29:13 Acei care, pe cat le sta in putinta, se angajeaza in lucrarea de a face bine altora, facandu-le o demonstrare practica a interesului lor pentru ei, nu usureaza relele vietii umane, ajutandu-i sa poarte poverile lor, ci contribuie in acelasi timp, in mare masura, la propria sanatate a sufletului si a trupului lor. Facerea de bine este o lucrare care foloseste amandurora, atat facatorului de bine, cat si primitorului. Daca in interesul tau pentru altii uiti de eu, castigi o biruinta asupra infirmitatilor tale. Multumirea pe care o vei simti facand binele te va ajuta in mare masura sa-ti recastigi sanatosul caracter al imaginatiei. Placerea de a face bine insufleteste mintea si vibreaza prin corpul intreg. In timp ce fetele oamenilor binevoitori sunt luminate de voiosie, si infatisarea lor exprima o minte superioara, cea a oamenilor egoisti, avari, este deprimata, descurajata si intunecata. Defectele lor morale se vad pe fetele lor. Egoismul si iubirea de sine imprima propriul lor chip asupra exteriorului omului. Acea persoana care este stimulata de adevarata binefacere dezinteresata este un partas al naturii divine, care a scapat de stricaciunea care este in lume prin pofta, in timp ce cei egoisti si avari au indragit egoismul lor pana ce acesta a vestejit simpatiile lor sociale, iar fetele lor reflecta chipul vrajmasului cazut, mai degraba decat curatenia si sfintirea.