4:11 Am cunoscut persoane care fac mare caz de marturisirea lor, ale caror inimi sunt asa de ambalate in iubire de sine si egoism, incat nu pot aprecia ceea ce scriu eu. Toata viata lor s-au gandit si au trait numai pentru ei insisi. A te sacrifica spre a face bine altora sau a te lipsi pe tine spre a-i ajuta pe altii - nici vorba de asa ceva la ei. N-au nici cea mai mica idee ca Dumnezeu cere aceasta de la ei. Idolul lor este eul. In vesnicie trec saptamani, luni si ani, dar ei n-au nici un raport in ceruri despre fapte binefacatoare, de sacrificiu pentru binele altora, de hranirea celor flamanzi, de imbracare a celor goi, sau de primirea in casa a celor straini. Aceasta primire de straini, ca oaspeti, nu este agreabila. Daca ei ar sti ca toti cei care au cautat sa faca si altora parte de darnicia lor sunt vrednici de lauda, atunci ar putea fi convinsi sa faca ceva in privinta aceasta. Dar este o virtute in a risca ceva. Poate ca am putea sa-i primim ca oaspeti pe ingeri.