English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Marturii pentru comunitate vol.2

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Marturii pentru comunitate vol.2, 13


13:1 MARTURII PENTRU COMUNITATE Numarul 17 Suferintele lui Hristos

13:2 Pentru a intelege pe deplin valoarea mantuirii, este necesar sa intelegem cat a costat ea. Ca urmare a ideilor limitate despre suferintele lui Hristos, multi pun un pret mic pe marea lucrare de ispasire. Maretul plan de mantuire a omului se datoreaza nemarginitei iubiri a lui Dumnezeu Tatal. In acest plan divin, se vede cea mai minunata manifestare a iubirii lui Dumnezeu fata de neamul omenesc cazut. O astfel de iubire, ca cea manifestata in darul iubitului Fiu al lui Dumnezeu, i-a uimit pe sfintii ingeri. "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3,16). Mantuitorul acesta era stralucirea slavei Tatalui Sau si expresia chipului persoanei Lui. El poseda maiestate divina, perfectiune si desavarsire, era egal cu Dumnezeu. "Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El" (Col. 1,19). "El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi, n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine si a luat chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. La infatisare, a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce" (Filip. 2,6-8).

13:3 Hristos a consimtit sa moara in locul pacatosului, pentru ca omul, prin

13:4 viata de ascultare, sa poata scapa de pedeapsa Legii lui Dumnezeu. Moartea Lui n-a facut fara efect Legea; El n-a omorat Legea, n-a micsorat sfintele ei cerinte, n-a scazut din sfanta ei demnitate. Moartea lui Hristos a proclamat dreptatea Legii Tatalui Sau in pedepsirea pacatosului, in aceea ca a consimtit sa sufere El Insusi pedeapsa Legii, pentru ca sa-l salveze din blestem pe omul cazut. Moartea pe cruce a iubitului Fiu al lui Dumnezeu dovedeste ca Legea lui Dumnezeu nu poate fi schimbata. Moartea Sa preamareste Legea, o cinsteste si-i dovedeste omului caracterul ei neschimbator. De pe sfintele Lui buze se aud cuvintele: "Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc" (Mat. 5,17). Moartea lui Hristos a indreptatit cerintele Legii.

13:5 In Hristos erau unite umanul si divinul. Misiunea Lui a fost sa-l impace pe om cu Dumnezeu, sa uneasca finitul cu infinitul. Aceasta era singura cale prin care oamenii cazuti puteau fi ridicati prin meritele sangelui lui Hristos si sa fie partasi de natura divina. Asemenea naturii umane, L-a facut pe Hristos sa inteleaga necazurile si durerile omului si toate ispitirile cu care era coplesit. Ingerii care erau straini fata de pacat nu puteau simpatiza cu omul, in necazurile lui specifice. Hristos a coborat sa ia natura omului si a fost ispitit in toate privintele ca si noi, pentru ca sa poata sti cum sa-i poata ajuta pe toti cei care aveau sa fie ispititi.

13:6 In timp ce avea natura umana, El simtea nevoia de putere de la Tatal Sau. El si-a ales locuri de rugaciune. Ii placea sa aiba legatura cu Tatal Sau in singuratatea muntelui. Sfantul Lui suflet uman era intarit pentru indatoririle si necazurile zilei. Mantuitorul nostru S-a identificat cu nevoile si slabiciunile noastre, astfel ca a devenit un implorator, un petitionar nocturn, cerand de la Tatal Sau provizii proaspete de putere pentru a veni, intarit

13:7 si reinviorat, fortificat pentru datorie si necaz. El este exemplul nostru in toate privintele. El ne este frate in slabiciunile noastre, dar nu in al le avea ca patimi. Ca Singurul fara pacat, natura Lui s-a ferit de rau. El a indurat lupte si chin sufletesc intr-o lume a pacatului. Natura Lui umana a facut din rugaciune o necesitate si un privilegiu. El solicita puternicul sprijin divin si mangaierea pe care Tatal Sau era gata sa I le impartaseasca Lui, care, pentru folosul omului, a parasit bucuriile cerului si Si-a ales caminul intr-o lume rece si nerecunoscatoare. Hristos a gasit mangaiere si bucurie in legatura cu Tatal Sau. Aici putea El sa-si descarce inima de durerile care Il zdrobeau. El a fost un om al durerilor si obisnuit cu necazul.

13:8 In cursul zilei, El muncea cu zel sa faca bine altora, sa salveze oameni de nimicire. Ii vindeca pe bolnavi, ii mangaia pe cei intristati si aducea bucurie si nadejde celor disperati. Pe morti i-a adus la viata. Dupa ce-si termina lucrarea de peste zi, El pleca, seara de seara, departe de invalmaseala orasului, si faptura Lui era aplecata in vreun crang retras in rugaciune fierbinte catre Tatal Sau. Uneori, razele luminoase ale lunii straluceau asupra fapturii Lui aplecate. Si apoi, din nou, norii si intunericul indepartau toata lumina. In timp ce se gasea in pozitie de rugaciune fierbinte, roua si bruma noptii se asezau pe capul si barba Sa. Adesea, continua cu cererile Lui pe parcursul noptii intregi. El este pilda noastra. Daca ne-am putea aduce aminte de acest lucru si l-am imita, am fi mult mai puternici in Dumnezeu.

13:9 Daca Mantuitorul oamenilor, cu puterea Lui divina, a simtit nevoia de rugaciune, cu cat mai mult ar trebui sa simta nevoia de rugaciune muritorii slabi si pacatosi - rugaciune fierbinte, constanta! Cand Hristos a fost atacat de cea mai feroce ispita, El n-a mancat nimic. El S-a predat lui Dumnezeu si, prin rugaciune serioasa si supunere desavarsita fata de vointa Tatalui Sau, a iesit biruitor. Cei care marturisesc adevarul in aceste zile de pe urma,

13:10 mai presus de oricare alta grupa de presupusi crestini, trebuie sa-L imite pe Marele Model in rugaciune.

13:11 "Ajunge ucenicului sa fie ca invatatorul lui, si robului sa fie ca domnul lui" (Mat. 10,25). Mesele noastre sunt adesea pline cu obiecte de lux, nici sanatoase, nici necesare, pentru ca iubim aceste lucruri mai mult decat iubim lepadarea de sine, liberarea de boala si starea sanatoasa a mintii. Isus a cautat in mod serios putere de la Tatal Sau. Fiul divin al lui Dumnezeu a socotit aceasta, chiar pentru Sine, de mai mare valoare decat sa stea la cea mai imbelsugata masa. El ne-a prezentat dovada ca rugaciunea este importanta ca sa primim putere spre a ne lupta cu puterile intunericului si sa facem lucrarea atribuita noua. Puterea noastra este slabiciune, dar cea care este data de Dumnezeu este puternica si pe fiecare dintre cei care o obtin ii va face mai mult decat biruitori.

13:12 Cand Fiul lui Dumnezeu era aplecat in rugaciune, in gradina Ghetsemani, din porii Lui a curs sudoare, asemenea unor mari stropi de sange. Aici L-a impresurat grozavia marelui intuneric. Pacatele lumii erau asupra Lui. El suferea in locul omului, ca un calcator al Legii Tatalui Sau. Aici a fost scena ispitirii. Lumina divina a lui Dumnezeu se retragea din viziunea Lui si El trecuse in mainile puterilor intunericului. In agonia sufletului Sau, zacea prosternat pe pamantul cel rece. Intelegea incruntarea Tatalui Sau. Luase paharul suferintelor de la buzele omului pacatos, si S-a oferit sa-l bea El Insusi, iar in locul lui sa-i dea omului paharul binecuvantarii. Mania, care ar fi cazut asupra omului, cadea acum asupra lui Hristos. Acesta a fost momentul in care tainicul pahar a tremurat in mana Lui.

