2:1 Contextul istoric in care a fost scris volumul III
2:2 In 1872, cand prima marturie a volumului 3 era scrisa, intregul efort denominational al adventistilor de ziua a saptea era concentrat in S.U.A., cu predilectie in statele centrale si de nord-est. Erau 86 de pastori calificati si hirotoniti care prezentau solia adventa si administrau lucrarea. Biserica detinea si superviza activitatea unei Case de editura si a unei institutii destul de mici de sanatate, ambele la Battle Creek, Michigan. Pentru un sfert de veac, Dumnezeu si-a condus poporul in ritmul in care ei au putut sa inainteze in mod inteligent si in armonie; in primul rand, catre o intelegere clara a doctrinelor ancorate in Biblie, apoi catre intelegerea responsabilitatii pe care o au pentru publicarea soliei advente; a urmat apoi organizarea bisericii si descoperirea invataturilor pentru o vietuire sanatoasa. Au fost experiente noi si ocazii importante pentru dezvoltarea bisericii. Sfaturile cuprinse in volumul 3 pregatesc calea pentru aceasta.
2:3 De-a lungul celor 25 de ani precedenti, James White a fost conducatorul noii miscari. El a pus bazele lucrarii de publicare, a lucrat neobosit la organizarea bisericii, a contribuit la dezvoltarea lucrarii medicale, conducand in acelasi timp departamentul administrativ si cel editorial. El a fost deschizatorul de drumuri. Datorita spiritului sau ascutit de prevedere si a devotamentului sau deplin pentru cresterea bisericii, el a fost recunoscut drept "conducatorul". Datorita acestui fapt, unii au considerat ca este normal sa nu-si asume responsabilitatea pentru cresterea si consolidarea denominatiunii. Acest volum se deschide cu o discutie despre aceasta problema si cu un apel pentru a se oferi purtatori de poveri dispusi sa sustina lucrarea la nivel central, eliberandu-l astfel pe James White, care era prabusit sub povara. Iarasi si iarasi, de-a lungul volumului, sunt date instructiuni cu privire la extinderea lucrarii, sporirea responsabilitatilor si nevoia de barbati tineri care sa ridice si sa poarte poveri. A fost subliniata primejdia de a considera ca un singur om poate sa conduca eficient lucrarea.
2:4 Experientele acestei perioade sunt asemanatoare cu aceea a vulturului care isi invata puiul sa zboare; mai intai il poarta pe spatele sau, pentru ca apoi sa-l lase sa-si dezvolte puterile proprii, fiind insa suficient de aproape pentru a-i oferi ajutorul atunci cand are nevoie de el. Sanatatea subreda, convingerea ca si altii trebuie sa poarte poverile, precum si frecventele solicitari de a sluji in diferite locuri, toate acestea au avut tendinta de a-l separa pe James White de aspectele administrative ale lucrarii la Battle Creek. In timp ce fratele si sora White continua sa-si imparta timpul intre activitatea de la editura si Institutul de Sanatate, ii gasim adesea implicati in lucrari la mare distanta de centrul administrativ al bisericii. In vara anilor 1872 si 1873, si-au luat un timp de ragaz petrecut in munti, in Colorado, dupa care au fost cateva luni in California. Au stat o perioada mai lunga pe coasta de Vest, in 1874, timp in care James White a inceput publicarea revistei Semnele Timpului . In acest mod, altii au fost nevoiti sa-si asume responsabilitatile conducerii la nivel central, lucrarea castigand astfel tarie.
2:5 Aceasta a fost o perioada critica, de asemenea, pentru ca, in timp ce biserica isi cauta drumul in privinta organizarii si a modului de conducere, unii erau inclinati sa accentueze prea mult independenta individuala, fiind in pericolul de a repeta experienta lui Core, Datan si Abiram, care s-au revoltat impotriva autoritatii deja recunoscute. In tot volumul 3 sunt raspandite sfaturi care se desprind din aceasta experienta. Cand si cand, sunt enuntate, in afirmatii magistrale, unele din cele mai importante principii ale organizarii si conducerii.
