20:77 Marile puteri morale ale sufletului sunt credinta, nadejdea si iubirea. Daca acestea sunt inactive, un slujbas poate fi neincetat plin de zel si sinceritate, insa lucrarea sa nu va fi primita de Dumnezeu si nu poate face bine bisericii. Un pastor al lui Hristos, care duce poporului mesajul solemn din partea lui Dumnezeu, ar trebui sa actioneze intotdeauna dupa dreptate, sa iubeasca indurarea si sa umble cu smerenie inaintea lui Dumnezeu. Duhul lui Hristos, aflat in inima sa, va determina fiecare putere a sufletului sa hraneasca si sa protejeze fiecare oaie de pe pajistea Lui, ca un pastor sincer si credincios. Iubirea este lantul de aur care leaga inimile credincioase una de alta in legaturi ale prieteniei de bunavoie, ale gingasiei si consecventei in credinta; care, de asemenea, leaga sufletul de Dumnezeu. Exista insa negresit o lipsa de iubire, compasiune si gingasie plina de indurare intre frati. Servii lui Hristos sunt prea reci si lipsiti de inima. Inimile lor nu sunt aprinse in intregime de compasiune delicata si iubire sincera. Consacrarea cea mai curata si mai inalta fata de Dumnezeu este aceea care se manifesta prin dorintele si eforturile cele mai sustinute de a castiga suflete pentru Hristos. Motivul pentru care pastorii care predica adevarul prezent nu au un succes mai mare este acela ca le lipsesc intr-o mare masura credinta, speranta si iubirea. Avem de intampinat si de suportat munci si conflicte, fapte ale tagaduirii de sine si tainice incercari ale inimii. Vor fi intristari si lacrimi pentru pacatele noastre; vor fi lupte neintrerupte si vegheri, toate amestecate cu remuscari si rusine din pricina nedesavarsirii noastre.