33:2 In seara de 30 aprilie 1871, m-am retras pentru odihna, fiind foarte deprimata sufleteste. Timp de trei luni, am fost foarte descurajata. Cu duhul chinuit, m-am rugat adesea pentru usurare. Am implorat ajutor si putere de la Dumnezeu, ca sa ma pot ridica mai presus de grelele descurajari care imi paralizau credinta si speranta si ma faceau incapabila pentru a fi de folos. In acea noapte, am avut un vis care a facut o impresie foarte fericita asupra mintii mele. Am visat ca luam parte la o adunare importanta, la care era adunata o asistenta mare. Multi erau plecati inaintea lui Dumnezeu in rugaciune serioasa si pareau impovarati. Ei cereau mereu de la Domnul lumina speciala. Unii pareau a fi intr-un chin sufletesc, simtamintele lor erau puternice si, cu lacrimi, strigau tare dupa ajutor si lumina. Fratii nostri cei mai de seama erau angajati in aceasta scena impresionanta. Fratele A. era prosternat pe dusumea, intr-o vadita intristare profunda. Sotia lui se afla in mijlocul unui grup de dispretuitori indiferenti. Arata ca si cum dorea ca toti sa inteleaga ca ea ii dispretuia pe cei care se umileau in felul acesta.