18:24 Domnul ilustreaza cum ii priveste El pe bogatii lumesti, care isi inalta sufletele cu orgoliu din pricina averilor lor pamantesti, prin bogatul care si-a stricat hambarele si a zidit altele mai mari, ca sa aiba loc pentru a-si depozita bunurile. Uitand de Dumnezeu, el nu a recunoscut de unde ii veneau toate bogatiile. Nici un cuvant de recunostinta nu s-a inaltat catre milostivul sau Binefacator. El s-a felicitat astfel: "Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea si inveseleste-te!" Stapanul care ii incredintase bogatii pamantesti, cu care sa-si binecuvanteze semenii si sa aduca slava Facatorului sau, era manios pe buna dreptate pentru ingratitudinea lui si a zis: "Nebunule! Chiar in noaptea aceasta ti se va cere inapoi sufletul; si lucrurile pe care le-ai pregatit, ale cui vor fi? Tot asa este si cu cel care isi aduna comori pentru el si nu se imbogateste fata de Dumnezeu." Aici avem zugravit modul in care Dumnezeul cel infinit apreciaza valoarea omului. O avere de proportii sau bogatia in orice masura nu poate asigura favoarea lui Dumnezeu. Toate aceste daruri marinimoase si binecuvantari vin de la El, pentru a pune la proba, a dovedi si dezvolta caracterul omului.