13:13 Isus frecventase adesea Ghetsemani impreuna cu ucenicii Sai pentru meditatie si rugaciune. Si cu totii erau bine familiarizati cu acest loc sacru, de retragere. Chiar si Iuda stia unde sa conduca gloata ucigasa, ca sa-L poata preda pe Isus in mainile lor.

13:14 Niciodata mai inainte, Mantuitorul nu vizitase acel loc cu inima plina de atata durere. Nu de la suferinta omeneasca se sustragea Fiul lui Dumnezeu, care a rostit, in prezenta ucenicilor Lui, aceste cuvinte jalnice: "Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte. Ramaneti aici", a zis El, "si vegheati impreuna cu Mine" (Mat. 26,38).

13:15 Lasandu-i pe ucenicii Sai la o departare de la care I se auzea glasul, El a mers putin mai departe de ei, a cazut cu fata la pamant si S-a rugat. Sufletul Sau era chinuit si El s-a rugat: "Tata, daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta! Totusi, nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu" (Mat. 26,39). Pacatele unei lumi pierdute erau asupra Lui si L-au coplesit. Era un simtamant al incruntarii Tatalui, ca urmare a pacatului care I-a frant inima cu un chin atat de sfasietor si a stors din fruntea Lui picaturi mari de sange, care se I prelingeau pe obrajii palizi, cazand si umezind pamantul.

13:16 Rdicandu-Se din pozitia Sa de prosternare, a venit la ucenicii Sai si i-a gasit dormind. El i-a zis lui Petru: "Ce, un ceas n-ati putut sa vegheati impreuna cu Mine! Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul, in adevar, este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa" (Mat. 26,40.41). In cel mai important timp - timpul in care Isus le-a facut o cerere speciala, sa vegheze impreuna cu El - ucenicii au fost gasiti dormind. El stia ca inaintea lor erau lupte si ispitiri teribile. El ii luase cu Sine, ca sa poata fi o intarire pentru El si ca evenimentele la care aveau sa fie martori in acea noapte, lectiile si instructiunile pe care aveau sa le primeasca, sa poata fi imprimate in memoria lor. Acest lucru era necesar, pentru ca credinta lor sa nu slabeasca, ci sa fie intarita pentru incercarea care era chiar in fata lor.

13:17 Dar in loc sa vegheze impreuna cu Hristos, fiind impovarati de intristare, au adormit. Chiar si aprigul Petru, care, numai cu cateva ceasuri mai inainte, declara ca va suferi si, la nevoie, va muri pentru Domnul lui, dormea si el.

13:18 In momentul cel mai critic, cand Fiul lui Dumnezeu avea nevoie de simpatia si rugaciunile lor sincere, ei au fost gasiti dormind. Ei au pierdut mult, atipind. Mantuitorul nostru a intentionat sa-i intareasca pentru aspra incercare a credintei lor, la care aveau sa fie supusi in curand. Daca si-ar fi petrecut timpul de jale in veghere, impreuna cu iubitul Mantuitor, si in rugaciune catre Dumnezeu, Petru n-ar fi fost lasat, in puterea lui slaba, sa se lepede de Domnul sau, in timpul procesului.

13:19 Fiul lui Dumnezeu S-a indepartat pentru a doua oara si S-a rugat, zicand: "Tata, daca se poate sa se indeparteze de Mine paharul acesta fara sa-l beau, faca-se voia Ta!" (Mat. 26,42). Si din nou a venit la ucenicii Lui si i-a gasit dormind. Ochii lor erau ingreunati. Prin acesti ucenici care dorm este reprezentata o biserica adormita, cand ziua cercetarii lui Dumnezeu este aproape. Acesta este un timp de innourare si intuneric des, cand a fi gasit adormit este cel mai periculos.

13:20 Isus ne-a lasat aceasta avertizare: "Vegheati dar, pentru ca nu stiti cand va veni stapanul casei; sau seara, sau la miezul noptii, sau la cantarea cocosilor, sau dimineata. Temeti-va ca nu cumva, venind fara veste, sa va gaseasca dormind" (Marcu 13,35-37). Bisericii lui Dumnezeu i se cere sa implineasca noaptea vegherii ei, chiar daca este periculoasa, lunga ori scurta. Durerea nu-i nici o scuza pentru ea, ca sa fie mai putin veghetoare. Suferinta nu trebuie s-o faca sa fie nepasatoare, ci indoit de vigilenta. Hristos Si-a indrumat biserica, prin propriul Lui exemplu, spre Izvorul tariei ei la vreme de nevoie, suferinta si pericol. Atitudinea de veghere trebuie sa arate biserica ca fiind intr-adevar poporul lui Dumnezeu. Prin acest semn, cei care asteapta se deosebesc de lume si dovedesc ca sunt straini si calatori pe pamant.

13:21 Mantuitorul intristat S-a intors din nou de la ucenicii Sai adormiti si S-a rugat pentru a treia oara, spunand aceleasi cuvinte. Apoi, a venit la ei si le-a spus: "Dormiti de acum si odihniti-va! Destul! A venit ceasul! Iata ca Fiul omului este dat in mainile pacatosilor" (Mat. 26,45). Ce cumplit ca ucenicii sa ingaduie ca somnul sa le inchida ochii, iar picoteala sa le incatuseze

13:22 simtamintele, in timp ce divinul lor Domn indura un chin sufletesc de neinchipuit! Daca ar fi ramas sa vegheze, ei nu si-ar fi pierdut credinta cand L-au vazut pe Fiul lui Dumnezeu murind pe cruce. Aceasta importanta noapte de veghere trebuia sa fi fost marcata de lupte sufletesti, generoase, si rugaciuni care le-ar fi adus putere sa marturiseasca despre chinul de nespus al Fiului lui Dumnezeu. Acea stare i-ar fi pregatit ca, atunci cand aveau sa vada suferintele Lea pe cruce, sa inteleaga ceva despre natura coplesitoare a chinului pe care l-a indurat El in gradina Ghetsemani. Si ar fi fost mai in masura sa-si aduca aminte de cuvintele spuse de El cu referire la suferintele, moartea si invierea Sa; si, in acel ceas greu de intuneric teribil, unele raze de speranta ar fi strabatut intunericul si le-ar fi sustinut credinta.

13:23 Hristos le spusese mai inainte ca lucrurile acestea aveau sa aiba loc, dar ei nu L-au inteles. Scena suferintelor Sale avea sa fie pentru ucenicii Lui o incercare groaznic de grea, de unde si nevoia de veghere si rugaciune. Credinta lor avea nevoie sa fie sprijinita de o putere nevazuta, cand aveau sa experimenteze triumful puterilor intunericului. Noi putem avea doar slabe idei despre chinul de nespus al Fiului lui Dumnezeu in Ghetsemani, cand Si-a dat seama de despartirea dintre El si Tatal Sau ca urmare a purtarii pacatului omului. El a devenit pacat pentru neamul omenesc cazut. Simtamantul retragerii iubirii Tatalui Sau a scos din sufletul Lui chinuit aceste cuvinte de jale: "Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte. Daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta." Apoi, in deplina supunere fata de vointa Tatalui Sau, El adauga: "Totusi, nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu" (Mat. 26,38.39).

