22:1 Efectul polemicilor
22:2 La 10 decembrie 1871, mi s-au aratat primejdiile de care este amenintat fratele K. Influenta pe care o are in lucrarea lui Dumnezeu nu este ceea ce ar trebui sa fie sau ceea ce ar fi putut sa fie. El pare sa fie orb in ce priveste rezultatele purtarii sale; nu isi da seama ce efecte lasa in urma sa. El nu lucreaza intr-un mod pe care Dumnezeu sa-l poata accepta. Am vazut ca se afla in aceeasi mare primejdie in care era si Moses Hull inainte de a parasi adevarul. S-a increzut in sine. Si-a inchipuit ca era atat de pretios pentru cauza adevarului, incat sistemul nu se putea lipsi de el. Fratele K. a avut simtaminte foarte asemanatoare. El se bizuie prea mult pe propria sa tarie si intelepciune. Daca si-ar putea vedea slabiciunea la fel cum o vede Dumnezeu, nu s-ar mai amagi niciodata singur si nici n-ar mai simti cumva ca este triumfator. Iar daca nu va face din Dumnezeu taria lui si nu va depinde total de El, va cadea de la credinta la fel de sigur cum a cazut si Moses Hull.
22:3 In lucrarile sale, el nu isi ia taria de la Dumnezeu. Pentru a-si trezi ambitia, el depinde de o stare de euforie. Cand lucreaza cu putine persoane, caz in care nu are acea stare euforica, isi pierde curajul. Cand lucrarea devine grea si el nu este purtat pe aripile acestei euforii, nu se prinde atunci si mai tare de Dumnezeu, devenind mai dornic sa razbata prin intuneric si sa obtina biruinta. Frate K., tu devii adesea copilaros, slab si ineficient, si aceasta tocmai cand ar trebui sa fii mai puternic. Aceasta ar trebui sa-ti spuna ca zelul si entuziasmul tau nu se alimenteaza din sursa cuvenita.
22:4 Mi s-a aratat in ce consta primejdia tinerilor predicatori care se angajeaza in dezbateri. Ei isi intorc mintea catre studiul Cuvantului pentru a culege lucrurile taioase, devin sarcastici si, in eforturile lor de a face fata unuia care li se opune, Il lasa prea adesea pe Dumnezeu in afara chestiunii. Agitatia polemicilor le diminueaza interesul pentru adunarile din care acest tip de stimulare lipseste. Cei care se angajeaza in polemici nu sunt lucratorii cei mai eficienti si cei mai bine pregatiti pentru zidirea cauzei. Unii ravnesc ciocnirile de opinii si prefera acest tip de lucrare oricarei alteia. Ei nu studiaza Biblia cu o umilinta a
22:5 mintii, pentru a putea sti cum sa obtina iubirea lui Dumnezeu; dupa cum spune Pavel: "asa incat Hristos sa locuiasca in inimile voastre, prin credinta, fiind inradacinati si intemeiati in dragoste, ca sa puteti intelege pe deplin, impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea; si sa cunoasteti dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta, ca sa va umpleti de toata plinatatea lui Dumnezeu".
22:6 Tinerii predicatori ar trebui sa evite discutiile in contradictoriu; caci acestea nu sporesc spiritualitatea sau smerenia mintii. S-ar putea ca in unele cazuri sa fie necesara infruntarea in polemica deschisa a unui laudaros mandru, care se opune adevarului lui Dumnezeu; in general insa, aceste discutii, fie in scris, fie prin viu grai, aduc mai mult rau decat bine. Dupa o asemenea discutie, cea mai mare responsabilitate care apasa asupra predicatorului este de a pastra ridicat interesul. Ar trebui sa fie pregatit pentru reactia care este posibil sa aiba loc la sfarsitul unei inflacarari religioase si sa nu se lase, la randul lui, cuprins de descurajare.
