2:1 Cadrul istoric in care a fost scris volumul II
2:2 In timp ce volumul 1 al Marturiilor prezinta sfaturi care au de a face, in mare masura, cu inceputul si dezvoltarea invataturilor, experientelor si intreprinderilor bisericii ramasitei nou infiintate, volumul 2 este dedicat, aproape in intregime, evlaviei personale a membrilor ei. In cei treisprezece ani, care corespund cu cele paisprezece brosuri de marturii, ce formeaza acum volumul 1, lucrarea de publicatii a fost intarita, biserica a fost organizata, sistemul ei financiar a fost stabilit si ea s-a lansat intr-un mare program de sanatate. Cand a fost scris articolul de incheiere, literatura se revarsa intr-un curent continuu la Casa de Editura din Battle Creek, Michigan, iar, la doi pasi de ea, sanatoriul nou infiintat era in plina actiune. Vremurile intunecate ale razboiului civil trecusera si pentru biserica aceasta a fost o ocazie. Sarcina ei era sa mentina terenul castigat si sa-i extinda hotarele. Pentru succesul continuu al bisericii, integritatea individuala a membrilor ei era de mare importanta.
2:3 Pe la inceputul lui 1868, asa cum se arata intr-un articol cu care se incheie volumul 1, Ellen G.White a inceput sa publice, pentru folosul bisericii ca intreg, anumite marturii personale, care pana la acea vreme nu fusesera distribuite, in general. Despre aceste marturii personale, ea a declarat: "Ele toate contin, mai mult sau mai putin, repros si instructiune, care se aplica la alte sute sau mii in situatii asemanatoare. Acestia trebuie sa aiba lumina pe care Dumnezeu a vrut s-o dea si care corespunde cazurilor lor." (Vol.1, p.631).
2:4 Astfel de instructiuni, adresate in mod personal membrilor bisericii, pe parcursul unei perioade de trei ani, din februarie 1868 pana in mai 1871, cuprind aproape intregul continut al Marturiilor, nr. 15-20, incluse acum in acest volum 2. Instructiunile sunt critice si practice, ocupandu-se cu aproape fiecare faza a experientei personale si a intereselor religioase, de la clevetire,
2:5 satisfacerea poftei, relatii de casatorie, pana la gresita indrumare a zelului, avaritie si fanatism.
2:6 La inceputul perioadei cuprinse de volumul 2, fratele si sora White au fost, in parte, retrasi la Greenville, Michigan, datorita starii de sanatate a pastorului White. In curand, ei si-au reluat activitatea, calatorind si tinand adunari cu credinciosii din statele vecine cu Michigan. In noiembrie 1868, cei doi s-au intors la Battle Creek spre a locui acolo.
2:7 Cu doua luni mai inainte, in septembrie 1868, s-a tinut o adunare in corturi, la Wright, Michigan. Aceasta adunare, prima de felul acesta, s-a dovedit a fi o atat de mare binecuvantare pentru cei care au participat, incat anii urmatori au fost martori la infiintarea de adunari de tabara, ca parte din programul regulat pentru conferintele statului. Prezenta fratelui si a sorei White era solicitata, si astfel, in anii care au urmat, ei si-au petrecut, in mare masura, lunile de vara la aceste adunari anuale. In ultima parte a volumului 2, se pot gasi sfaturi cu privire la aceste "adunari".
2:8 In perioada celor trei ani, acoperiti de volumul 2, s-a incurajat inaintarea cauzei adevarului prezent. Institutul Sanitar de la Battle Creek, care a trecut printr-o perioada de criza descurajatoare, a pasit acum intr-o perioada de prosperitate. In ultima parte a anului 1868, pastorii J.N. Loughborongh si D.T. Bourdeau au aprins torta adventismului pe coasta Pacificului. In acelasi an, o grupa de cincizeci de adventisti, pazitori ai Sabatului, din Europa, au inceput sa corespondeze cu fratii de la Conferinta Generala din Battle Creek, iar in anul urmator, au trimis un reprezentant peste ocean, ca sa pledeze spre a li se trimite misionari.
2:9 Dar, cu toate aceste dezvoltari si miscari de inaintare, vrajmasul a continuat sa lucreze la scaderea spiritualitatii membrilor bisericii, facandu-i sa iubeasca lumea si atractiile ei, sa infecteze biserica cu spiritul de critica, sa sece izvoarele de binefacere si mai ales sa aduca
2:10 tineretul in tabara lui. Impotriva acestor tendinte periculoase, sora White, ca trimis al lui Dumnezeu, a transmis cu credinciosie si seriozitate soliile ei, prin grai si scris, chemandu-i pe membrii bisericii la standardul de integritate si dreptate al lui Dumnezeu.