13:24 Isus lesinase. Tatal a trimis un sol de la fata Sa sa-L intareasca pe divinul Suferind si sa-L sprijine sa paseasca pe calea Lui, patata de sange.

13:25 Daca muritorii ar fi putut sa vada oastea ingereasca uimita si intristata, in timp ce privea cu adanca mahnire la Tatal, care indeparta razele Lui de lumina, iubirea si slava Sa de la iubitul Fiu al inimii Lui, ei ar fi inteles mai bine cat de dezgustator este pacatul in fata lui Dumnezeu. Sabia dreptatii era acum activa impotriva iubitului Sau Fiu. Isus a fost tradat printr-o sarutare, dat in mainile vrajmasilor Lui si dus in graba in sala de judecata a unui tribunal pamantesc, ca acolo sa fie luat in ras si condamnat la moarte de muritorii pacatosi. Acolo, slavitul Fiu al lui Dumnezeu a fost "strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre" (Is. 53,5). El a indurat insulta, batjocura, jignire nerusinata, pana cand, "atat de schimonosita Ii era fata, si atat de mult se deosebea infatisarea Lui de a fiilor oamenilor" (Is.52,14).

13:26 Cine poate pricepe iubirea manifestata aici! Oastea ingereasca privea cu uimire si adanca mahnire la El, care fusese Maiestatea cerului si care purtase coroana slavei, purtand acum cununa de spini, o victima sangeranda pentru mania unei gloate infuriate, inflacarate pana la furie nebuna de ura lui Satana. Priviti la rabdatorul Suferind! Pe capul Lui se afla cununa de spini. Puterea Lui de viata se scurge din fiecare vena sfasiata. Toate acestea ca urmare a pacatului! Nimic altceva nu L-ar fi putut convinge pe Hristos sa paraseasca onoarea Sa si maiestatea Lui din cer, si sa vina intr-o lume pacatoasa, spre a fi neluat in seama, dispretuit si lepadat de catre cei pe care venise sa-i salveze si, in cele din urma, sa sufere pe cruce, decat vesnica iubire mantuitoare care va ramane pentru totdeauna o taina.

13:27 Minunati-va ceruri si ramai uimit, pamantule! Priviti la asupritor si asuprit! O multime imensa inconjoara pe Mantuitorul lumii. Batjocuri si zeflemele erau amestecate cu injuraturi grosolane si blasfemie. Nasterea Lui umila si viata Sa smerita sunt comentate de nemernici nesimtiti. Afirmatia Lui ca este Fiul lui Dumnezeu este luata in ras de catre batrani si mai marii preotilor, iar glume vulgare si insulte batjocoritoare trec din gura in gura. Satana avea stapanire deplina asupra mintii acestor

13:28 slujitori ai lui. Pentru a face aceasta lucrare cat mai eficienta, el incepe cu mai marii preotilor si cu batranii si ii inspira cu delir religios. Ei sunt manati de acelasi duh satanic, care-i insufleteste pe cei mai josnici si mai inraiti nemernici. Este o stricacioasa unitate de vederi in simtamintele tuturor, de la preotii si batranii ipocriti pana la cei mai josnici. Hristos, scumpul Fiu al lui Dumnezeu, a fost dus in fata, si pe umerii Lui a fost pusa crucea. La fiecare pas, ramanea sange care curgea din ranile Lui. Inconjurat de o gloata imensa de vrajmasi inversunati si spectatori nemilosi, El este dus la rastignire. "Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie, si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura" (Is. 53,7).

13:29 Ucenicii Lui indurerati Il urmau de la distanta, in urma gloatei criminale. El este pironit pe cruce si atarna suspendat intre cer si pamant. Inimile lor sunt sfasiate de chin cand privesc la Invatatorul lor, suferind ca un criminal. Aproape de cruce, sunt preotii si batranii cei orbi, bigoti si perfizi, care Il zeflemesc si isi bat joc de El si-L iau in ras: "'Tu, care strici Templul, si-l zidesti la loc in trei zile, mantuieste-Te pe Tine Insuti! Daca esti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoara-Te de pe cruce!' Preotii cei mai de seama, impreuna cu carturarii si batranii, isi bateau joc de El si ziceau: 'Pe altii i-a mantuit, iar pe Sine nu Se poate mantui! Daca este El imparatul lui Israel, sa Se pogoare acum de pe cruce, si vom crede in El! S-a increzut in Dumnezeu: sa-L scape acum Dumnezeu, daca-L iubeste. Caci a zis: 'Eu sunt Fiul lui Dumnezeu'" (Mat. 27,40-43).

13:30 Isus n-a raspuns la toate acestea cu nici un singur cuvant. In timp ce piroanele Ii strapungeau mainile, iar stropii de sudoare ai agoniei erau storsi din porii Lui, de pe buzele palide si tremurande ale nevinovatului Suferind a fost soptita o rugaciune a iubirii iertatoare pentru ucigasii Lui: "Tata, iarta-i caci

13:31 nu stiu ce fac!" (Luca 23,34). Tot cerul privea cu adanc interes asupra scenei. Slavitul Rascumparator al unei lumi pierdute suferea pedeapsa pentru calcarea de catre om a Legii Tatalui. El il rascumparase pe poporul Sau cu propriul Lui sange. Platea pretentiile indreptatite ale sfintei Legi a lui Dumnezeu. Acesta era mijlocul prin care, in cele din urma, trebuia sa se puna capat pacatului si lui Satana si ostirea lui sa fie infranta.

13:32 A existat oare vreodata o suferinta sau o durere ca cea indurata de Mantuitorul nostru! Ceea ce a facut sa fie paharul Lui atat de amar a fost simtamantul neplacerii Tatalui Sau. Nu suferinta trupeasca a fost cea care a pus capat atat de repede vietii lui Hristos pe cruce, ci greutatea zdrobitoare a pacatelor lumii si simtamantul maniei Tatalui Sau. Slava Tatalui si prezenta sustinatoare a Tatalui Sau L-au parasit, iar disperarea a apasat asupra Lui cu greutatea zdrobitoare a intunericului si a stors de pe buzele Lui palide si tremurande strigatul chinuit: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?" (Mat. 27,46).

13:33 Isus Se unise cu Tatal la facerea lumii. In mijlocul suferintelor chinuitoare ale Fiului lui Dumnezeu, numai robii si cei inselati au ramas fara mila. Preotii cei mai de seama si batranii Il injurau pe scumpul Fiu al lui Dumnezeu, in timp ce agonia Lui era pe sfarsite. Totusi, natura neinsufletita gemea in simpatia ei pentru insangeratul ei Autor, care era pe moarte. Pamantul se cutremura. Soarele refuza sa priveasca scena. Pe cer se aduna intunericul. Ingerii au fost martori la scena suferintei pana ce n-au mai putut privi si si-au ascuns fetele de la privelistea oribila. Hristos sa moara! El este disperat! Zambetul de aprobare al Tatalui s-a indepartat si ingerilor nu li se ingaduie sa lumineze intunecimea groaznicului ceas. Ei pot doar sa priveasca uimiti la iubitul lor Comandant, Maiestatea cerului, suferind pedeapsa pentru calcarea de catre om a Legii Tatalui.