22:7 Oamenii care nu vor sa admita cerintele Legii lui Dumnezeu, care sunt atat de simple, vor apuca de obicei pe calea faradelegii; caci ei au stat de atata timp de partea marelui rebel, luptandu-se impotriva Legii lui Dumnezeu, care este fundamentul guvernarii Sale in cer si pe pamant, incat sunt versati in aceasta lucrare. In razboiul pe care il duc, ei nu vor dori sa isi deschida ochii sau constiinta pentru a primi lumina. Ei isi inchid ochii pentru a nu fi luminati. Cazul lor este la fel de lipsit de speranta ca si al iudeilor care n-au vrut sa vada lumina pe care le-o adusese Hristos. Marturiile minunate despre mesianitatea Sa pe care li le-a adus, miracolele pe care le-a facut, vindecarea celor bolnavi, invierea mortilor si toate acele lucrari pe care nici un alt om nu le mai facuse si nici nu ar fi putut sa le faca, in loc sa le inmoaie si sa le induplece inimile, biruind prejudecatile lor pacatoase, i-a umplut cu aceeasi ura si furie demonica pe care a avut-o Satana cand a fost aruncat din cer. Cu cat au avut marturii si lumina mai mare, cu atat a fost mai mare ura lor. Erau hotarati sa stinga lumina, dandu-L pe Hristos la moarte.
22:8 Cei ce urasc Legea lui Dumnezeu, care este fundamentul guvernarii Sale in ceruri si pe pamant, repeta aceeasi istorie a iudeilor necredinciosi. Puterea lor sfidatoare ii va urmari
22:9 pe cei ce tin poruncile lui Dumnezeu si vor respinge orice raza de lumina. Constiintele lor au fost atata timp violate si inimile lor s-au impietrit intr-o asemenea masura, din cauza ca au ales mai degraba intunericul decat lumina, incat simt ca este o virtute, pentru a-si atinge scopul, de a da marturie mincinoasa sau de a recurge la aproape orice fel de eschivare sau amagire, cum au facut si iudeii cand L-au respins pe Hristos. Ei considera ca scopul scuza mijloacele. Ei tintuiesc practic Legea Tatalui asa cum iudeii L-au tintuit pe Hristos.
22:10 Lucrarea noastra ar trebui sa foloseasca orice ocazie de a prezenta adevarul in puritatea si simplitatea sa, oriunde exista vreo dorinta sau interes de a auzi ratiunile pe care se intemeiaza credinta noastra. Cei care s-au ocupat indeosebi cu profetiile si cu punctele teoretice ale credintei noastre ar trebui sa devina fara amanare studenti ai Bibliei privind subiectele practice. Ei ar trebui sa soarba si mai profund din izvorul adevarului divin. Ar trebui sa studieze cu grija viata lui Hristos si lectiile Sale de evlavie practica, date pentru binecuvantarea tuturor si concepute sa fie regula de vietuire corecta pentru toti cei ce vor crede in Numele Sau. Ei ar trebui sa fie plini de spiritul marelui lor Exemplu si sa aiba o intelegere inalta a ceea ce inseamna viata sfanta pentru un urmas al lui Hristos.
22:11 Hristos a intampinat nevoile fiecarei categorii de oameni prin subiectele si maniera Sa de a predica. A cinat si a locuit si cu saracii, si cu bogatii si S-a interesat de grijile si ocupatiile oamenilor pentru a putea castiga o cale catre inimile lor. Cei invatati si cei mai straluciti erau satisfacuti si incantati de discursurile Sale, care erau totusi atat de lamurite si simple, incat puteau fi intelese chiar si de cea mai umila minte. Hristos S-a folosit de orice ocazie pentru a instrui poporul in privinta acelor invataturi si precepte ceresti care trebuia inglobate in viata lor si care i-ar fi deosebit de orice habotnici, tocmai din pricina caracterului sfant si inaltator al acestora. Aceste lectii care cuprind invataturi divine nu sunt scoase in evidenta asa cum ar trebui pentru a influenta constiintele oamenilor. Aceste predici ale lui Hristos le ofera pastorilor, care cred in adevarul prezent, cuvantari care se vor dovedi potrivite in aproape orice
22:12 ocazie. In acestea exista un material de invatatura pentru cel ce studiaza Biblia, de care nu poate fi interesat fara sa aiba spiritul Invatatorului ceresc in propria sa inima. Sunt aici subiecte pe care Hristos le-a prezentat tuturor claselor. Mii de oameni, de orice tip de caracter si orice pozitie sociala, au fost atrasi si fermecati de chestiunile care au fost puse inaintea lor.
