28:11 Cel mai de temut anotimp pentru cei care se afla printre acesti invalizi este iarna. Este iarna, intr-adevar, nu numai afara, ci si inauntru, pentru cei care sunt obligati sa locuiasca in aceeasi casa si sa doarma in aceeasi camera. Aceste victime ale imaginatiei bolnave se inchid inauntru si inchid ferestrele pentru ca aerul le afecteaza plamanii si capul. Imaginatia este activa: ei se asteapta sa raceasca si vor raci. Nici cea mai mare cantitate de argumente nu-i poate face sa creada ca ei nu inteleg filozofia intregii probleme. N-au probat-o ei? vor argumenta ei. Este adevarat ca au probat prima latura a problemei - dar staruind pe propria lor cale - si totusi ei racesc, daca sunt expusi catusi de putin. Plapanzi ca niste copilasi, ei nu pot indura nimic; totusi, continua sa traiasca, sa inchida ferestrele si usile si se pleaca deasupra sobei, bucurandu-se de mizeria lor. Ei au dovedit sigur ca procedeul lor nu le-a facut bine, ci le-a inmultit dificultatile. De ce nu ingaduie acestia ca ratiunea sa le influenteze judecata si sa le stapaneasca imaginatia? De ce sa nu incerce acum o cale opusa si, intr-o maniera judicioasa, sa obtina exercitiu in aer, afara din casa, in loc sa ramana in casa zi de zi, mai mult ca un manunchi de cereale decat ca o fiinta activa?