27:30 Ilie i se adreseaza lui Ahab: "Suie-te de mananca si bea; caci se aude vuiet de ploaie." In timp ce Ahab s-a dus sa se ospateze, Ilie a urcat de la locul jertfei celei infricosatoare pe varful muntelui Carmel, pentru a se ruga. Lucrarea sa de a-i injunghia pe preotii pagani nu-l descalificase pentru inaltarea solemna a rugaciunii. El implinise voia lui Dumnezeu. Dupa ce facuse, ca unealta a lui Dumnezeu, tot ceea ce fusese in stare pentru a indeparta cauza apostaziei lui Israel, injunghiindu-i pe preotii idolatri, nu mai putea face nimic. Atunci el mijloceste pentru Israelul pacatos, apostaziat. In pozitia cea mai dureroasa, cu fata plecata intre genunchi, Il implora cu cea mai mare staruinta pe Dumnezeu ca sa trimita ploaie. De sase ori la rand isi trimite slujitorul pentru a vedea daca exista vreun semn ca Dumnezeu a auzit rugaciunea sa. El nu devine nerabdator si credinta nu il paraseste pentru ca Domnul nu-i da imediat dovada ca rugaciunea i-a fost ascultata. Continua in rugaciune serioasa, trimitandu-si slujitorul de sapte ori ca sa vada daca Dumnezeu a binevoit sa-i dea un semn. Slujitorul se intoarce a sasea oara, dupa ce a scrutat marea, aducand instiintarea descurajanta ca nu exista nici urma de nor care sa se formeze pe cerul aramiu. A saptea oara, el ii spune lui Ilie ca se poate vedea un norisor, cam cat o palma de om. Acest lucru este de ajuns pentru a nutri credinta lui Ilie. El nu asteapta ca cerul sa se intunece ca sa fie sigur. In acest norisor care se infiripa, credinta sa aude sunetul ploii abundente. Faptele lui sunt dupa credinta sa. El ii trimite o solie lui Ahab, prin slujitorul sau: "Inhama si coboara-te, ca sa nu te opreasca ploaia."