22:13 Unii pastori care se afla de mult timp in lucrarea de predicare a adevarului prezent au suferit mari esecuri in eforturile lor. Ei si-au format o educatie de razboinici. Au studiat temeinic subiecte prin care sa aduca argumente pentru obiectul discutiei si gasesc o mare placere in folosirea subiectelor pe care le-au pregatit. Adevarul lui Dumnezeu este simplu, clar si convingator. Este armonios si, pus alaturi de eroare, straluceste in toata splendoarea si puterea sa. Consecventa lui il recomanda judecatii oricarei inimi in care nu exista prejudecata. Predicatorii nostri prezinta argumente in favoarea adevarului, pe care le-au exersat, si, daca nu exista piedici, adevarul repurteaza victoria. Insa mi-a fost aratat ca in multe cazuri biata unealta isi insuseste laurii pentru biruinta castigata, iar oamenii, care sunt mai degraba pamantesti decat spirituali, lauda si onoreaza victoria pe care a castigat-o.
22:14 Cei carora le place sa se angajeze in polemici isi pierd de obicei spiritualitatea. Ei nu se incred in Dumnezeu asa cum ar trebui s-o faca. Au teoria adevarului pregatita pentru a-si biciui cu ea adversarul. Sentimente iesite din propriile lor inimi nesfintite au pregatit numeroase lucruri usturatoare, dure, pe care sa le foloseasca in textura biciului lor pentru a-si irita si provoca adversarul. Spiritul lui Hristos nu are nimic de-a face cu acest lucru. Bine pregatit cu argumente convingatoare, participantul la discutii se crede curand suficient de puternic pentru a triumfa in lupta cu adversarul si Dumnezeu este lasat in afara problemei. Unii dintre pastorii nostri au facut din polemica principala lor ocupatie. Cand se afla in culmea agitatiei starnite de polemica, ei par plini de energie, se simt puternici si vorbesc ca atare; si in valtoarea acestei agitatii, multe lucruri sunt receptionate de oameni ca fiind in regula, cand, de fapt, sunt fara nici o indoiala rele in sine si o rusine pentru cel
22:15 care s-a facut vinovat de rostirea unor cuvinte atat de nepotrivite pentru un slujitor crestin.
22:16 Aceste lucruri au o influenta rea asupra predicatorilor care se folosesc de adevaruri sacre, inalte - adevaruri care se vor dovedi fie ca o mireasma de viata spre viata, fie ca un miros de moarte spre moarte pentru cei ce le asculta. In general, influenta pe care o au discutiile contradictorii asupra predicatorilor nostri este de a-i face ingamfati si inaltati dupa propria lor evaluare. Aceasta nu este tot. Cei ce iubesc polemicile nu sunt potriviti sa fie pastori ai turmei. Ei si-au antrenat mintea pentru infruntarea adversarilor si pentru rostirea de sarcasme si nu se pot cobori pentru a veni in ajutorul inimilor care sufera intristate si au nevoie de mangaiere. De asemenea, ei s-au ocupat atat de mult cu argumentatiile, incat au neglijat subiectele practice de care are nevoie turma lui Dumnezeu. Ei nu cunosc decat prea putin predicile lui Hristos, care se leaga de viata de zi cu zi a crestinului, si nu sunt decat intr-o mica m
22:17 sura dispusi sa le studieze. S-au ridicat deasupra simplitatii lucrarii. Cand erau mici in propriii lor ochi, Dumnezeu i-a ajutat; ingeri ai lui Dumnezeu le-au slujit si au facut ca lucrarile lor sa aiba un mare succes, convingandu-i pe barbati si femei de adevar. Educandu-si insa mintea pentru discutii, ei au devenit adesea aspri si nesimtitori. Ei pierd interesul si compasiunea delicata care ar trebui sa insoteasca intotdeauna eforturile unui pastor al lui Hristos.
