27:25 Apoi se pleaca intr-o atitudine de profund respect inaintea Dumnezeului celui nevazut, isi ridica mainile catre cer si inalta cu calm o rugaciune simpla, care nu este insotita de gesturi violente sau de contorsiuni ale corpului. Nici un strigat nu rasuna de pe inaltimile Carmelului. O tacere solemna, care este ingrozitoare pentru preotii lui Baal, se asterne asupra tuturor. In rugaciunile lui, Ilie nu se foloseste de expresii extravagante. El se roaga lui Iehova ca si cum El este aproape, martor la intreaga scena, auzind rugaciunea lui sincera, fierbinte si cu toate acestea simpla. Preotii lui Baal au tipat, au spumegat, au sarit si s-au rugat foarte mult timp, de dimineata pana aproape seara. Rugaciunea lui Ilie este foarte scurta, serioasa, respectuoasa si sincera. De indata ce este rostita acea rugaciune, limbi de foc coboara din cer intr-un mod aparte, asemenea unui fulger stralucitor, aprinzand lemnul pentru jertfa si mistuind victima, facand sa dispara apa din sant si arzand chiar si pietrele altarului. Stralucirea acestei strafulgerari lumineaza muntele si este dureroasa pentru ochii multimii. Oamenii din imparatia lui Israel care nu se afla in adunarea de pe munte ii privesc cu interes pe cei stransi acolo. Cand focul coboara, ei sunt martori la acest lucru si sunt uimiti de aceasta priveliste. Pare a fi stalpul de foc de la Marea Rosie, stalp care i-a despartit noaptea pe copiii lui Israel de ostirea egipteana.