2:6 Cei trei ani in care a fost scris acest volum au marcat, de asemenea, sfarsitul primei decade a prezentarii si practicarii reformei sanatatii. Au fost date sfaturi pentru evitarea extremelor, dar si a indiferentei. Mereu si mereu, in articole generale si marturii personale, Ellen White a subliniat importantele principii ale temperantei si vietuirii sanatoase, chemand poporul sa avanseze in noua lor experienta privind reforma sanatatii.
2:7 Toate acestea au pus pietrele de temelie pentru o mai larga
2:8 raspandire a soliei advente. In aceasta perioada, credinciosii au inceput sa inteleaga ca intreaga lume reprezinta campul lor de lucru. Era o perspectiva uluitoare, o adevarata provocare. Tot atunci, nu a fost inteleasa importanta micutei scoli de comunitate infiintata la Battle Creek de Goodloe H.Bell, un profesor cu experienta, care a acceptat adventismul in timp ce era pacientul Institutului de Sanatate. El si-a demarat lucrarea la inceputul verii lui 1872. Putin mai tarziu in acel an, s-au facut planuri pentru o scoala mai mare care sa pregateasca lucratori. In decembrie, cand Marturia 22 ajungea in mainile adventistilor, ei au observat ca aceasta incepea cu un apel pentru a fi infiintata o astfel de scoala, precum si instructiuni cu privire la modul ei de functionare. "O educatie corecta" este titlul articolului care prezinta conceptia de baza referitoare la pregatirea tinerilor nostri. Cum vom putea raspandi in toata lumea mesajul nostru daca nu vom avea pastori educati? Cum am putea avea pastori educati fara a avea o scoala? Intelegand si luand in considerare instructiunile si provocarea explicata atat de clar in acest volum (p.131-160 orig.), pionierii nostri au pus bazele unui sistem educational incepand cu colegiul din Battle Creek. Cladirea principala a acestuia a fost inaugurata la 4 ianuarie 1875.
2:9 Numai cu cateva luni inaintea acestei ocazii speciale, John N.Andrews, unul dintre pastorii proeminenti, a fost trimis in Elvetia pentru a face pionierat in vestirea mesajului advent in Europa. In sfaturile date cu cateva luni mai devreme, Ellen White a scris despre nevoia de misionari "care sa mearga la alte natiuni pentru a predica adevarul intr-o maniera prudenta si plina de atentie" (pag. 204 orig.). O data cu plecarea lui J.Andrews, in toamna anului 1874, adventistii de ziua a saptea au inceput sa-si indrepte privirile si catre alte tari.
2:10 Este interesanta sincronizarea instructiunilor si sfaturilor care au fost oferite de-a lungul anilor. Din 1859, adventistii de ziua a saptea au progresat in asumarea obligatiilor lor fata de Dumnezeu, intelegand si necesitatea credinciosiei lor in privinta daruirii sistematice; dar, la inceput, ei n-au inteles pe deplin faptul de a oferi a zecea parte din venitul lor. Apoi, in doua articole, in mijlocul
2:11 volumului 3, principiul calcularii obligatiei financiare a fost clarificat de solul lui Dumnezeu, care a scris despre "a zecea parte din venit" si despre "cele noua parti care au ramas". Pana in 1879, acest concept cuprinzator al daruirii sistematice nu a facut parte din practica bisericii, dar un pas important care a insemnat asa de mult pentru asigurarea unui venit atat de necesar pentru inaintarea lucrarii isi are radacinile in sfaturile cuprinse in cele doua capitole "Zecimi si daruri" si "Daruirea sistematica", publicate mai devreme, in 1875. Conceptul adevaratei ispravnicii a fost inteles pe deplin atunci cand am fost condusi sa vedem ca indemnurile la darnicie erau promovate de Dumnezeu nu doar pentru a strange bani, ci mai ales pentru dezvoltarea si perfectionarea caracterului datatorului.