2:11 La unele ocazii, sorei White i-au fost date descoperiri care se refereau la experienta unui numar de persoane dintr-o comunitate. Mai intai, ea a prezentat aceste marturii individuale, in adunare, apoi a scris instructiunea si a trimis-o la comunitatea in cauza. Un numar de astfel de comunicari se gasesc in volumul 2.
2:12 Cititorul atent al celor 711 pagini ale volumului 2 trebuie sa fie impresionat nu numai de marea diversitate de subiecte incluse, ci si de marea cantitate de scrieri consacrate unor astfel de marturii personale, scrise intr-o perioada de timp atat de scurta. Totusi, trebuie notat ca ceea ce a fost publicat reprezinta numai o parte din ce a scris sora White in aceasta perioada de timp.
2:13 Cu cateva saptamani inainte de aparitia numarului 15, pastorul White a scris o nota pentru Review and Herald, cerand ca aceia carora le-a fost dat marturia verbala de catre sora White sa astepte cu rabdare pana vor putea primi exemplare scrise. Despre harnicia si staruinta sorei White in aceasta lucrare, el a scris:
2:14 "In aceasta ramura a lucrarii, ea are de lucru cat pentru doua luni. In calatoria ei din rasarit, ea si-a folosit tot timpul disponibil scriind astfel de marturii. Multe dintre ele le-a scris chiar in timp ce altii predicau in adunare sau vorbeau. De cand s-a intors, ea si-a distrus sanatatea si puterea, dedicandu-se prea mult acestei lucrari. De obicei, ea scrie intre douazeci si patruzeci de pagini in fiecare zi." (Review and Herald, 3 martie, 1868).
2:15 Ne putem inchipui usurarea sorei White la aparitia Marturiei numarul 15 si anticiparea ei despre necesitatea celorlalte. Dar zece zile mai tarziu, ea s-a avantat din nou in lucrarea de a transmite multele solii care i-au fost incredintate. In seara zilei de vineri, 12 iunie, era la Battle Creek, vorbind "in general tinerilor" si "cateva solii le-a adresat in mod personal",
2:16 pana aproape de ora zece, dupa cum a raportat pastorul White:
2:17 "In timp ce vorbea de pe platforma din fata a amvonului, in felul cel mai solemn si impresionant, a venit asupra ei puterea lui Dumnezeu, si intr-o clipa ea a cazut pe covor in viziune. Multi au fost martori, de prima data, la aceasta manifestare, cu uimire si cu desavarsita multumire ca aceasta era lucrarea lui Dumnezeu. Vedenia a durat douazeci de minute." (Review and Herald, 16 iunie, 1868).
2:18 Facand o socoteala, 120 de pagini din volumului 2 al Marturiilor sunt in mod hotarat declarate a fi scrise, avand ca punct de plecare sfatul dat in viziunea din 12 iunie 1868, pentru biserica sau pentru persoane. Multe pagini au fost scrise avand ca punct de plecare vedeniile date in acelasi an, la Pilvt Grove, Iowa, la 2 octombrie, si la Adams Center, New York, la 25 octombrie.
2:19 Aceste multe vedenii au facut-o pe sora White sa scrie aproape fara incetare. Dand un raport despre calatoria lor cu luntrea in susul raului Mississippi in 1870, pastorul White comenteaza:
2:20 "Sora White scrie. Sarmana femeie! Aceasta aproape vesnica scriere pentru acesta sau acela, cand ar trebui sa se odihneasca si sa se bucure de peisajul cel frumos si de societatea cea placuta, pare prea rea, dar Dumnezeu binecuvanteaza si sustine, si noi trebuie sa fim impacati." (Review and Herald, 5 iulie, 1870)
2:21 Ce binecuvantare au fost aceste marturii pentru biserica, adresate la inceput, in mod personal, membrilor! Care membru din comunitate, citind aceste sfaturi si avertizari serioase, n-a descoperit ca problemele, ispitele si privilegiile adventistilor de ziua a saptea, din anii de inceput, sunt problemele, ispitele si privilegiile de astazi! Noi pretuim aceste mesaje mai ales pentru ca Ellen G.White insasi declara in introducerea volumului 2:
2:22 "Nu exista o cale mai directa si mai convingatoare de a prezenta cele ce mi-a aratat mie Domnul."
2:23 Membrii Consiliului
2:24 Publicatiilor d-nei Ellen G.White.