20:9 ne arata calea de iesire si a ne spune un cuvant de mangaiere. Dar, daca mintea ta este atat de ametita de cursul gresit al vietii tale, incat nu ne poti da un sfat bun, nu ne alegem noi cu o pierdere? Nu ne afecteaza serios influentata? Intr-o buna masura, putem avea incredere in judecata noastra, totusi, dorim sa avem si sfetnici, pentru ca "prin marele numar al sfetnicilor, ai biruinta" (Prov. 11,14). Dorim ca umblarea noastra sa arate consecventa pentru cei pe care ii iubim, si dorim sa cautam sfatul lor si ca ei sa fie in stare sa-l dea cu o minte clara. Dar ce grija sa avem de judecata voastra, daca puterea sistemul nervos a fost impovarata pana la extrem si vitalitatea a fost dirijata de la creier spre a se ingriji de hrana nepotrivita, pusa in stomacul vostru sau de o enorma cantitate de hrana chiar din cea sanatoasa? De ce sa ne ingrijoram noi de astfel de persoane? Ele cauta continuu o cantitate mare de hrana indigesta. De aceea, felul vostru de trai ne afecteaza si pe noi. Este imposibil ca voi sa mergeti pe o cale gresita, fara sa pricinuiti suferinta altora.