2:12 Asa cum era de asteptat, un program sustinut de evanghelizare a generat conflicte cu alte grupari religioase, care deseori ne provocau la discutii aprinse si argumentari. Cu zece ani in urma, Moses Hull, unul din pastorii nostri, a parasit calea deoarece s-a asezat singur pe terenul vrajmasului prin astfel de discutii. Acum, in repetate randuri au fost prezentate sfaturi care au scos in evidenta pericolele si rezultatele infime ale unor asemenea confruntari. Volumul 3 abunda in astfel de sfaturi.
2:13 Astfel, subiectele acestui volum sunt variate, cuprinzand de la sfaturi catre fermierul bogat si sotia sa neinstruita, pana la instructiuni pentru pastori si administratori. Articolele generale acopera, de asemenea, o mare parte a acestui volum. Din loc in loc se afla mesaje personale, publicate pentru beneficiul tuturor, deoarece, asa cum scria Ellen White, multi dintre ei vor avea de facut experiente "care in multe privinte sunt similare cu situatia altora".
2:14 Cateva viziuni remarcabile formeaza baza unei parti destul de extinse a acestui volum. In aceasta perioada, viziunile au fost mai putin frecvente, dar mai cuprinzatoare. Mereu si mereu sunt facute referiri la viziunile din 10 decembrie 1871 si 3 ianuarie 1875. Ultima este descrisa de James White intr-o nota de subsol, la pagina 579 (orig.). Imprejurarile in care a fost data prima viziune vor fi descrise pe larg in continuare. Aceasta
2:15 a fost primita la Bordoville, Vermont. Un raport al intalnirii tinute in acest loc, la 9 si 10 decembrie, a fost trimis la Review de catre A.C.Bourdeau, in casa caruia se desfasura aceasta. Din cuprinsul sau intelegem ca Ellen White a trudit "in mod deosebit pentru biserica". Intr-una din seri, "marturii speciale erau date celor prezenti; si pentru ca acestea au fost primite de cei carora le erau adresate, un simtamant de eliberare a pus stapanire pe noi". Duminica dupa-amiaza, doi fii ai unui credincios si sotia unuia dintre ei au venit sa-si ia ramas bun de la Ellen White. Ei fusesera intr-o stare de apostazie. Apoi, A.C. Bourdeau reda o imagine vie a ceea ce a avut loc:
2:16 "In acel moment, Ellen White a simtit reala povara a cazurilor lor si o dorinta speciala pentru salvarea lor, oferindu-le invataturi pretioase. Au ingenuncheat apoi impreuna, rugandu-se pentru ei cu o mare seriozitate, credinta si tarie pentru ca sa se intoarca la Dumnezeu. Ei au cedat si s-au rugat, promitand ca-I vor sluji lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu cobora tot mai aproape de ei. Ellen White traia o stare de eliberare si, curand, pe neasteptate, a intrat in viziune. A ramas in aceasta stare cincisprezece minute."
2:17 "Vestea s-a raspandit si curand casa era supraaglomerata. Cei pacatosi tremurau, credinciosii plangeau, iar cei care se complacusera intr-un mod de viata necorespunzator s-au intors la Dumnezeu. Lucrarea nu era limitata la cei care erau prezenti, asa cum crezuseram noi. Cei care ramasesera acasa erau cercetati si ei cu putere de Dumnezeu. S-au vazut asa cum nu au facut-o niciodata mai inainte. Ingerul lui Dumnezeu zguduia locul acela. Scurtimea timpului, spaima si iminenta judecatilor care vor veni, timpul de stramtorare, asemanarea cu lumea pe care biserica o manifesta, pierderea dragostei fratesti, precum si starea lor de nepregatire pentru a-L intalni pe Domnul au impresionat cu putere mintea tuturor." - Review and Herald, 26 decembrie 1871
2:18 Acesta a fost contextul in care a aparut volumul 3.
2:19 Institutul pentru studiul scrierilor E.G.WHITE.
2:20 Numarul 21
2:21 MARTURIE PENTRU COMUNITATE