13:34 Chiar si indoielile L-au asaltat pe muribundul Fiu al lui Dumnezeu. El nu putea sa vada prin portile mormantului. Speranta cea minunata nu-I putea

13:35 prezenta iesirea din mormant ca biruitor si acceptarea de catre Tatal a sacrificiului Sau. Pacatul lumii, cu toata grozavia lui, a fost simtit de Fiul lui Dumnezeu pana la cea mai profunda adancime a lui. Neplacerea Tatalui pentru pacat si pedeapsa lui, care este moartea, a fost tot ceea ce a putut El sa inteleaga prin acest uluitor intuneric. Isus a fost ispitit sa Se teama ca pacatul era atat de jignitor inaintea Tatalui Sau, incat Acesta nu Se putea impaca cu Fiul Sau. Cumplita ispita, ca Tatal Sau L-a parasit pentru totdeauna, a pricinuit acel strigat strapungator de pe cruce: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?" (Mat. 27,46).

13:36 "Hristos a simtit profund asa cum vor simti pacatosii cand va fi varsata mania lui Dumnezeu asupra lor. Disperarea neagra, ca lintoliul mortii, se va aduna in jurul sufletelor lor vinovate si atunci isi vor da seama de intinderea deplina a pacatoseniei pacatului. Mantuirea a fost cumparata pentru ei prin suferinta si moartea Fiului lui Dumnezeu. Ea putea sa fie a lor, daca ar fi acceptat-o de buna voie si cu bucurie; dar nimeni nu este silit sa dea ascultare Legii lui Dumnezeu. Daca refuza binefacerea cereasca si aleg placerile si inselaciunea pacatului, ei pot sa aleaga si, la sfarsit, isi primesc plata, care este mania lui Dumnezeu si moartea vesnica. Ei sunt despartiti pentru totdeauna de prezenta lui Isus, a carui jertfa au dispretuit-o. Ei au pierdut o viata de fericire si au sacrificat o slava vesnica pentru placerile trecatoare ale pacatului.

13:37 Credinta si speranta au tremurat in chinurile de moarte ale lui Hristos, pentru ca Dumnezeu indepartase asigurarea pe care o daduse mai inainte iubitului Sau Fiu, cu privire la aprobarea si acceptarea Sa. Rascumparatorul lumii S-a bazat atunci pe dovezile care L-au intarit pana aici, ca Tatal Sau a acceptat lucrarile Sale si era multumit de munca Lui. In chinul Lui de moarte, cand Isi dadea pretioasa viata, S-a increzut pe deplin in Cel care totdeauna a fost bucuria si care Il asculta. El nu este incurajat de raze de speranta clare si luminoase, nici din dreapta,

13:38 nici din stanga. Totul este infasurat in intuneric apasator. In mijlocul cumplitului intuneric, care este simtit de natura compatimitoare, Rascumparatorul bea paharul cel tainic pana la fund. Lipsit fiind chiar si de stralucita speranta si incredere in triumful care in viitor va fi al Lui, Isus striga cu glas tare: "Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul" (Luca 23,46). El cunoaste caracterul Tatalui Sau, cu dreptatea, indurarea si iubirea Lui cea mare, si, in supunere, Se arunca in bratele Lui. In mijlocul convulsiilor naturii sunt auzite de catre spectatorii uluiti cuvintele muribunde ale Omului de pe Golgota.

13:39 Natura a simtit cu Autorul ei, suferind. Pamantul, care umfla stancile despicate, a proclamat ca Cel care a murit a fost Fiul lui Dumnezeu. A avut loc si un mare cutremur. Perdeaua din Templu s-a rupt in doua. Pe executor si pe spectatori i-a cuprins groaza cand au vazut soarele invaluit de intuneric. Au simtit pamantul de sub ei ca se cutremura si au vazut si auzit despicarea stancilor. Bataia de joc si zeflemeaua preotilor celor mai de seama si a batranilor au incetat cand Hristos Si-a predat duhul in mainile Tatalui Sau. Gloata uimita a inceput sa se retraga si au orbecait prin intuneric pe drum spre cetate. Se bateau in piept si mergeau cuprinsi de groaza, vorbind ceva mai tare decat in soapta: "Cel care a fost omorat este un om nevinovat. Ce se intampla daca El este, in adevar, ceea ce spunea ca este, Fiul lui Dumnezeu?"

13:40 Isus nu Si-a dat viata pana ce nu Si-a indeplinit lucrarea pe care a venit s-o faca, si a exclamat o data cu plecarea suflarii Sale: "S-a sfarsit" (Ioan 19,30). Satana a fost atunci invins. El stia ca imparatia lui era pierduta. Cand au fost pronuntate cuvintele" S-a sfarsit", ingerii s-au bucurat. Marele plan de mantuire, care depindea de moartea lui Hristos, a fost astfel categoric adus la indeplinire. Si in cer a fost bucurie, pentru ca astfel fiii lui Adam puteau, prin viata de ascultare, sa fie, in cele din urma, ridicati la tronul lui Dumnezeu. O, ce iubire! Ce iubire minunata,

13:41 care L-a adus pe Fiul lui Dumnezeu pe pamant spre a fi facut pacat pentru noi, ca noi sa putem fi impacati cu Dumnezeu si inaltati la viata impreuna cu El in locasurile Lui de slava! O, ce este omul, ca sa fie platit pentru rascumpararea lui un astfel de pret!

13:42 Cand barbatii si femeile pot intelege mai pe deplin marimea marelui sacrificiu care a fost facut de Maiestatea cerului, murind in locul omului, atunci planul mantuirii va fi preamarit si meditatii asupra Golgotei vor trezi in inima crestinilor emotii afectuoase, sacre si insufletitoare. In inimile si pe buzele lor, vor fi laude pentru Dumnezeu si pentru Miel. Mandria si pretuirea de sine nu pot inflori in inimile care pastreaza proaspete in memorie scenele Golgotei. Lumea aceasta va aparea numai de mica valoare celor care apreciaza marele pret de rascumparate al omului, pretiosul sange al Fiului lui Dumnezeu. Toate bogatiile lumii nu au valoare suficienta spre a rascumpara un suflet care piere. Cine poate sa masoare iubirea pe care a simtit-o Hristos pentru o lume pierduta, cand era pe cruce, suferind pentru pacatele oamenilor vinovati? Iubirea aceasta era de nemasurat, fara margini.

13:43 Hristos a dovedit ca iubirea Sa a fost mai puternica decat moartea. El aducea la indeplinire mantuirea omului; si, desi El a avut de dus cea mai fioroasa lupta cu puterile intunericului, totusi, in mijlocul lor, iubirea Lui a fost din ce in ce mai puternica. El a indurat ascunderea fetei Tatalui Sau, pana ce a fost adus sa exclame in amaraciunea sufletului Sau: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?" (Mat. 27,46). Bratul Lui a adus mantuire. Pretul a fost platit spre a cumpara rascumpararea omului, cand, in ultima lupta a sufletului Sau, au fost pronuntate binecuvantatele cuvinte care s-a parut ca rasuna prin Creatiune: "S-a sfarsit".

13:44 Multi dintre cei care marturisesc a fi crestini sunt foarte interesati cu privire la planuri lumesti, si interesul lor este trezit pentru distractii noi si excitante, in timp ce au o inima rece, si apar ca inghetati pentru cauza lui Dumnezeu. Iata un subiect, sarmane formalist, care este de o suficienta importanta spre a te stimula.