22:18 Pastorii carora le plac dezbaterile sunt in general nepotriviti pentru a da ajutor turmei acolo unde este cea mai mare nevoie de ajutor. Pentru ca au neglijat religia practica in propriile lor inimi si vieti, ei nu-si pot invata turma despre acest lucru. Daca nu exista agitatie, ei nu stiu cum sa lucreze; par storsi de puteri. Daca incearca sa vorbeasca, par sa nu stie cum sa prezinte un subiect care este potrivit pentru respectiva ocazie. Cand ar trebui sa prezinte un subiect care sa hraneasca turma lui Dumnezeu si care sa atinga inimile si sa le topeasca, ei se intorc la unele din vechile subiecte stereotipe si parcurg aceleasi argumente fixe, care sunt aride si neinteresante. Astfel, in loc de lumina si viata, ei aduc intuneric turmei si, de asemenea, propriilor lor suflete.
22:19 Unii pastori de-ai nostri nu cultiva spiritualitatea, ci incurajeaza un spectacol al "zelului" si o anumita activitate, care se intemeiaza pe un fundament nesigur. In acest veac, este nevoie de pastori care judeca lucrurile cu calm si profunzime, care sa uneasca devotamentul, constiinciozitatea si credinta lor cu activitatea si zelul. Cele doua grupe de calitati, gandirea si devotamentul pe de o parte, activitatea si zelul pe de alta parte, ar trebui sa mearga mana in mana.
22:20 Pastorii carora le plac polemicile sunt cei mai putin vrednici de incredere dintre noi, pentru ca nu se poate conta pe ei cand lucrarea devine dificila. Aduceti-i numai intr-un loc in care nu este decat un slab interes si vor da pe fata o lipsa de curaj, de zel si de preocupare reala. Ei depind tot atat de mult de inviorarea si improspatarea prin agitatia produsa de discutii sau impotriviri, cum depinde betivul de paharul sau. Acesti pastori au nevoie de o noua convertire. Au nevoie sa soarba din apele ce curg neincetat din Stanca vesnica.
22:21 Bunastarea vesnica a pacatosilor a fost motivatia comportamentului lui Isus. El a umblat peste tot, facand bine. Bunavointa era viata sufletului Sau. Nu numai ca a facut bine tuturor celor care au venit la El, apeland la mila Sa, ci i-a cautat El Insusi cu perseverenta. Nu a fost niciodata incantat de aplauze sau deprimat din pricina criticilor sau dezamagirilor. Cand Se confrunta cu cea mai puternica impotrivire si cu tratamentul cel mai crud, El era plin de curaj. Cea mai importanta cuvantare pe care ne-a oferit-o Inspiratia a fost rostita de Hristos unei singure ascultatoare. Pe cand se aseza langa fantana ca sa Se odihneasca, pentru ca era obosit, a venit o femeie samariteanca sa scoata apa; El a vazut o ocazie de a-i atinge mintea si, prin ea, de a ajunge la mintea samaritenilor, care se aflau in mare intuneric si ratacire. Desi obosit, El a prezentat adevarurile Imparatiei Sale spirituale, care au incantat-o pe femeia pagana si au umplut-o de admiratie pentru Hristos. Ea s-a dus si le-a spus tuturor: "Veniti sa vedeti un Om care mi-a spus tot ce am facut; nu cumva Acesta este Hristos?" Marturia acestei femei i-a adus pe multi sa creada in Hristos, convertindu-se. Prin declaratia ei, multi au venit sa auda cu urechile lor si au crezut din pricina cuvantului auzit de la El.
22:22 Oricat de mic ar fi numarul ascultatorilor interesati,
22:23 daca inima este atinsa si intelegerea lor deschisa, ei pot face, asemenea samaritencei, o declaratie care va starni interesul a sute de persoane dornice sa cerceteze pe cont propriu. Cand se lucreaza in unele locuri pentru a starni interesul, vor fi multe descurajari. Insa, daca la inceput pare sa existe o prea mica preocupare, acest lucru nu reprezinta dovada ca te-ai inselat in privinta datoriei si locului de desfasurare a lucrarii. Daca interesul creste treptat, iar oamenii actioneaza in deplina cunostinta, nu din impuls, ci din principiu, preocuparea lor este mult mai sanatoasa si mai durabila decat atunci cand se creeaza dintr-o data o mare agitatie si interes, iar simtamintele sunt provocate prin audierea unei dezbateri, a unei polemici virulente intre sustinatorii ambelor pareri, pro si contra adevarului. Se creeaza astfel o impotrivire apriga, se iau pozitii si hotarari rapide. Rezultatul consta intr-o stare de lucruri patimasa. Este nevoie de o deliberare si o judecata plina de calm. Faceti ca aceasta stare de agitatie sa se stinga sau lasati sa se produca un soc printr-o conducere nechibzuita a lucrarii - si interesul nu va mai putea fi starnit niciodata. Sentimentele si reactiile de solidaritate ale oamenilor au fost provocate, insa constiintele lor nu au fost miscate si inimile lor nu au fost zdrobite si smerite inaintea lui Dumnezeu.
