13:51 Mi s-a aratat ca averea lasata de tata fusese intr-adevar o sursa de amaraciune pentru copiii lui. Pacea si fericirea lor si increderea pe care o aveau unul fata de celalalt fusesera mult tulburate de aceasta. Fratele A.Y. nu avea nevoie de proprietatea tatalui sau. Avea de manuit suficienti talanti pe care Dumnezeu ii lasase in grija lui. Daca ar dispune corect de ceea ce are in afara mostenirii, s-ar afla cel putin in numarul celor care au fost credinciosi in putine lucruri. Adaugarea ispravniciei averii tatalui sau, pe care a poftit-o cu nesat, a fost o responsabilitate mai mare decat cea cu care s-ar fi putut descurca.