13:45 Sunt implicate interesele vesnice. Asupra acestui subiect pacatul este cel care trebuie sa fie calm si nepatimas. Scenele Golgotei cheama la cea mai adanca emotie. Daca vei manifesta entuziasm cu privire la acest subiect, va fi scuzabil. Cugetul si imaginatia noastra nu vor putea niciodata cuprinde inaltimea si adancimea unei astfel de iubiri uimitoare, care a facut ca Hristos Cel atat de minunat sa sufere o astfel de moarte dureroasa, purtand greutatea pacatelor lumii. Contemplarea adancimilor de neegalat ale iubirii Mantuitorului ar trebui sa umple mintea, sa atinga si sa miste sufletul, sa curete si sa inalte simtamintele si sa transforme complet caracterul intreg. Vorbirea apostolului este: "Caci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceva decat pe Isus Hristos si pe El rastignit" (1 Cor. 2,12). Noi, de asemenea, putem privi spre Golgota si sa exclamam: "In ce ma priveste, departe de mine sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rastignita fata de mine, si eu fata de lume!" (Gal. 6,14).

13:46 Avand in vedere cu ce pret enorm a fost cumparata mantuirea noastra, care va fi soarta celor care neglijeaza o mantuire atat de mare? Care va fi pedeapsa pentru cei care marturisesc a fi urmasi ai lui Hristos, si totusi, nu ajung sa se plece in umila ascultare fata de cerintele Mantuitorului lor, care nu-si iau crucea, ca ucenici smeriti ai lui Hristos, si sa-L urmeze de la iesle la Golgota? "Cine nu strange cu Mine", zice Hristos, "risipeste" (Mat. 12,30).

13:47 Unii au vederi marginite despre ispasire. Ei cred ca Hristos a suferit numai o mica parte din pedeapsa Legii lui Dumnezeu; ei presupun ca, in timp ce mania lui Dumnezeu era asupra iubitului Sau Fiu, Isus, pe parcursul tuturor suferintelor Sale dureroase, avea dovada iubirii Tatalui Sau si acceptarea Lui; ca portile mormantului erau luminate in fata Lui de speranta stralucitoare, si ca El avea o dovada statornica a slavei Sale viitoare. Aici este o mare greseala. Chinul cel mai acut al lui Hristos a fost neplacerea Tatalui Sau. Din cauza aceasta,

13:48 agonia Lui mintala a fost atat de intensa, incat omul poate sa aiba o slaba idee despre ea.

13:49 Multora, istoria bunavointei, a umilintei si sacrificiului divinului nostru Domn nu le trezeste un interes mai adanc, nu le sensibilizeaza sufletul si nu le afecteaza viata mai mult decat istoria mortii martirilor lui Isus. Multi au suferit moartea prin chinuri incete; altii au suferit moartea prin rastignire. Prin ce se deosebeste moartea scumpului Fiu al lui Dumnezeu de acestia? Este adevarat ca El a murit pe cruce de cea mai cruda moarte; dar altii, de dragul Lui, au suferit la fel, in masura in care este vorba de chin trupesc. Atunci de ce a fost suferinta lui Hristos mai ingrozitoare decat ale celorlalte persoane care si-au dat viata de dragul Lui? Daca suferintele lui Hristos au constat numai in durere fizica, atunci moartea Lui n-a fost mai dureroasa decat a unora dintre martiri.

13:50 Dar durerea trupeasca n-a fost decat o mica parte din chinul Fiului lui Dumnezeu. Asupra Lui erau pacatele lumii, si simtamantul maniei Tatalui Sau, cand suferea pedeapsa Legii calcate. Acestea au fost ceea ce a zdrobit sufletul Sau divin. A fost ascunderea fetei Tatalui Sau - simtamantul ca si Tatal Lui Il parasise - ceea ce a adus disperarea. Despartirea pe care o produce pacatul intre Dumnezeu si om a fost pe deplin inteleasa si profund simtita de Omul nevinovat si suferind al Golgotei. El a fost apasat de puterile intunericului. N-a avut nici o raza de lumina care sa lumineze viitorul. Si Se lupta cu puterea lui Satana, care declarase ca Il are pe Hristos in puterea sa, ca Ii era superior in putere Fiului lui Dumnezeu, ca Tatal L-a dezmostenit si ca nu Se bucura de mai multa trecere inaintea lui Dumnezeu decat el insusi. Daca mai era in gratia lui Dumnezeu, de ce trebuia sa moara? Dumnezeu Il putea salva de la moarte.

13:51 Hristos n-a cedat nici in cea mai mica masura vrajmasului care-L chinuia, nici chiar in cea mai amara agonie a Lui. Legiuni de ingeri rai se aflau peste tot

13:52 in jurul Fiului lui Dumnezeu, cu toate acestea, ingerilor sfinti le-a fost interzisa rupa randurile spre a se angaja in lupta cu vrajmasul batjocoritor si insultator. Ingerilor ceresti nu le-a fost ingaduit sa slujeasca duhului chinuit al Fiului lui Dumnezeu. Acesta a fost ceasul de intuneric grozav, in care fata Tatalui Sau a fost ascunsa, legiuni de ingeri rai L-au inconjurat, pacatele lumii fiind asupra Lui, ceas in care I-au fost smulse de pe buze cuvintele: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?" (Mat. 27,46).

13:53 Moartea martirilor nu poate suferi comparatie cu chinul indurat de Fiul lui Dumnezeu. Ar trebui sa avem vederi mai largi si mai adanci cu privire la viata, suferintele si moartea iubitului Fiu al lui Dumnezeu. Cand ispasirea este privita in mod corect, mantuirea sufletelor va fi simtita ca este de o valoare nemarginita. In comparatie cu lucrarea pentru viata vesnica, toate celelalte cad in desuetudine. Dar cat au fost de dispretuite sfaturile acestui iubit Mantuitor! Inimile au fost devotate fata de lume, si interese egoiste au inchis usa in fata Fiului lui Dumnezeu. Ipocrizie amagitoare si mandrie, egoism si castig, invidie, rautate si patima au umplut atat de mult inimile multora, incat Hristos nu mai poate avea loc.

13:54 El a fost din vesnicie bogat, totusi, de dragul nostru, a ajuns sarac, ca noi, prin saracia Lui, sa ne putem imbogati. El era imbracat cu lumina si slava si inconjurat de ostile ingerilor ceresti, care asteptau sa implineasca poruncile Lui. Totusi, El a luat firea noastra si a venit sa locuiasca printre muritorii pacatosi. Iata o iubire pe care nici o limba n-o poate exprima. Ea depaseste cunostinta. Mare este taina evlaviei! Sufletele noastre ar trebui sa fie insufletite, inaltate si incantate de subiectul iubirii Tatalui si a Fiului omului. Urmasii lui Hristos ar trebui sa invete sa reflecteze, in oarecare masura, acea tainica iubire pregatitoare pentru unirea tuturor celor rascumparati, care atribuie "binecuvantarea si cinstea, si slava si puterea Celui care sade pe scaunul de domnie si Mielului, in vecii vecilor" (Apoc. 5,13).

13:55 Avertizari pentru biserica

13:56 Iubiti frati din ....: Voi nu va aflati in lumina, asa cum ar dori Dumnezeu sa fiti. Atentia mi-a fost indreptata inapoi, la recolta de suflete de la... , din primavara trecuta, si mi s-a aratat ca mintea voastra nu era pregatita pentru acea lucrare. Nu v-ati asteptat, nici n-ati crezut ca avea sa fie adusa la indeplinire o astfel de lucrare printre noi. Dar lucrarea a fost continuata cu toata necredinta voastra, si fara conlucrarea multora dintre voi.

