41:5 Fratele P. n-a reusit sa vada importanta vitala a problemei. El n-a simtit povara ce apasa asupra lui, sa cerceteze zelos, independent de oricare om, ca sa afle ce este adevarul. El a facut prea mare caz de prezbiterul P., si n-a simtit nevoia de a invata de la Unul care este bland si smerit cu inima. El nu se lasa sa fie invatat, ci era increzut. Mantuitorul nostru nu are cuvinte de lauda pentru cei care sunt cu inima inceata sa creada, in aceste zile de pe urma, mai multe decat a avut pentru indoielnicul Toma, care s-a laudat ca el nu va crede, pe baza dovezii pe care ucenicii o repetau, si pe care ei o credeau, ca Hristos a inviat cu adevarat si ca li s-a aratat lor. Toma a spus: "Si de nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede." (Ioan 20,25). Hristos i-a dat lui Toma dovada pe care el declarase ca trebuie sa o aiba; dar i-a spus mustrator: "nu fii necredincios, ci credincios." (Ioan 20,27). Toma s-a lasat convins. Isus i-a spus: "Pentru ca m-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut." (Ioan 20,29)