22:24 Cand prezinta adevarul nepopular, lucru care presupune o cruce grea, predicatorii ar trebui sa fie atenti ca fiecare cuvant sa fie asa cum l-ar vrea Dumnezeu. Aceste cuvinte ale lor ar trebui sa nu fie niciodata taioase. Ei ar trebui sa prezinte adevarul in umilinta, cu cea mai adanca iubire pentru suflete si cu o dorinta profunda pentru salvarea lor si sa lase ca insusi adevarul sa taie. Nu ar trebui sa-i sfideze pe slujitorii altor denominatiuni si nici sa caute sa-i provoace la o polemica. Ei nu ar trebui sa ia o pozitie asemanatoare cu aceea a lui Goliat, cand a sfidat ostile lui Israel. Israel nu l-a sfidat pe Goliat, ci Goliat s-a laudat cu mandrie impotriva lui Dumnezeu si a poporului Sau. Sfidarile, laudarosenia si invectivele trebuie sa vina din partea impotrivitorilor adevarului care iau pozitia lui Goliat. Insa nimic din acest spirit nu ar trebui sa se vada la aceia care au fost trimisi de Dumnezeu sa vesteasca ultima solie de avertizare unei lumi pierdute.
22:25 Goliat se incredea in armura sa. Ingrozea ostile lui Israel prin laudarosenia lui sfidatoare, salbatica, in timp ce isi expunea
22:26 extraordinara sa armura, care era taria lui. David, in umilinta si zelul lui pentru Dumnezeu si poporul Sau, s-a oferit sa-l infrunte pe acest laudaros. Saul a consimtit si i-a oferit lui David propria lui armura imparateasca. Acesta n-a vrut s-o poarte. A lasat deoparte armura imparatului, caci nu era deprins cu ea. El era deprins cu Dumnezeu si, increzandu-se in El, castigase victorii deosebite. Daca si-ar fi pus armura lui Saul, ar fi dat impresia ca este un razboinic, cand nu era decat micul David care pastea oile. El a avut grija ca nu cumva biruinta sa-i fie pusa in seama armurii lui Saul; caci increderea lui era in Domnul lui Israel. El si-a ales cateva pietre de la parau si, cu prastia si toiagul sau, singurele lui arme, s-a dus in Numele Dumnezeului lui Israel pentru a-l infrunta pe razboinicul inarmat.
22:27 Goliat l-a dispretuit pe David; caci infatisarea lui era aceea a unui simplu tinerel neinvatat in ale razboiului. Goliat profera injuraturi la adresa lui David si il blestema in numele dumnezeilor lui. Simtea ca era un afront la adresa demnitatii lui sa vina in intampinarea sa un adolescent, fara sa poarte macar o armura. Se lauda cu ceea ce avea sa-i faca. David nu s-a suparat pentru ca era privit ca fiind atat de neinsemnat si nici n-a tremurat la auzul ingrozitoarelor lui amenintari, ci a raspuns: "Tu vii impotriva mea cu sabie, cu sulita si cu pavaza, iar eu vin impotriva ta in Numele Domnului ostirilor, Dumnezeul ostirii lui Israel, pe care ai sfidat-o". David ii spune lui Goliat ca, in Numele Domnului, ii va face chiar lucrurile cu care el insusi a fost amenintat. "Si toata multimea aceasta va sti ca Domnul mantuieste nu prin sabie, nici prin sulita; ci lupta este a Domnului si El va da in mainile noastre."