13:57 Cand ati avut astfel de dovezi, ca Dumnezeu astepta sa fie indurator fata de poporul Sau, ca glasul milei ii invita pe pacatosi si apostaziati la crucea lui Hristos, de ce nu v-ati unit cu cei care purtau povara lucrarii asupra lor? De ce n-ati venit sa-I ajutati Domnului? Unii dintre voi pareau amortiti, consternati, uimiti si erau nepregatiti sa participe din plin la lucrare. Multi au fost de acord cu ea, dar inimile lor nu erau in ea. Aceasta a fost o puternica dovada despre starea calduta a bisericii.

13:58 Spiritul vostru lumesc nu era inclinat spre a va face sa deschideti larg usa inimii voastre, impietrite la apelul lui Isus, care cauta sa intre acolo. Domnul slavei, care v-a rascumparat prin sangele Sau, a asteptat la usa voastra, dar voi n-ati deschis-o larg, ca sa-L poftiti sa intre. Unii au deschis usa putintel si au ingaduit sa intre putina lumina de la prezenta lui Isus, dar n-au urat bun venit Vizitatorului ceresc. Nu exista loc pentru Isus. Locul care ar fi trebuit sa fie rezervat pentru El, era ocupat cu alte lucruri. Isus a staruit pe langa voi: "Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine" (Apoc. 3,20). Voi aveati o lucrare de facut, sa deschideti usa. Pentru un timp, ati fost tentati sa ascultati si

13:59 sa deschideti usa; dar chiar si aceasta s-a departat si n-ati reusit sa va asigurati legatura cu Oaspetele ceresc, desi era privilegiul vostru sa-L aveti ca oaspete. Totusi, unii au deschis usa si au urat un sincer bun venit Mantuitorului lor.

13:60 Isus nu va forta deschiderea usii. Voi insiva trebuie s-o deschideti si sa aratati ca doriti prezenta Lui, prin a-I ura un sincer bun venit. Daca toti ati fi facut o lucrare completa, prin indepartarea gunoiului lumii si pregatirea unui loc pentru Isus, El ar fi intrat, ar fi locuit cu voi si ar fi facut prin voi o mare lucrare de salvare a altora. Dar, desi voi ati fost nepregatiti pentru lucrare, ea a inceput printre voi cu mare putere. Cei abatuti s-au indreptat, pacatosii s-au convertit si stirea s-a raspandit peste tot, in regiune. Localitatea a fost miscata. Daca biserica s-ar fi ridicat sa-L ajute pe Domnul si daca ar fi fost intru-totul deschisa calea pentru o munca in continuare, lucrarea ar fi fost indeplinita in ... si... si peste tot in regiune, asa cum n-ati mai vazut niciodata. Dar mintea fratilor n-a fost trezita, si ei au fost in mare masura nepasatori fata de situatie. Unii, care intotdeauna cautau propriile lor interese, nu puteau sa conceapa ca mintea sa le fie indepartata de interesele lor, cu aceasta ocazie, desi in joc putea sa fie mantuirea sufletelor.

13:61 Domnul a pus sarcina asupra noastra. Noi eram dispusi sa va dam totul pentru un timp, daca ati fi venit cu noi in ajutorul Domnului. Dar, in aceasta privinta, a fost o greseala hotarata. S-a aratat o mare nerecunostinta pentru manifestarile puterii lui Dumnezeu in mijlocul vostru. Daca ati fi primit semnele indurarii, ale bunatatii iubitoare a lui Dumnezeu, asa cum ar fi trebuit, cu inimi multumitoare, si daca ati fi unit interesul vostru spre a lucra cu Duhul lui Dumnezeu, n-ati fi in situatia prezenta. Dar, de cand a fost facuta acea lucrare in mijlocul vostru, scadeti si va ofiliti spiritual.

13:62 N-ati inteles inca pilda cu oaia pierduta. N-ati invatat lectia pe care divinul Invatator a intentionat s-o invatati. Voi ati fost elevi slabi. Cititi parabola din Luca 15: "Care om dintre voi, daca are o suta de oi, si pierde pe una dintre ele, nu lasa pe celelalte nouazeci si noua pe izlaz, si se duce dupa cea pierduta, pana cand o gaseste? Dupa ce a gasit-o, o pune cu bucurie pe umeri, si, cand se intoarce acasa, ii cheama pe prietenii si vecinii sai, si le zice: 'Bucurati-va impreuna cu mine, caci mi-am gasit oaia, care era pierduta'" (vers. 4-6).

13:63 Aici se afla cazurile multora dintre cei apostaziati, care erau in intuneric si care s-au ratacit de turma. Dar relevant este mai ales cazul fratelui A. N-au fost facute toate eforturile care trebuia facute cu intelepciune, spre a preveni ratacirea lui de turma; si dupa ce s-a ratacit, nu s-au depus eforturi staruitoare spre a-l aduce inapoi. A fost mai multa clevetire asupra cazului lui decat sincera indurerare pentru el. Toate lucrurile acestea l-au tinut departe de turma si au facut ca inima lui sa fie despartita din ce in ce mai mult de cea a fratilor lui, facand ca salvarea sa fie si mai dificila. Cat de diferita a fost aceasta cale de cea urmata de pastorul din parabola, care a mers in cautarea oii pierdute. Toate cele nouazeci si noua au fost lasate in pustie sa se ingrijeasca singure, expuse la pericole; totusi oaia singuratica era in si mai mare pericol, si pentru a o ocroti pe ea, cele nouazeci si noua au fost parasite.

13:64 Unii din comunitate n-au nici o dorinta fierbinte ca fratele A. sa se intoarca. Ei nu s-au preocupat indeajuns sa se desfaca de rangul si mandria lor si sa faca eforturi deosebite, ca sa-l ajute sa vina la lumina. Din cauza amorului lor propriu, au zis: "Noi nu ne vom duce dupa el, sa vina el la noi". Vazand simtamintele fratilor lui fata de el, i-a fost imposibil sa faca acest lucru. Daca ar fi tinut seama de lectia predata de Hristos, ei

13:65 ar fi fost dispusi sa renunte la rangul si mandria lor si ar fi mers dupa cei rataciti. Ar fi plans si s-ar fi rugat pentru ei, i-ar fi implorat sa fie credinciosi fata de Dumnezeu si fata de adevar, si sa ramana in comunitate. Dar simtamantul multora a fost: "Daca vrea sa plece, lasa-l sa plece."

13:66 Cand Domnul i-a trimis pe servii Sai sa faca pentru acesti ratacitori lucrarea pe care ar fi trebuit s-o faceti voi, si chiar cand ati avut dovada ca Domnul aducea o solie a indurarii, pentru acesti sarmani rataciti, voi ati fost nepregatiti sa renuntati la ideile voastre. N-ati simtit nevoia sa le lasati pe cele nouazeci si noua si sa cautati oaia pierduta pana o veti gasi. Si cand oaia a fost gasita si adusa inapoi, in staul, cu bucurie, v-ati bucurat? Noi am incercat sa va trezim. Am incercat sa va adunam, asa cum a chemat pastorul pe vecini si pe prieteni, sa va bucurati impreuna cu noi; dar nu pareati a fi dispusi. Ati simtit ca oaia a facut o mare greseala ca a parasit turma, si, in loc sa va bucurati ca s-a intors, erati doritori sa o faceti sa simta regrete ca a plecat si ca ar trebui sa se intoarca exact in conformitate cu ideile voastre. Si, de cand cu intoarcerea celui ratacit, ati avut un simtamant de gelozie fata de el. Voi il tineati sub supraveghere, spre a vedea daca totul era in regula. Unii n-au fost prea satisfacuti; ei aratau un fel de rea-vointa, pentru ca lucrurile erau asa cum erau.

