4:10 "Eu am fost Cel care eram flamand si insetat. Eu am fost Cel care era strain. Eu am fost Cel care era gol. Eu am fost Cel care era bolnav. Eu am fost Cel care era in temnita. Cand voi va bucurati de hrana de pe imbelsugatele voastre mese intinse, Eu flamanzeam in cocioaba sau pe strada, nu departe de voi. Cand ati inchis usa in fata Mea, in timp ce camerele voastre bine mobilate erau neocupate, Eu n-aveam unde sa-Mi plec capul. Sifonierele voastre erau pline cu costume de schimb, bogate, pe care au fost cheltuiti inutil banii, pe care i-ati fi putut da pentru cei nevoiasi, Mie Imi lipsea imbracamintea comoda. Cand voi va bucurati de sanatate, Eu eram bolnav. Nenorocirea M-a aruncat la inchisoare si M-a legat cu catuse, scazandu-Mi moralul, lipsindu-Ma de libertate si speranta, in timp ce voi hoinareati liberi". Ce identitate exprima aici Isus, ca existand intre El Insusi si ucenicii Lui, care sufera! El face din cazul lor propriul Lui caz. El Se identifica pe Sine ca fiind in persoana celui care sufera. Ia seama, crestin egoist: orice neglijenta fata de sarmanii nevoiasi si fata de orfani, este o neglijenta fata de Isus, in persoana lor.