22:28 Predicatorii nostri nu ar trebui sa fie sfidatori si sa provoace discutii. Sfidarea sa vina din partea celor ce se impotrivesc adevarului lui Dumnezeu. Mi s-a aratat ca fratele K. si alti pastori s-au comportat prea mult ca Goliat. Si apoi, dupa ce au indraznit si au provocat discutii, s-au increzut in argumentarile lor pregatite dinainte, asa cum a vrut Saul ca David sa aiba incredere in armura sa. Ei nu s-au increzut, ca umilul David, in Dumnezeul lui Israel, facand din El taria lor, ci au inaintat increzatori si
22:29 laudarosi ca Goliat, preamarindu-se pe ei insisi si neascunzandu-se in spatele lui Isus. Ei stiau ca adevarul este puternic si, prin urmare, nu si-au umilit inimile si nu s-au lasat cu credinta in mainile lui Dumnezeu, pentru ca El sa dea adevarului biruinta. Ei s-au lasat prada euforiei si si-au pierdut echilibrul; discutiile au fost adesea lipsite de succes, iar rezultatul a fost un rau provocat propriilor lor suflete si sufletelor altora.
22:30 Mi s-a aratat ca unii dintre pastorii nostri tineri capata o pasiune pentru polemica si ca, daca nu vor vedea primejdia, acest lucru se va dovedi o capcana pentru ei. Mi s-a aratat ca fratele L. este in mare primejdie. El isi educa mintea intr-o directie gresita. Se afla in pericol de a se ridica deasupra simplitatii lucrarii. Daca, atunci cand imbraca armura lui Saul, are intelepciunea lui David de a o lasa totusi deoparte din pricina ca nu este invatat cu ea, isi poate reveni inainte de a merge prea departe. Acesti tineri predicatori ar trebui sa studieze atat invataturile practice ale lui Hristos, cat si cele teoretice si sa invete de la Isus ca pot dobandi harul, blandetea, umilinta si duhul Sau smerit. Daca ei, asemenea lui David, sunt adusi intr-o situatie in care cauza lui Dumnezeu le cere cu adevarat sa infrunte pe unul care sfideaza pe Israel si daca inainteaza in puterea lui Dumnezeu, increzandu-se cu totul in El, El ii va purta prin incercare si va face ca adevarul Sau sa triumfe intr-un mod slavit. Hristos ne-a dat un exemplu. "Arhanghelul Mihail, cand se impotrivea diavolul si se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a indraznit sa rosteasca impotriva lui o judecata de ocara, ci doar a zis: 'Domnul sa te mustre!'"
22:31 De indata ce un predicator paraseste pozitia pe care ar trebui s-o ocupe intotdeauna un slujbas crestin si se coboara la atitudinea comica de a starni rasul si a-l indrepta impotriva adversarului sau sau cand este sarcastic si taios si il insulta el face ceea ce Mantuitorul lumii nu a indraznit sa faca; caci el intra pe terenul inamicului. Predicatorii care se lupta cu impotrivitorii adevarului lui Dumnezeu nu au de dat piept numai cu oamenii, ci si cu Satana si cu legiunea lui de ingeri rai. Satana cauta orice prilej de a se folosi spre avantajul propriu de predicatorii care sustin adevarul, iar cand acestia nu isi mai pun toata increderea in Dumnezeu si
22:32 cuvintele nu sunt in spiritul si iubirea lui Hristos, ingerii lui Dumnezeu nu-i pot intari si lumina. Atunci ii lasa in puterea lor proprie, iar ingerii rai ii invaluie in intuneric; din acest motiv, impotrivitorii adevarului par sa fie in avantaj, iar discutia face mai mult rau decat bine.
22:33 Servii lui Dumnezeu ar trebui sa se apropie mai mult de El. Fratii K., L., M. si N. ar trebui sa cultive mai degraba evlavia personala decat sa incurajeze iubirea pentru polemica. Ei ar trebui sa caute sa devina pastori ai turmei decat sa se educe in directia crearii unei stari de agitatie, manipuland sentimentele poporului. Acesti frati sunt in pericolul de a deveni dependenti mai mult de popularitatea lor si de succesul de care se bucura in randurile poporului ca oratori inteligenti decat de faptul ca sunt lucratori umili si credinciosi si urmasi blanzi si devotati ai lui Hristos, impreuna lucratori cu El.