13:67 Voi nu va cunoasteti. Unii au un egoism care duce la limitarea influentei si a eforturilor lor. Este mai mare bucurie in ceruri pentru un singur pacatos care se pocaieste decat pentru nouazeci si noua de persoane care n-au nevoie de pocainta. Daca comunitatea ar fi fost pregatita sa aprecieze lucrarea pe care o facea Domnul in mijlocul lor, incepand cu acea recolta, ei ar fi crescut din ce in ce mai puternici. Dar, in loc sa se arunce cu tot sufletul in lucrare si sa simta un deosebit interes sincer, sa faca tot ce le sta in putere, sa urmareasca indeaproape lucrarea, dupa ce am lasat-o noi, ei au actionat foarte mult, ca si cand

13:68 lucrarea nu i-ar fi interesat in mod deosebit, si ca si cand ei ar fi numai spectatori neincrezatori si gata spre a gasi greseala oriunde se ivea ocazia.

13:69 Mi-a fost aratat cazul fratelui B. El se simte nefericit. Este nemultumit de fratii lui. Convingerea lui a fost ca, pentru un timp, era de datoria lui sa poarte mesajul. El avea capacitatea si, cat priveste cunoasterea adevarului, el este capabil, dar ii lipseste cultura. El n-a invatat sa se stapaneasca. Pentru a lucra cu mintile oamenilor se cere multa intelepciune, iar el nu este calificat pentru aceasta lucrare. El intelege teoria, dar nu s-a educat pe sine in ce priveste toleranta, rabdarea, gentiletea, amabilitatea, si adevarata politete. Daca se iveste ceva care nu se potriveste cu parerea lui, nu se opreste sa reflecteze daca este intelept sa se tina seama de ea sau s-o mai lase pana ce va fi analizata mai pe deplin. El se incinge de indata pentru lupta. Este aspru, sever, acuzator, si, daca lucrurile nu se potrivesc cu parerea lui, el provoaca de indata tulburare.

13:70 In structura lui, poseda mai degraba elemente de razboi decat de pace si armonie placuta. El n-are intelepciunea sa dea tuturor hrana potrivita la timp potrivit. "Cautati sa mantuiti pe unii, smulgandu-i din foc; de altii iarasi fie-va mila cu frica, urand pana si camasa manjita de carne" (Iuda 23). Fratele B. are putina pricepere spre a face aceasta deosebire. El este aspru in manierele lui, si indiscret in lucrarea lui cu sufletele. Aceasta il descalifica a fi un pastor intelept si grijuliu. Un pastor trebuie sa aiba combinate generozitatea nobila, curajul, taria morala, iubirea si gingasia.

13:71 Fratele B. va fi in pericol mai mult sa darame decat sa cladeasca. El nu si-a adus puterile in supunere fata de vointa lui Dumnezeu. El n-a fost schimbat prin innoirea mintii lui. El se bizuie pe propriile sale forte si nu se increde intru-totul in harul lui Dumnezeu; lucrarile sale nu sunt facute cu Dumnezeu. A fi pastor inseamna a ocupa o pozitie foarte importanta si

13:72 responsabila; a hrani turma lui Dumnezeu este o lucrare mareata si sacra. Frate B., Domnul nu te vede potrivit sa fii supraveghetorul turmei Sale. Daca ai fi invatat lectia de stapanire de sine in experienta ta religioasa si daca ai fi simtit nevoia de cultivare a mintii si de curatire a inimii, prin sfintirea Duhului, si de a aduce toate puterile tale in supunere fata de voia lui Dumnezeu, cautand umilinta si blandetea, ai fi putut fi intr-o situatie de a face bine si de a exercita o influenta care ar fi fost inaltatoare si mantuitoare.

13:73 Frate si sora B., aveti de facut o lucrare pentru voi insiva, pe care nimeni n-o poate face pentru voi. Sunteti inclinati sa murmurati si sa va plangeti. Aveti ceva de facut spre a supune simtamintele firii voastre. Traiti pentru Dumnezeu, stiind ca nu trebuie sa raspundeti pentru greselile altora. Am vazut, frate B., ca tu vei fi sigur biruit de Satana si vei naufragia in credinta, daca nu te vei opri sa gasesti greseli si daca nu urmaresti o religie curata si nepatata inaintea lui Dumnezeu. Trebuie sa-ti educi cugetele si conversatia; ai nevoie de o convertire totala.

13:74 Inaintea ta se afla viata sau moartea. Ar trebui sa meditezi solemn ca ai de-a face cu Dumnezeul cel mare si sa-ti aduci mereu aminte ca El nu este un copil cu care sa glumesti. Tu nu te poti angaja in serviciul Lui dupa voie si sa-l lasi dupa placere. Adancul sufletului tau are nevoie de convertire. Toti cei care, ca si tine, frate al meu, n-au ajuns sa creasca in harul lui Dumnezeu, si sa-si desavarseasca sfintenia in Numele Lui, vor avea parte de o mare pierdere in aceste zile de pericol si incercare. Temelia lor se va dovedi a fi nisip alunecos, in loc de stanca Isus Hristos.

13:75 Tu actionezi din impuls. Te simti a fi neimpacat cu fratii tai, pentru ca nu esti trimis sa predici in afara adevarul. Tu nu esti potrivit pentru aceasta incredere. Ar fi necesar ca, mai mult decat un predicator eficient, sa mearga pe urmele tale spre a lega ranile si vanataile pe care le-ar face tratamentul tau aspru.

13:76 Dumnezeu nu este multumit de tine si ma tem ca vei fi lipsit de viata cea vesnica.

13:77 N-ai timp de pierdut. Fa eforturi puternice spre a te salva de cursa lui Satana. Ai nevoie sa inveti de la Isus, care este bland si smerit cu inima, si atunci vei primi odihna. O, ce lucrare trebuie sa faci spre a desavarsi sfintirea in temere de Dumnezeu si spre a fi pregatit pentru societatea ingerilor curati si sfinti! Trebuie sa-ti umilesti inima inaintea lui Dumnezeu si sa cauti blandetea si dreptatea, ca sa poti fi ocrotit in ziua maniei aprinse a Domnului.

13:78 Dar frate B., in primavara trecuta, Dumnezeu a lasat ca binecuvantar s Sa sa se odihneasca asupra ta; dar tu n-ai vazut legatura pe care se sprijina vegherea si rugaciunea spre a prospera in viata divina. Ai neglijat aceste indatoriri si rezultatul este ca te-a inconjurat intunericul. Ai fost intr-o stare de nesiguranta si neincredere, si, adesea, ai ales societatea celor care sunt in intuneric, cei pe care Satana ii foloseste pentru a indeparta de Hristos. Puteai sa traiesti in mijlocul celor mai stricati, si sa ramai nepatat, neintinat, daca Dumnezeu, in providenta Sa, te-a indrumat astfel. Dar este periculos pentru cei care doresc sa-L onoreze pe Dumnezeu sa-si afle placerea si distractia in compania celor care nu se tem de El. Pe unii ca acestia Satana ii inconjoara totdeauna cu un mare intuneric; si daca cei care-L marturisesc pe Hristos merg fara a fi trimisi intr-un astfel de intuneric, ispitesc pe diavol sa-i ispiteasca. Daca, pentru a face bine si pentru a slavi Numele Lui, Domnul cere de la noi sa mergem printre duhurile infernale, unde este intunericul cel mai intunecos, El ne va inconjura cu ingerii Sai si ne va pastra neintinati. Dar daca noi cautam societatea pacatosilor, si ne plac glumele lor de proasta calitate, ne distram si ne amuzam cu istorisirile, jocurile si obscenitatile lor, ingerii curati si sfinti indeparteaza ocrotirea lor si ne lasa in intunericul pe care l-am ales.

