8:63 pe durata calatoriei noastre in vest. Acum ne apasa o alta datorie. Pentru binele sufletelor, simteam ca trebuie sa sacrificam compania micutului nostru Henry, ca sa ne putem preda fara rezerve lucrarii. Sanatatea mea era slabita si el imi ocupa desigur o mare parte din timp. Aceasta a constituit o incercare dura, insa nu am indraznit sa las copilul sa stea in calea datoriei mele. Eu credeam ca Domnul il crutase atunci cand fusese foarte bolnav si socoteam ca, daca voi ingadui ca el sa ma impiedice sa-mi fac lucrarea, Dumnezeu mi-l va lua. Singura inaintea Domnului, zdrobita de durere, cu multe lacrimi, am decis sa fac acest sacrificiu si sa renunt la singurul meu copil, pe atunci in varsta de un an, pentru ca altcineva sa se ocupe de el, sa se poarte ca o mama cu el. L-am lasat in familia fratelui Howland, in care aveam foarte multa incredere. Ei erau cu totul binevoitori sa poarte unele poveri in locul nostru, ca noi sa putem fi liberi pe cat era posibil si sa lucram pentru cauza lui Dumnezeu. Eram constienti de faptul ca ei il puteau ingriji mai bine pe Henry decat am fi facut-o noi in timp ce calatoream si ca era spre binele lui sa aiba un camin stabil si sa fie bine disciplinat. A fost greu sa ma despart de copilul meu. Fata lui mica, intristata, pe care o lasasem atunci cand am plecat, m-a urmarit zi si noapte; totusi, cu ajutorul Domnului, l-am indepartat din minte si am cautat sa fac bine altora. Familia fratelui Howland a avut grija de Henry in toate privintele timp de cinci ani.