24:3 Unii dintre cei care ocupa postul de strajeri spre a avertiza poporul de pericol, au renuntat la veghere si inclina spre comoditate. Ei sunt santinele necredincioase. Acestia raman inactivi, in timp ce vrajmasul cel viclean intra in fortareata si lucreaza cu succes in domeniul lor spre a darama ceea ce Dumnezeu a poruncit sa fie cladit. Ei vad ca Satana ii inseala pe cei fara experienta, si nebanuitori; totusi, iau usor totul, ca si cand n-ar avea nici un interes special, ca si cand lucrurile acestea nu i-ar privi pe ei. Ei nu sesizeaza nici un pericol special; nu vad nici un motiv sa sune alarma. Lor li se pare ca totul merge bine, si nu vad nici o necesitate sa inalte sunetele credincioasei trompete de avertizare, pe care le aud aduse de marturiile cele lamurite spre a arata poporului calcarile lui de lege si lui Israel pacatele lui. Mustrarile si avertizarile acestea tulbura linistea acestor santinele adormite si iubitoare de tihna, si lor nu le place. In inima, daca nu in cuvinte, ei spun: "De acesta nu este nevoie. Acesta-i prea sever, prea dur. Oamenii acestia sunt tulburati si excitati fara sa fie nevoie si par sa nu fie dispusi sa ne dea odihna sau pace. 'Destul! caci toata adunarea, toti sunt sfinti'" (Num. 16,3). Ei nu mai sunt dispusi, ca noi sa mai avem confort, pace sau fericire. Numai o munca activa, truda si vigilenta neincetata vor multumi pe acesti strajeri nerationali, greu de a-i face potriviti. De ce nu proorocesc lucruri linistitoare, si sa strige: "Pace, pace? Atunci totul ar merge linistit."