13:79 Frate B., vreau sa te alarmez; doresc sa te trezesc pentru actiune. Doresc sa te rog staruitor sa-L cauti pe Dumnezeu cat timp te invita sa vii la El, ca sa poti avea viata. "Vegheaza, roaga-te

13:80 si lucreaza", aceasta este lozinca crestinului. Satana este vigilent in eforturile lui; staruinta lui este neobosita, iar zelul lui este serios si neslabit. El nu asteapta ca prada sa vina la el, ci o cauta. Scopul lui hotarat este sa rapeasca suflete din mana lui Hristos; totusi, presupusii crestini sunt adormiti in orbirea lor, nesabuiti in scopurile lor. Dumnezeu nu Se afla in cugetarile lor. Pe urma lor este un vrajmas vigilent; totusi, ei nu sunt in pericol atata timp cat au incredere in Dumnezeu. Dar, daca nu fac acest lucru, puterea lor va fi slabiciune si vor fi biruiti de Satana.

13:81 Frate B., este periculos pentru tine sa cedezi indoielilor. Nu trebuie sa-ti ingadui sa mergi mai departe in directia in care ai mers pana acum. Tu esti intr-un pericol constant. Satana este pe urmele tale, sugerand indoieli si pricinuind necredinta. Daca ai fi stat lamurit langa sfatul lui Dumnezeu, ai fi putut avea o influenta spre bine asupra celor care iubesc acum societatea ta.

13:82 Bietul frate C. a simtit influenta Duhului lui Dumnezeu, dar a fost deficitar in experimentare. El nu s-a debarasat pe deplin de obiceiurile sale vechi. N-a reusit sa faca din Dumnezeu continua lui tarie, si pasii lui au alunecat. Nu exista nici o intelegere intre Hristos si Belial. Tu l-ai fi putut ajuta, daca ai fi fost in legatura cu cerul, cum ar fi trebuit sa fii. Dar inactivitatea ta, felul conversatiei tale, influenta ta, l-au intarit in alunecarea lui si au redus la tacere glasul constiintei dinlauntrul lui. Umblarea ta n-a fost o mustrare pentru el, pe drumul lui de coborare. Tu ai fi putut face bine, daca ai fi trait pentru Dumnezeu. Taria ta este slabiciune absoluta, intelepciunea ta neintelepciune; dar tu nu-ti dai seama. Ai fost prea multumit cu teoria, cu forma corecta a doctrinei, dar n-ai simtit necesitatea puterii lui Dumnezeu; ai neglijat partea spirituala a religiei. Intreaga ta fiinta ar trebui sa strige dupa Duhul lui Dumnezeu - viata si puterea religiei in suflet, care va duce la rastignirea eului si la o hotarata incredere in Rascumparatorul tau.

13:83 Tu esti intr-un intuneric teribil, si, daca nu te ridici in Numele lui Dumnezeu, nu rupi in bucati catusele lui Satana si nu-ti revendici liberarea, vei naufragia in credinta. Atat de mare este iubirea Domnului fata de tine si-I este atat de neplacut sa te paraseasca, incat, cu toate ca viata ta n-a fost in concordanta cu vointa Sa, iar faptele si caile tale I-au fost neplacute, Maiestatea cerului binevoieste sa ceara privilegiul de a-ti face o vizita si de a-ti lasa o binecuvantare: "Iata Eu stau la usa si bat". Lacasurile din slava si bucuria acelor salasuri sunt ale Sale; totusi, El Se smereste pe Sine si cauta intrare la usa inimii tale, ca sa te poata binecuvanta cu lumina Lui si sa te faca sa te bucuri de slava Lui. Lucrarea Sa este sa caute si sa mantuiasca ce este pierdut si gata sa piara. El doreste sa-i rascumpere pe cati de multi din pacat si moarte, ca sa-i poata inalta la tronul Sau si sa le dea viata vesnica.

13:84 Frate B., esti rugat sa te ridici si sa-ti lasi la o parte indoielile. Ce te face sa te inclini spre indoiala? Cauza este viata ta de despartire de Dumnezeu, viata ta neconsacrata, de glume si farse. Lipsa ta de sobrietate este cea care-ti pericliteaza interesele vesnice. Hristos te invita sa te intorci de la aceste nebunii la El. Tu nu cresti in harul si in cunoasterea adevarului. Nu esti o cinste pentru cauza. Nu urci, ci cobori din ce in ce mai mult scara. Nu-ti formezi un caracter pentru cer si viata vesnica.

13:85 Esti multumit de tine, petrecand in frivolitate timpul pe care ar trebui sa-l petreci impreuna cu familia, invatandu-i pe copiii tai caile si lucrarile lui Dumnezeu. Ceasurile pe care le petreci cu anturajul care nu-ti face decat rau, ar trebui sa fie consacrate rugaciunii si studiului Cuvantului lui Dumnezeu. Ar trebui sa simti ca asupra ta apasa o responsabilitate, fiind cap al familiei tale - sa-ti cresti copiii in mustrarea si invatatura Domnului. Ce raport vei da tu lui Dumnezeu pentru timpul petrecut fara rost? Ce influenta ai asupra celor care n-au

13:86 inaintea lor temerea de Dumnezeu? "Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune, si sa slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri" (Mat. 5,16). Fie ca Dumnezeu sa unga ochii tai, ca sa poti vedea primejdia. Eu simt mult cu tine. Inima mea tanjeste din cauza ta. Doresc sa te vad urcand la nivelul cel inalt, care este privilegiul tau sa-l ajungi. Tu poti face bine. Influenta ta, daca este exercitata in directia buna, va vorbi. Frate B., urmele tale duc la vale. "Intoarceti-va, intoarceti-va. Pentru ce vreti sa muriti?" (Ezch. 33,11).

13:87 Daca vei continua sa mai urmezi calea pe care o urmezi acum, vei deveni necredincios fata de adevar si fata de Cuvantul lui Dumnezeu. Vegheaza si roaga-te mereu. Consacra-te fara rezerve Domnului si atunci nu va fi greu sa-I slujesti. Tu ai o inima impartita. Acesta este motivul pentru care te infasoara intunericul in locul luminii. Acum se duce ultima solie de indurare. Aceasta este o marturie a indelungii rabdari si a impreunei simtiri a lui Dumnezeu. Vino, este invitatia care se face acum. Vino, pentru ca toate lucrurile sunt gata acum. Aceasta este ultima chemare a indurarii. Dupa aceasta, va veni razbunarea unui Dumnezeu jignit.

13:88 Frate B., incurajeaza simplitatea, iubirea, rabdarea si unirea placuta cu fratii tai. Dar, ah, sa nu vinzi, sa nu vinzi viata vesnica atat de ieftin. Daca pleci de la adevar niciodata nu vei cunoaste adevarata fericire; vei fi intr-adevar un nenorocit. Cerul merita sa faci pentru el totul si orice sacrificiu. Rupe legaturile lui Satana. Acum Isus te invita; vrei sa asculti de glasul Lui? Trebuie sa ocupi un nivel mai inalt decat ai ocupat pana acum. Fa ca prima ta preocupare sa fie castigarea Imparatiei cerurilor si indreptatirea lui Hristos. Traieste pentru Dumnezeu si pentru cer si la sfarsitul istoriei neamului omenesc, rasplata vesnica va fi a ta.

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: