27:14 Dimineata trece, este miezul zilei si totusi nu se face simtita nici o miscare din partea dumnezeilor lor in semn de indurare fata de preotii lui Baal, amagitii inchinatori la idoli. Nici o voce nu se aude ca raspuns la strigatele lor innebunite. Preotii se tot gandesc cum ar putea ca, prin inselaciune, sa aprinda un foc pe altarul lor si sa dea slava lui Baal. Insa ochiul neobosit al lui Ilie este atent la fiecare miscare. Cele opt sute de voci ajung ragusite. Vesmintele lor sunt acoperite cu sange si cu toate acestea agitatia lor frenetica nu conteneste. Rugamintile lor sunt amestecate cu blesteme adresate zeului-soare al lor, pentru ca acesta nu trimite foc pentru altarul lor. Ilie sta deoparte, asteptand, veghind cu ochi de vultur, pentru ca nici o inselaciune sa nu isi gaseasca implinirea, caci el stie ca, daca, prin vreun mijloc oarecare, ei ar putea sa aprinda focul de pe altarul lor, ar fi sfasiat pe loc in bucati. El doreste sa arate poporului nebunia lor de a se indoi si de a ezita intre doua pareri, cand au in sprijinul lor lucrarile minunate ale puterii inaltatoare a lui Dumnezeu si dovezile nenumarate ale infinitei Sale indurari si bunatati pline de iubire fata de ei.