7:52 Israel la Refidim" (Ex. 11,8). Aceasta a avut loc imediat dupa ce copiii lui Israel s-au dedat la cartiri pline de razbunare si la plangeri nedrepte si rationale impotriva conducatorilor lor, pe care Dumnezeu ii pregatise si ii alesese sa-i conduca prin pustiuri, spre tara Canaanului. Dumnezeu i-a condus pe drumul unde nu era apa, ca sa-i incerce, sa vada daca, dupa ce au primit atatea dovezi ale puterii Lui, au invatat sa se intoarca spre El, in suferinta lor, si daca s-au pocait de cartirile lor si de razvratirea din trecut impotriva Lui. Ei ii invinuisera pe Moise si pe Aaron ca, din motive egoiste, i-a adus din Egipt ca sa-i omoare prin infometare, pe ei si pe copiii lor, pentru ca sa se poata imbogati cu averea lor. Facand acest lucru, israelitii au atribuit omului ceea ce au primit, o dovada evidenta ca era numai de la Dumnezeu, a carui putere este nemarginita. Dumnezeu dorea ca aceste manifestari ale puterii Sale sa-I fie atribuite numai Lui si ei sa slaveasca Numele Lui pe pamant. Domnul i-a dus de repetate ori pe acelasi teren al necazului spre a-i pune la incercare daca au invatat procedeele Lui si daca s-au pocait de neascultarea lor pacatoasa si de cartirile lor razvratite. La Refidim, cand sufereau de sete, au manifestat din nou mandria si au dovedit ca inca mai aveau o inima rea, in care salasluiau necredinta, murmurarea si razvratirea, ceea ce dovedea ca inca nu era prudent sa-i stabileasca in tara Canaanului. Daca ei nu aveau sa-L slaveasca pe Dumnezeu in necazurile si restristea lor, in calatoriile prin pustie spre Canaanul in perspectiva, in timp ce Dumnezeu le dadea in continuu dovada de netagaduit a puterii si slavei Lui, si a purtarii Sale de grija fata de ei, ei nu aveau sa slaveasca Numele Lui si sa-L glorifice nici cand urmau sa fie stabiliti in tara Canaanului, inconjurati de binecuvantari si prosperitate. Din cauza setei, ei s-au infuriat, astfel ca Moise s-a temut pentru viata lor.