12:45 Dumnezeu ca o comoara pretioasa. Dar cei care procura bani si-i adauga la averea lor sunt mult ramasi in urma. Ei nu fac nimic in comparatie cu ceea ce ar putea face. Ei se abtin si-L jefuiesc pe Dumnezeu, pentru ca le este teama sa nu ajunga sa duca lipsa. Ei nu indraznesc sa se increada in Dumnezeu. Aceasta este una dintre cauzele pentru care, ca popor, suntem asa de bolnaviciosi si atat de multi coboara in morminte. Lacomii sunt printre noi. Oameni, care n-au nimic in aceasta lume, care sunt saraci si depind de munca lor, au fost si sunt tratati zgarcit si nedrept. Iubitorii de lume, cu o fata aspra si o inima si mai impietrita, au platit in sila mica suma castigata prin munca grea. Exact asa fac si cu Stapanul lor, ai carui slujitori marturisesc ca sunt. Exact cu acelasi fel de parere de rau pun ei si in tezaurul lui Dumnezeu. Omul din parabola nu mai avea unde sa-si pastreze bunurile, si Domnul a scurtat viata lui nefolositoare. Tot asa ii va trata pe multi. Cat de greu este, in acest veac stricat, sa te abtii sa devii lumesc si egoist. Cat de usor este sa devii nerecunoscator fata de Datatorul tuturor indurarilor noastre. Este nevoie de multa veghere si multa rugaciune, spre a pazi sufletul cu toata straduinta. "Luati seama, vegheati si rugati-va; caci nu stiti cand va veni vremea aceea" (Marcu 13,33).