea afla.
27:3 Soli rapizi sunt trimisi in toata imparatia cu mesajul de la Ilie. Sunt trimisi reprezentanti ai oraselor, oraselelor, satelor si familiilor. Toti par grabiti sa raspunda chemarii, ca si cum se asteapta implinirea unei minuni nemaivazute. Conform poruncii lui Ilie, Ahab ii strange pe proorocii lui Baal la Carmel. Inima conducatorului apostat al lui Israel este coplesita de spaima, iar el, tremurator, urmeaza dispozitia teribilului profet al lui Dumnezeu.
27:4 Poporul se strangea la muntele Carmel, un loc al frumusetii, pe cand ploaia si roua cadeau asupra lui, facandu-l infloritor. Acum insa, frumusetea lui se stinge sub blestemul lui Dumnezeu. Pe acest munte, pe care se aflau cele mai minunate flori si dumbravi, profetii lui Baal ridicasera altare pentru inchinarea lor pagana. Acest munte se vedea de departe; de la inaltimea sa puteai privi tarile aflate in jurul sau si era vizibil pentru o mare parte din imparatie. Intrucat Dumnezeu fusese dezonorat in mod invederat prin inchinarea idolatra infaptuita aici, Ilie a ales muntele acesta ca fiind locul cel mai deschis privirilor pentru etalarea puterii lui Dumnezeu si apararea onoarei Sale.
27:5 Profetii Izabelei, opt sute cincizeci la numar, asemenea
27:6 unui regiment pregatit pentru lupta, marsaluiesc in formatie, insotiti de muzica instrumentala si cu mare pompa. Insa inimile lor tremura cand se gandesc ca, la cuvantul acestui profet al lui Iehova, tinutul Israelului a fost lipsit timp de trei ani de ploaie si roua. Ei simt ca au inainte o criza infricosatoare. Se increzusera in zeii lor, dar nu puteau sa stearga cuvintele lui Ilie si sa le dovedeasca neadevarate. Dumnezeii lor era nepasatori fata de strigatele lor innebunite, fata de rugaciunile si jertfele lor.
27:7 Dis-de-dimineata, Ilie sta pe muntele Carmel, inconjurat de Israelul apostaziat si de profetii lui Baal. Singur in acea mare multime, el este neinfricat. Omul asupra caruia intreaga imparatie si-a pus povara nenorocirii ei este inaintea lor neinspaimantat si neinsotit de ostiri vizibile si etalare ostentativa. Sta neclintit, imbracat in vesmintele sale aspre, cu acea infatisare solemna infricosatoare, deplin constient de insarcinarea lui sfanta, ca serv al lui Dumnezeu, pentru a implini poruncile Sale. Ilie isi opreste privirile asupra crestei celei mai inalte, unde se inaltase altarul lui Iehova pe cand muntele era acoperit cu flori si copaci plini de seva. Blestemul lui Dumnezeu sta acum asupra lui; toata nenorocirea lui Israel se regaseste in privelistea altarului neglijat, daramat al lui Iehova; in zare se mai vad si altarele lui Baal. Ahab sta in fruntea preotilor lui Baal si cu totii asteapta infricosati cuvintele lui Ilie.
27:8 In plin soare arzator, inconjurat de mii de oameni - barbati de razboi, profeti ai lui Baal si monarhul Israelului - sta Ilie, barbatul lipsit de aparare, aparent singur, si totusi nefiind singur. Cea mai puternica ostire cereasca il inconjoara. Ingeri care exceleaza in putere au venit din cer pentru a-l ocroti pe proorocul cel credincios si neprihanit. Cu o voce puternica si impunatoare, Ilie striga: "Pana cand vreti sa schiopatati de amandoua picioarele. Daca Domnul este Dumnezeu, mergeti dupa El; iar daca este Baal, mergeti dupa Baal! Poporul nu i-a raspuns nimic." Nici unul din acea adunare enorma nu a indraznit sa scoata o vorba pentru Dumnezeu si sa-si arate loialitatea fata de Iehova.
27:9 Ce amagire uimitoare si ce orbire infricosatoare acoperisera Israelul, asemenea
27:10 unui nor intunecat! Orbirea aceasta si apostazia nu au cazut asupra lor dintr-o data; s-au asezat peste ei treptat, pe masura ce refuzasera sa ia aminte la cuvantul de mustrare si avertizare pe care li-l trimisese Domnul, din pricina mandriei si pacatelor lor. Iar acum, in aceasta criza infricosatoare, in prezenta preotilor idolatri si a imparatului apostat, ei au ramas neutri. Daca Domnul este scarbit de un pacat mai mult decat de altele de care se fac vinovati cei din poporul Sau, atunci acela este pacatul de a nu face nimic intr-un caz de urgenta. Indiferenta si neutralitatea intr-o criza religioasa este privita de Dumnezeu ca fiind o crima ingrozitoare si echivalenta cu gradul cel mai inalt de ostilitate fata de Dumnezeu.
27:11 Tot Israelul este cufundat in tacere. Din nou se face auzita vocea lui Ilie, care li se adreseaza: "Eu, numai eu am ramas prooroc al Domnului, pe cand proorocii lui Baal sunt patru sute cincizeci. Sa ni se dea doi boi. Ei sa isi aleaga un bou pe care sa-l taie in bucati si sa-l puna pe lemne, fara sa puna foc. Si eu voi pregati celalalt bou si-l voi pune pe lemne, fara sa pun foc. Apoi voi sa chemati numele dumnezeului vostru, si eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va raspunde prin foc, acela sa fie adevaratul Dumnezeu. Si tot poporul a raspuns si a zis: 'Cuvantul acesta este bun'. Si Ilie a zis proorocilor lui Baal: 'Alegeti-va un bou dintre cei doi, pregatiti-l voi intai, caci sunteti mai multi, si chemati numele dumnezeului nostru; dar sa nu puneti foc'. Ei au luat boul pe care li l-au dat si l-au pregatit. Si au chemat numele lui Baal, de dimineata pana la amiaza, zicand: 'Baale, raspunde-ne!' dar nu s-a auzit nici glas, nici raspuns. Si sareau imprejurul altarului pe care-l facusera".
27:12 Propunerea lui Ilie este rezonabila. Poporul nu indrazneste sa o evite si isi gaseste curaj sa raspunda: "Cuvantul acesta este bun". Profetii lui Baal nu indraznesc sa nu fie de acord sau sa ocoleasca aceasta chestiune. Dumnezeu a aranjat aceasta incercare, aducand panica printre autorii idolatri si un triumf rasunator pentru Numele Sau. Preotii lui Baal nu cuteaza sa faca altceva decat sa accepte conditiile. Cu groaza si vinovatie in inimile lor, iar pe dinafara cutezatori si sfidatori, ei isi ridica altarul, pun lemnele
27:13 si victima si isi incep incantatiile, descantecele si zbieretele, caracteristice inchinarii pagane. Tipetele lor stridente isi regasesc ecoul in munti si paduri: "Baale, raspunde-ne". Preotii se aduna intr-o ostire imprejurul altarului lor si, sarind si chircindu-se, tipand si tropaind, gesticuland nefiresc si smulgandu-si parul din cap, isi manifesta aparenta lor sinceritate.
27:14 Dimineata trece, este miezul zilei si totusi nu se face simtita nici o miscare din partea dumnezeilor lor in semn de indurare fata de preotii lui Baal, amagitii inchinatori la idoli. Nici o voce nu se aude ca raspuns la strigatele lor innebunite. Preotii se tot gandesc cum ar putea ca, prin inselaciune, sa aprinda un foc pe altarul lor si sa dea slava lui Baal. Insa ochiul neobosit al lui Ilie este atent la fiecare miscare. Cele opt sute de voci ajung ragusite. Vesmintele lor sunt acoperite cu sange si cu toate acestea agitatia lor frenetica nu conteneste. Rugamintile lor sunt amestecate cu blesteme adresate zeului-soare al lor, pentru ca acesta nu trimite foc pentru altarul lor. Ilie sta deoparte, asteptand, veghind cu ochi de vultur, pentru ca nici o inselaciune sa nu isi gaseasca implinirea, caci el stie ca, daca, prin vreun mijloc oarecare, ei ar putea sa aprinda focul de pe altarul lor, ar fi sfasiat pe loc in bucati. El doreste sa arate poporului nebunia lor de a se indoi si de a ezita intre doua pareri, cand au in sprijinul lor lucrarile minunate ale puterii inaltatoare a lui Dumnezeu si dovezile nenumarate ale infinitei Sale indurari si bunatati pline de iubire fata de ei.
27:15 "La amiaza, Ilie si-a batut joc de ei si a zis: 'Strigati tare, fiindca este dumnezeu; se gandeste la ceva sau are treaba; sau este in calatorie; sau poate ca doarme si se va trezi'. Ei au strigat tare si, dupa obiceiul lor, si-au facut taieturi cu sabiile si cu sulitele pana ce a curs sange pe ei. Cand a trecut amiaza, au aiurat pana in clipa cand se aducea jertfa de seara. Dar nu s-a auzit nici glas, nici raspuns, nici semn de luare aminte."
27:16 Cat de bucuros ar veni Satana, care a cazut ca un fulger din cer, in ajutorul celor pe care i-a amagit, ale caror minti le-a stapanit si care sunt pe deplin devotati in slujba lui.
27:17 Bucuros ar trimite el fulgerul si le-ar aprinde jertfele; insa Iehova i-a hotarat limitele lui Satana. El i-a restrans puterea si toate tertipurile lui nu pot aduce o scanteie pe altarele lui Baal. Seara se apropie. Proorocii lui Baal sunt obositi, lesinati si ametiti. Unul sugereaza ceva, altul altceva, pana cand isi inceteaza eforturile. Tipetele si blestemele lor nu mai rasuna pe muntele Carmel. Cuprinsi de slabiciune si disperare, se retrag din disputa.
27:18 Poporul a fost martor la demonstratiile teribile ale preotilor irationali si deliranti. Toti privisera cum sareau pe altar ca si cum voiau sa prinda razele arzatoare din soare pentru a sluji altarului lor. Ei obosisera de reprezentatiile de demonism, de idolatrie pagana; iar in acest moment, vor sinceri si nerabdatori sa auda ce va spune Ilie.
27:19 A venit acum randul lui Ilie. "Ilie a zis atunci intregului popor: 'Apropiati-va de mine!' Tot poporul s-a apropiat de el. Si el a reparat altarul Domnului, care fusese sfaramat. Si Ilie a luat douasprezece pietre, dupa numarul semintiilor fiilor lui Iacov, caruia Domnul ii zisese: 'Israel iti va fi numele', si a zidit cu pietrele acestea un altar in Numele Domnului. A facut imprejurul altarului un sant in care incapeau doua masuri de samanta. A asezat apoi lemnele, a taiat boul in bucati si l-a pus pe lemne. Apoi a zis: 'Umpleti patru vedre cu apa si varsati-le pe arderea de tot si pe lemne'. Apoi a zis: 'Mai faceti lucrul acesta a doua oara'. Si l-au facut inca o data. Apoi a zis: 'Mai faceti-l si a treia oara'. Si l-au facut si a treia oara. Apa curgea in jurul altarului si au umplut cu apa si santul. In clipa cand se aducea jertfa de seara, proorocul Ilie s-a apropiat si a zis: 'Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov! Fa sa se stie astazi ca Tu esti Dumnezeu in Israel, ca eu sunt slujitorul Tau, si ca toate aceste lucruri le-am facut la cuvantul Tau. Raspunde-mi, Doamne, raspunde-mi, ca sa cunoasca poporul acesta ca Tu, Doamne, esti Dumnezeu si sa le intorci astfel inima spre bine!' Atunci a cazut foc de la
27:20 Domnul si a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele si pamantul si a supt si apa care era in sant. Cand a vazut tot poporul lucrul acesta, au cazut cu fata la pamant si au zis: 'Domnul este adevaratul Dumnezeu! Domnul, este adevaratul Dumnezeu!'"
27:21 In ceasul jertfei de seara, Ilie repara altarul lui Dumnezeu, pe care preotii lui Baal l-au naruit prin ingaduinta venita din apostazia lui Israel. El nu cheama pe nimeni din popor ca sa-l ajute in lucrarea sa obositoare. Altarele lui Baal sunt toate pregatite; insa el se intoarce catre altarul sfaramat al lui Dumnezeu, care, pentru el, este mai sfant si mai pretios decat altarele magnifice ale lui Baal, chiar si in starea de ruina deplorabila in care se gaseste acum.
27:22 Ilie respecta legamantul facut de Domnul cu poporul Sau, desi acestia au apostaziat. Cu calm si solemnitate, el repara altarul distrus, folosind douasprezece pietre, dupa numarul celor douasprezece semintii ale lui Israel. Preotii dezamagiti ai lui Baal, obositi de eforturile lor frenetice si desarte, stau in picioare sau intinsi, nemiscati pe pamant, asteptand sa vada ce va face Ilie. Ei sunt plini de frica si ura fata de profet pentru ca a propus un test care a dezvaluit slabiciunea lor si ineficienta dumnezeilor lor.
27:23 Cei din poporul lui Israel stau ca vrajiti, palizi, tulburati si aproape lipsiti de suflare din cauza unei frici pline de respect, cand Ilie face apel la Iehova, Creatorul cerurilor si al pamantului. Poporul a fost martor la frenezia fanatica si irationala a profetilor lui Baal. In contrast cu aceasta, ei au acum privilegiul sa observe comportamentul calm, care inspira o teama sfanta, al lui Ilie. El le reaminteste israelitilor decaderea lor, care a trezit mania lui Dumnezeu impotriva lor, si apoi le cere sa-si smereasca inimile si sa se intoarca la Dumnezeul parintilor lor, pentru ca blestemul Sau sa poata fi indepartat de la ei. Ahab si preotii lui idolatri se uita cu uimire, amestecata cu spaima. Ei asteapta rezultatul intr-o liniste solemna.
27:24 Dupa ce victima este asezata pe altar, el porunceste poporului sa toarne din belsug apa asupra jertfei si altarului si sa umple si santul care inconjoara altarul.
27:25 Apoi se pleaca intr-o atitudine de profund respect inaintea Dumnezeului celui nevazut, isi ridica mainile catre cer si inalta cu calm o rugaciune simpla, care nu este insotita de gesturi violente sau de contorsiuni ale corpului. Nici un strigat nu rasuna de pe inaltimile Carmelului. O tacere solemna, care este ingrozitoare pentru preotii lui Baal, se asterne asupra tuturor. In rugaciunile lui, Ilie nu se foloseste de expresii extravagante. El se roaga lui Iehova ca si cum El este aproape, martor la intreaga scena, auzind rugaciunea lui sincera, fierbinte si cu toate acestea simpla. Preotii lui Baal au tipat, au spumegat, au sarit si s-au rugat foarte mult timp, de dimineata pana aproape seara. Rugaciunea lui Ilie este foarte scurta, serioasa, respectuoasa si sincera. De indata ce este rostita acea rugaciune, limbi de foc coboara din cer intr-un mod aparte, asemenea unui fulger stralucitor, aprinzand lemnul pentru jertfa si mistuind victima, facand sa dispara apa din sant si arzand chiar si pietrele altarului. Stralucirea acestei strafulgerari lumineaza muntele si este dureroasa pentru ochii multimii. Oamenii din imparatia lui Israel care nu se afla in adunarea de pe munte ii privesc cu interes pe cei stransi acolo. Cand focul coboara, ei sunt martori la acest lucru si sunt uimiti de aceasta priveliste. Pare a fi stalpul de foc de la Marea Rosie, stalp care i-a despartit noaptea pe copiii lui Israel de ostirea egipteana.
27:26 Poporul de pe munte se prosterneaza cu groaza si respect profund inaintea Dumnezeului celui nevazut. Ei nu pot privi focul mistuitor si stralucitor trimis din cer. Se tem ca, in apostazia si pacatele lor, vor fi mistuiti si striga toti intr-un glas, care rasuna peste munti si ajunge, in ecou, peste campiile de mai jos cu o teribila claritate: "Domnul este adevaratul Dumnezeu! Domnul este adevaratul Dumnezeu!"
27:27 Israelul este in sfarsit trezit si neamagit. Ei isi vad pacatul si cat de mult L-au dezonorat pe Dumnezeu. Mania lor se aprinde impotriva profetilor lui Baal. Ingroziti, Ahab si preotii lui Baal sunt martorii minunatei desfasurari a puterii lui Iehova. Se aude din nou vocea lui Ilie, poruncind poporului un lucru inspaimantator: "Puneti mana pe proorocii lui Baal; nici unul sa nu scape". Poporul este gata sa se supuna cuvantului sau. Ei ii prind pe profetii falsi
27:28 care i-au amagit si ii aduc la paraul Chisonului, iar acolo, cu propria lui mana, Ilie ii injunghie pe acesti preoti idolatri.
27:29 O data implinite judecatile lui Dumnezeu asupra preotilor falsi, o data ce poporul si-a marturisit pacatele si L-a recunoscut pe Dumnezeul parintilor lui, urmeaza acum ca blestemul pustiitor al lui Dumnezeu sa fie retras, iar El sa-Si reinnoiasca binecuvantarile pentru poporul Sau si sa reimprospateze pamantul cu roua si ploaie.
27:30 Ilie i se adreseaza lui Ahab: "Suie-te de mananca si bea; caci se aude vuiet de ploaie." In timp ce Ahab s-a dus sa se ospateze, Ilie a urcat de la locul jertfei celei infricosatoare pe varful muntelui Carmel, pentru a se ruga. Lucrarea sa de a-i injunghia pe preotii pagani nu-l descalificase pentru inaltarea solemna a rugaciunii. El implinise voia lui Dumnezeu. Dupa ce facuse, ca unealta a lui Dumnezeu, tot ceea ce fusese in stare pentru a indeparta cauza apostaziei lui Israel, injunghiindu-i pe preotii idolatri, nu mai putea face nimic. Atunci el mijloceste pentru Israelul pacatos, apostaziat. In pozitia cea mai dureroasa, cu fata plecata intre genunchi, Il implora cu cea mai mare staruinta pe Dumnezeu ca sa trimita ploaie. De sase ori la rand isi trimite slujitorul pentru a vedea daca exista vreun semn ca Dumnezeu a auzit rugaciunea sa. El nu devine nerabdator si credinta nu il paraseste pentru ca Domnul nu-i da imediat dovada ca rugaciunea i-a fost ascultata. Continua in rugaciune serioasa, trimitandu-si slujitorul de sapte ori ca sa vada daca Dumnezeu a binevoit sa-i dea un semn. Slujitorul se intoarce a sasea oara, dupa ce a scrutat marea, aducand instiintarea descurajanta ca nu exista nici urma de nor care sa se formeze pe cerul aramiu. A saptea oara, el ii spune lui Ilie ca se poate vedea un norisor, cam cat o palma de om. Acest lucru este de ajuns pentru a nutri credinta lui Ilie. El nu asteapta ca cerul sa se intunece ca sa fie sigur. In acest norisor care se infiripa, credinta sa aude sunetul ploii abundente. Faptele lui sunt dupa credinta sa. El ii trimite o solie lui Ahab, prin slujitorul sau: "Inhama si coboara-te, ca sa nu te opreasca ploaia."